Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 140/2010. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, DE
CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE NR. 140
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2010
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Claudia Popescu
JUDECĂTOR 2: Vasilică Pintea
JUDECĂTOR 3: Cătălin Șerban
GREFIER - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul promovat de pârâtul, împotriva sentinței civile nr. 891/1.06.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, având ca obiect angajarea răspunderii membrilor de conducere (Legea nr. 64/1995 art. 137).
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a constatat lipsa părților, dosarul fiind lăsat la a doua strigare când, de asemenea, părțile au lipsit.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța constată că recursul este la primul termen, legal timbrat.
De asemenea, constată că s-a solicitat judecata în lipsă.
S-au verificat actele și lucrările dosarului, cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilănr.891/1.06.2009 Tribunalul Bacăua admis acțiunea, lichidator judiciar al B, și l-a obligat pe pârâtul la plata sumei de 135.286,41 lei reprezentând pasivul debitoarei
Pentru a hotărî astfel Tribunalul a avut în vedere următoarele:
La data de 31.03.2008 Tribunalul Bacăua dispus prin Sentința civila nr. 153 pronunțata in Dosarul -, la cererea creditoarei B, declanșarea procedurii simplificate a falimentului pentru Prin sentința menționata instanța a dispus ridicarea dreptului de administrare al debitoarei si desemnarea in calitate de lichidator judiciar a societății
Conform cererii de furnizare informații nr. 10414 emisa la data 30.06.2008 de către ORC B RL.(fosta ) de la data de 15.11.2005 a fost administrata de și. La data de 11.11.2006 d-ul a decedat încetând astfel si mandatul său de administrator statutar al societății. De la aceasta dată toate operațiunile de gestiune si administrare a patrimoniului acestei societăți au fost exercitate de către.
Urmare a desfășurării proceduri de faliment și a întocmiri raportul prevăzut de art. 59 din Legea 85/2006, lichidatorul judiciar a formulat acțiune în răspundere patrimonială, solicitând ca administratorul societății SC SRL să fie obligat la plata sumei de 135.286,41 lei reprezentând pasivul rămas neacoperit al falitei.
Dispozițiile art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85 / 2006 invocate de reclamantă prevăd:(1) În cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiileart. 59alin. (1) sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:
c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți;
d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea;
e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia;
Analizând actele dosarului instanța reține că după data de 30.06.2007 nu au mai fost întocmite și depuse raportări contabile la instituțiile financiare, așa cum prevăd, fiind încălcate prevederile art. 41 lit. d și din Legea 82/1991 republicată, obligație ce-i revenea administratorului societății debitoare așa cum prevede art. 72 din Legea 31/1990, republicată.
Cu privire la fapta prevăzută la art. 138 lit. d) din lege, aceasta cuprinde trei ipoteze. Primele două ipoteze se referă la faptul ca pârâții au ținut o contabilitate fictivă și au făcut să dispară unele documente contabile, însă creditoarea nu a probat cele afirmate. Cea de-a treia ipoteză prevăzută de lit. d) a art. 138 din lege se referă la faptul că pârâții nu a ținut o contabilitate în conformitate cu legea.
Împrejurarea că debitorul nu a depus la dosar actele prevăzute de art. 28 din Legea 85/2006 în termenul prevăzut de art. 35 din lege, ori că nu a depus raportările contabile la organele fiscale, nu poate fi asimilată cu neîndeplinirea obligației de a ține contabilitatea în conformitate cu legea, în lipsa unor probe certe. Oricum, în ceea ce privește obligația pârâtei de a ține registrele cerute de lege, condiția impusă de legiuitor este ca neîndeplinirea acesteia, adică neținerea unei contabilități în conformitate cu legea, să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență.
