Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 1429/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VI A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR.1429
Ședința Publică de la 02.11.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Izabela Dolache
JUDECĂTOR 2: Alina Pănescu
JUDECĂTOR 3: Cristina Scheaua
GREFIER - - -
.
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul pârât, împotriva sentinței comerciale nr.2462 din 07.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata creditoare SC BANK (actual BANK ROMANIA, intimata debitoare SC SRL și intimatul pârât.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns recurentul pârât, prin mandatar, intimatul pârât, prin mandatar și intimata creditoare BANK ROMANIA SA, reprezentată de avocat dna., lipsă fiind intimata debitoare.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, după care:
Recurentul pârât, prin mandatar, în temeiul art.43 alin.1 proc.civ. invocă excepția lipsei capacității de exercițiu a SC SRL întrucât prin Încheierea din 6.12.2001 pronunțată în dosarul nr.2423/1998, odată cu închiderea procedurii falimentului
s-a dispus și radierea societății din registrul comerțului.
Intimata Bank Romania SA, prin apărător, solicită respingerea excepției lipsei capacității de exercițiu a debitoarei SC SRL întrucât în cererea de atragere a răspunderii patrimoniale a foștilor administratori, soluționată prin hotărârea ce face obiectul prezentului recurs, SC SRL nu figurat ca parte, citarea acesteia în cauză, nefiind obligatorie.
Curtea pune în discuția părților excepția prescripției dreptului la acțiune invocată pentru prima dată în recurs.
Intimata invocă dispozițiile art.68 alin.4 proc.civ. mandatarul recurentului neavând calitatea de avocat sau de consilier juridic nu poate pune concluzii.
Intimata creditoare, solicită respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune, cererea a fost formulată la cca. 2 ani de la data deschiderii procedurii insolvenței, atât cererea de insolvență cât și cererea de atragere a răspunderii patrimoniale a foștilor administratori ai societății debitoare, fiind formulate sub imperiul Legii 64/1995.
Curtea potrivit art.137 alin.1 proc.civ. urmează a se pronunța cu prioritate atât asupra excepției lipsei capacității de exercițiu a SC SRL cât și asupra excepției prescripției dreptului la acțiune invocată pentru prima dată în recurs.
Părțile prezente, având pe rând cuvântul, au arătat că nu mai au alte cereri de formulat și înscrisuri noi de solicitat.
Curtea constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat și înscrisuri noi de solicitat, declară terminate dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Recurentul, prin mandatar, solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.
Intimata creditoare BANK ROMANIA SA, prin apărător, solicită respingerea recursului, ca nefondat, menținerea hotărârii primei instanțe, ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra recursului de fata, deliberand retine urmatoarele:
Prin cererea, inregistrata sub nr.2434/11.05.1998, pe rolul Tribunalului B, creditoarea BANK SA ( a solicitat declansarea procedurii de reorganizare si lichidare judiciara fata de debitoarea SC SRL pentru o creanta certa lichida si exigibila in cuantum de 517.823.061,29 lei.
Prin setinta comerciala nr.2295/13.04.2000 s-a dispus deschiderea procedurii insolventei si s-a desemnat lichidator judiciar.
Prin cererei precizatoare succesive, reclamanta creditoare si-a majorat creanta la suma de 824.111.635,05 lei.
Prin cererea, inregistrata la 19.12.2001 creditoarea a solicitat angajarea raspunderi patrimoniale a paratului, in temeiul art. 124 alin. 1 lit. a, b si c din Legea 64/1995.
Prin incheierea de la 06.12.2001instanta a dispus inchiderea procedurii insolventei si disjungerea cererii de atragere a raspunderii patrimoniale.
Prin sentinta comerciala nr. 680/27.03.2003, instanta a admis cererea formulata de creditoarea SC BANK SA si a obligat paratul la plata sumei de 824.11.635,05 lei retinand incidenta dispozitiilor art 124 alin. 1 lit d din lege.
Prin decizia comerciala nr. 1238/12.09.2003, a fost admis recursul formulat de parat, casata sentinta si trimisa cauza spre rejudecare in temeiul art. 312 alin. 3 pr.civ. i conformitate cu art. 304 pct. 5 pr.civ. raportat la art. 105 alin. 2 pr.civ. retinandu-se nulitatea hotararii atacate, ca urmare a nesemnarii incheierii de dezbateri, de catre judecatorul sindic.
In fond, dupa casare pricina a fost inregistrata pe rolul Tribunalului B sub nr.1261/2003.
Prin sentinta comerciala nr.439/13.04.2004, Tribunalul Baa dmis cererea creditoarei BANK SA si a obligat paratul la plata sumei de 824.111.635, 05 lei; s-a dispus infiintarea sechestrului asigurator asupra bunurilor paratului.
Pentru a hotari astfel, instanta a retinut existenta unei creante certe, lichide si exigibile, in cuantum de 824.111.635,05 lei detinuta de creditorea BANK SA impotriva SC SA, creanta ce nu a fost acoperita in cursul procedurii; s-au retinut, de asemenea cele cuprinse in rapoartele de activitate intocmite de catre lichidator, in sensul incidentei dispozitiilor art. 124 alin. 1 lit. a, b si f din lege.
A rezultat ca paratul, in calitate de administrator al debitoarei nu si-a indeplinit obligatia prevazuta de art. 26 din lege, lichidatorul nu a intrat in posesia documentelor contabile, aspecte de natura sa conduca la concluzia neintocmirii contabilitati in conformitate cu legea, cu incalcarea dispozitiilor art. 1 din Legea 82/1991; art. 73alin. 1lit. si alin. 2 din Legea 31/1990, potrivit carora administratorii sunt raspunzatori fata de societate pentru existenta registrelor si corecta lor tinere.
