Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 1395/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA nr. operator 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1395
Ședința publică din 05 noiembrie 2009
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Cătălin Nicolae Șerban
JUDECĂTOR 2: Dorin Ilie Țiroga
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul formulat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S împotriva sentinței civile nr. 149/19.03.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată - SRL, prin lichidator judiciar, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedură legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă de către creditoarea recurentă, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 149/19.03.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr- s-a aprobat raportul final întocmit de lichidatorul T și, în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006, s-a dispus închiderea procedurii insolvenței debitorului " 2004" SRL Reșița și radierea sa din registrul comerțului.
În temeiul art. 136 din Legea nr. 85/2006, a fost descărcat lichidatorul T, de orice îndatoriri și responsabilități.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că lichidatorul a precizat că nu a identificat bunuri în patrimoniul debitorului, a efectuat toate notificările dar nu a intrat în posesia documentelor prevăzute de art. 28 din Legea nr. 85/2006.
Lichidatorul a precizat că, pentru angajarea răspunderii materiale, este necesară întrunirea cumulativă a condițiilor privitoare la fapta ilicită, prejudiciu, raport de cauzalitate, vinovăție. În cauză, nu se poate proba fapta culpabilă a administratorului social, astfel că nu sunt incidente dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Constatându-se că la raportul final nu s-au formulat obiecțiuni, că în mod corect, în cauză, nu s-a formulat acțiunea pentru antrenarea răspunderii patrimoniale în lipsa unor probe certe, pertinente și concludente, în temeiul art. 131 din Legea privind procedura insolvenței a aprobat raportul final și a dispus închiderea procedurii insolvenței și radierea debitorului.
Împotriva susmenționatei hotărâri a declarat recurs creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S, solicitând casarea sentinței comerciale nr. 149/JS/19.03.2009 ca fiind nelegală și netemeinică, trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului C-S, pentru a se putea da posibilitatea comitetului creditorilor a solicita judecătorului sindic avizarea în vederea formulării cererii de antrenare a răspunderii materiale a administratorilor sociali, iar în subsidiar să se modifice sentința și să se dispună antrenarea răspunderii materiale a administratorului, care să fie obligat să plătească C-S suma de 328 RON, reprezentând creanțe bugetare.
În motivare, reditoarea recurentă consideră această sentință comercială netemeinică și nelegală.
C-S are o creanță certă față de pârâta debitoare în sumă de 328 RON.
În conformitate cu dispozițiile art.138 alin 1 lit. d) din Legea nr. 85/2006:
(1) La cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoana juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:
d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitate în conformitate cu legea.".
În conformitate cu prevederile art. 73 din Legea nr. 31/1990, republicată:
(1)"Administratorii sunt.răspunzători față de societate pentru:.
c) existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere".
Potrivit dispozițiilor art. 11 al 4 din Legea nr.82/1991 republicată "Răspunderea pentru organizarea și ținerea contabilității, potrivit prevederilor prezentei legi, revine administratorilor.care au obligația gestionarii patrimoniului".
Administratorul social al societății nu a depus documentele contabile la lichidatorul judiciar.
Întrucât lichidatorul judiciar nu a promovat acțiunea în răspundere materială prevăzută de art. 138 din Legea nr. 85/2006, această acțiune poate fi promovată de comitetul creditorilor, în conformitate cu prevederile art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006: "(3) Comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. (1), dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. (1) și răspunderea persoanelor la care se referă alin. (1) amenință să se prescrie."
Procedura a fost închisă prematur, întrucât comitetul creditorilor nu a avut posibilitatea solicitării avizului judecătorului sindic, pentru a putea promova acțiunea în răspundere materială a administratorilor sociali.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs dar și din oficiu în limitele conferite de art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea constată că aceasta este legală și temeinică, recursul urmând a fi respins, conform considerentelor ce se vor expune mai jos.
Legea 85/2006 reglementează expres persoanele care pot promova o cerere de antrenare a răspunderii patrimoniale, respectiv doar administratorul judiciar sau lichidatorul desemnat în cauză, sau comitetul creditorilor dacă, în prealabil, a solicitat judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea, întrucât practicianul a omis să indice în raportul său asupra cauzelor insolvenței persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori acesta a omis să formuleze acțiunea în răspundere împotriva persoanelor la care se referă alin. 1 al art. 138 și aceasta amenință să se prescrie.
În speță, lichidatorul judiciar a arătat, în raportul final, că nu se impune antrenarea răspunderii fostelor organe de conducere ale societății falite, întrucât nu sunt îndeplinite cerințele legii, respectiv nu sunt conturate elementele răspunderii patrimoniale: fapta ilicită, prejudiciul, vinovăția și raportul de cauzalitate.
Deși raportul final a fost depus la dosar la data de 05.02.2009 și creditoarea C-S a fost convocată pentru adunarea creditorilor din data de 19.03.2009 (a primit convocarea la data de 17.02.2009), având ca ordine de zi propunerea de închidere a procedurii, aceasta nu a solicitat autorizarea judecătorului sindic pentru introducerea acțiunii în răspundere patrimonială, astfel că nu poate pretinde că procedura a fost închisă prematur.
În măsura în care considera că lichidatorul judiciar a omis să se pronunțe asupra antrenării răspunderii fostului administrator social sau că răspunderea amenință să se prescrie, putea formula la prima instanță cererea de autorizare, însă atâta timp cât nu a formulat această cerere, deși avea ocazia, nu mai poate critica sentința din această perspectivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S împotriva sentinței civile nr. 149/19.03.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 05 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR- - - - - - Dr. - -
GREFIER,
Red. /02.12.2009
Dact. /02.12.2009
Prima instanță - Trib. C-
Judecător sindic -
2 ex.
Președinte:Cătălin Nicolae ȘerbanJudecători:Cătălin Nicolae Șerban, Dorin Ilie Țiroga