Așadar, simplul fapt că pârâta nu ar fi ținut contabilitatea potrivit legii române nu este de natură să ducă la angajarea răspunderii sale în lipsa dovedirii raportului de cauzalitate între această faptă și ajungerea societății în stare de insolvență. Or, în speță, reclamanta creditoare nu a făcut dovadă acestui raport de cauzalitate, precizând în acțiunea introductivă că deși a fost notificat administratorul statutar, acesta nu și-a îndeplinit obligația de a preda evidența contabilă sau de altă natură lichidatorului, ceea ce creează prezumția neținerii contabilității în conformitate cu legea.
Or, administratorul statutar a depus la. B bilanțul contabil până la data de 30.06.2007.
Este adevărat că evidența contabilă nu a fost predată lichidatorului, care nu a putut analiza activitățile desfășurate de debitor si nici modul în care a fost condusă contabilitatea, dar Legea nr. 85/2006 stabilește la art. 147 că refuzul reprezentantului debitorului de a pune la dispoziția lichidatorului documentele menționate la art. 28 din lege, se pedepsește. Așadar, lichidatorul judiciar avea posibilitatea de a da curs acestor dispoziții legale, dacă aprecia că sunt îndeplinite condițiile. În altă ordine de idei, nedepunerea situațiilor financiare la instituțiile abilitate nu este o cauză de atragere a răspunderii în temeiul Legii nr. 85/2006. Sancțiunile ce se aplică pentru neîndeplinirea acestor obligații sunt prevăzute în legile speciale (Legea nr. 31/1990, Legea nr. 82/1991).
În ceea ce privește cererea formulată de lichidatorul judiciar în baza art. 138 lit. a și e din Legea 85/2006 instanța constată că aceasta este întemeiată având în vedere următoarele:
Pentru angajarea răspunderii, potrivit prevederilor art.138 alin. l din Legea 85/2006 în sarcina membrilor organelor de conducere trebuie îndeplinite cumulativ condițiile generale (existența unui prejudiciu; o faptă ilicită a unei persoane; existența raportului de cauzalitate între fapta ilicită a persoanei și prejudiciu; fapta ilicită să fi fost comisă cu una din formele de vinovăție). Pe lângă condițiile generale, art. 138 prevede și condiții speciale pentru angajarea acestei forme de răspundere: persoanele care au săvârșit faptele ilicite trebuie să facă parte din organele de supraveghere sau de conducere ale unui debitor, persoană juridică, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului.
Faptele ilicite săvârșite de organele de conducere sunt expres și limitativ prevăzute la lit. a-g ale art. 138 din lege.
Din formularea textului alin. 1 al art. 138 din lege rezultă că sunt răspunzători civil, membrii organelor de conducere "care au cauzat" stare de insolvență prin una din faptele enumerate.
Lichidatorul judiciar și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 138 lit. lit. a), d) și e) din lege.
Din bilanțul contabil întocmit la data de 30.06.2007 reiese faptul că societatea avea, la data menționată, creanțe de recuperat în valoare de 5.307 lei.
Prin nerecuperarea sumelor datorate de la partenerii de afaceri, bunurile au fost folosite în interesul persoanelor în favoarea cărora a fost lăsat să curgă termenul de prescripție, fapta prin omisiune încadrându-se în cazul reglementat de art. 138 lit. a) din Legea 85/2006.
Tot din bilanțul contabil întocmit la 30.06.2007 reiese că unitatea a înregistrat în perioada 31.12.2006 - 30.06.2007 cheltuieli cu obiecte de inventar în sumă de 53.805 lei, aceste sume nefiind înregistrate în conturile de stocuri corespunzătoarea fie evidențiate în extra bilanțier în contul 8038.
Apoi, în ce privește disponibilitățile bănești evidențiate la data de 30.06.2007 acestea erau în sumă de 33743 lei. Însă această situație nu reprezintă în fapt o evoluție pozitivă a lichidităților societății întrucât valoarea înregistrată este alcătuită în totalitate din avansuri de trezorerie reprezentând sume acordate către administratorul societății și care trebuie returnate, fie justificate.
Față de cele menționate s-a apreciat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. a și e) din Legea 85/2006.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul criticând-o pentru cele ce urmează:
1.Judecata cauzei s-a făcut în condițiile nelegalei sale citări întrucât apartamentul situat la adresa la care a fost citat făcuse obiectul unei proceduri de executare silită încă din anul 2007, an în care, de altfel, a și plecat din țară.
2. Nu a existat niciodată intenția sa de a frauda interesele creditorilor societății acest lucru rezultând și din faptul că anterior plecării sale din țară a formulat o cerere de deschidere a procedurii insolvenței debitoarei,cerere respinsă în dosarul nr- la Tribunalului Bacău.
3.Situa ț ia financiară a debitoarei după decesul asociatului a fost mai bună decât cea existentă anterior acestei date. Totodată, majoritatea datoriilor își aveau originea în perioada anterioară decesului asociatului său astfel că nu se justifică doar obligarea sa la acoperirea pasivului debitoarei.
4.În mod eronat prima instanță l-a obligat la acoperirea întregului pasiv al societății debitoare câtă vreme aceasta mai deținea încă bunuri în valoare de 116.569 lei.
Recursul este întemeiat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare:
Criticile recurentului referitoare la nelegala sa citare nu pot fi reținute prima instanță citându-l prin publicitate,conform art. 95 Cod procedură civilă, tocmai pentru că domiciliul pârâtului nu era cunoscut.
Nici susținerile referitoare la existența unui alt dosar în care a solicitat deschiderea procedurii insolvenței și nici cele referitoare la vechimea datoriilor societății sau la existența unor bunuri ale debitoarei nu au relevanță în raport de obiectul cauzei deduse judecății. Prima instanță era chemată doar să verifice în ce măsură erau incidente dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006 și nu putea rediscuta creanțele înscrise pe tabelul definitiv.
Concluziile primei instanțe referitoare la săvârșirea de către recurentul pârât a faptelor prevăzute de art.138 lit. a și e din Legea nr.85/2006 sunt corecte și susținute de probele administrate în cauză. Astfel evidențele contabile nu conțin înregistrări ale sumei de 53.805 lei cheltuite pe obiecte de inventar și au reliefat și existența la 30.06.2007 a unor disponibilități bănești de 33.743 lei,sumă care a fost acordată ca avansuri de trezorerie pârâtului și nu a fost justificată.
Totuși existența creanțelor nerecuperate în sumă de 5.307 lei nu poate duce în sine la imputarea sumei administratorului. Pentru aceasta ar fi fost necesar să se precizeze de către lichidatorul judiciar dacă acestea erau prescrise și dacă prescrierea era rezultatul conduitei culpabile a pârâtului pentru că,dacă nu ar fi fost prescrise,lichidatorului judiciar ăi revenea obligația de recupera creanțele societății.
Totodată săvârșirea faptelor prevăzute de art.138 din Legea nr.85/2006 nu poate avea drept efect decât angajarea răspunderii în limita prejudiciului produs,chiar dacă pasivul societății este mai M decât acesta.Prin urmare în cauza de față angajarea răspunderii și suportarea pasivului nu puteau fi efectuate decât pentru suma de 87.548 lei constând, așa cum s-a arătat, în avansurile acordate pârâtului și nejustificate și în cheltuielile cu obiectele de inventar.
În consecință,în temeiul art.304 punct 9 Cod procedură civilă, recursul urmează să fie admis iar hotărârea să fie modificată în parte în sensul celor arătate anterior.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul promovat de pârâtul cu domiciliul ales la cab.av. din mun. B, str. - cel M. 9,. A,. 1, jud. B, împotriva sentinței civile nr. 891/1.06.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă -lichidator judiciar al cu sediul în mun. B,-, jud.
Modifică în parte sentința recurată, în sensul că obligă pârâtul la plata sumei de 87.548 lei, în loc de 135.286,41 lei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 09.02.2010.
PREȘEDINTE, - - | JUDECĂTOR, - - | JUDECĂTOR, - - |
GREFIER, - - |
Red.
Red. /8.03.2010
Tehnored.
Ex.5
Președinte:Claudia PopescuJudecători:Claudia Popescu, Vasilică Pintea, Cătălin Șerban