S-a apreciat ca tinerea contabilitati in conformitate cu legea este de esenta functionarii societatii comerciale, neindeplinirea obligatiilor stabilite in sarcina administratorului, cu rea creditna determinand incetarea platilor.
S-a apreciat dovedita legatura de cauzalitate dintre fapta ilicita, culpabila a paratului constand in neindeplinirea unei activitati impuse de lege si prejudiciul cauzat creditorilor ca urmare a neonorari datoriilor scadente.
Prin decizia comerciala nr.593/17.09.2004, pronuntata in dosar 1184/2004, Curtea de Apel Baa dmis recursul declarat de, a casat sentinta 439/13.04.2004 si a trimis cauza spre rejudecare aceleiasi instante.
Pentru a hotari astfel, instanta a retinut ca declansarea procedurii s-a dispus la data de 7.05.1998 iar prin incheierea din 6.12.2001, in temeiul art.118 din lege s-a dispus inchiderea procedurii intrucat in averea debitoarei nu au fost identificate bunuri a caror valorificare sa permita continuarea procedurii; s-a apreciat ca in mod gresit instanta desi sesizata in temeiul art.124 alin.1 lit. a, b si fad ispus antrenarea raspunderi patrimoniale in temeiul art.124 alin. 1 lit d fara a motiva cu privire la schimbarea temeiului juridic al antrenariraspunderi patrimoniale; de asemenea instanta nu a apreciat cu privire la termenul mandatului acordat paratului de catre societate raportat la perioada de gestionare a activitatii societatii; a mai apreciat ca, in conformitate cu art.129 pr.civ. raportat la art.124 din lege, cu respectarea principiului aflarii adevarului instanta de fond ere indreptatita a se sesiza din oficiu cu privire la antrenarea raspunderii patrimoniale si a administratorului, sub mandatul caruia au aparut dificultatile financiare insurmontabile care au determinat incetarea platilor.
In fond, dupa casare, pricina a fost inregistrata sub nr.1215/2004 (-), pe rolul Tribunalului
Creditoarea BANK SA a precizat cererea intemeiata pe dispozitiile art.124 din lege, in sensul atragerii raspunderii patrimoniale si a paratului, din concluziile rapoartelor de activitate, intocmite de catre lichidatorul judiciar, rezultand ca acest parat a incasat sume semnificative de bani acordate de banca, folosindu-le in nume propriu; a dispus continuarea activitatii societatii, desi aceasta nu mai dispunea de mijloace financiare suficiente; s-au invocat si cele cuprinse in hotararile adunarii generale a societatii debitoare din 04.04.1997 si 19.03.1999, in sensul stabilirii raspunderii pentru administrarea defectuoasa a societatii, cu consecinta revocarii mandatului de administrator acordat.
Cererea nu a fost motivata in drept, creditoarea reclamanta invocand prevederile Legii 64/1995, din cuprinsul motivarii cererii rezultand raportarea la dispozitiile art. 124 alin. 1 lit. a, b, c si
La dosarul cauzaei a fost depus raportul lichidatorului judiciar privind cauzele si imprejurarile care au determinat insolvewnta societatii, cu indicarea persoanelor ce se fac vinovate si existanta premiselor angajarii raspunderii patrimoniale a acestora, raport intocmit in conditiile legii cu opinia unui expert contabil autorizat.
De asemenea in cauza s-a ordonat, prin incheierea de la 23.01.2006 efectuarea unei expertize contabile.
Prin sentinta comerciala 2462/07.05.2009, pronuntata in dosar -(1215/2004), Tribunalul Baa dmis cererea creditorului BANK SA ( BANK ROMANIA
A obligat, in solidar, parati sa suporte din averea personala pasivul neacoperit al debitoarei SC SA in suma de 824.111.635,05 lei creanta BANK SA, executarea silita urmand a se desfasura in conformitate cu art. 142 din lege.
Pentru a hotari astfel, instanta a retinut ca atat paratul a semnat contractul de credit nr. 6273/3.11.1995, in numele societatii debitoare, pentru un credit in suma de 220.000.000 lei, credit ce a functionat cu descoperire de cont curent; intrucat creditul nu a fost restituit in conditiile stipulate prin contract, prin sentinta comerciala nr.2100/27.05.1997, Tribunalul Bao bligat debitoarea la plata sumei de 517.823.061 lei debite si dobanda contractuala aferenta.
In ceea ce priveste paratul, instanta a retinut ca acesta a indeplint functia de administrator, in fapt pana la data de 04.04.1997, cand a fost revocat din functie fiind numit in calitate de administrator, hotararea AGA nementionata in registrul societatii si,respectiv fata de terti pana la data de 19.03.1999 cand prin hotararea AGA a fost din nou revocat din functie, fiind inlocuit de catre asociatul majoritar, hotarare mentionata in registrul comertului, motivul revocarii din functie fiind culpa in gestionarea defectuoasa a activitatii societatii debitoare.
Cu privire la vinovatia paratilor si instanta a retinut ca in cauza sunt aplicabile dispozitiile art. 124 alin. 1 it. a, c, d si f din lege.
Din concluziile raportului de expertiza ce corespund celor retinute in concluziiile raportului de contraexpertiza, s-a desprins faptul ca paratul in calitate de asociat majoritar si administrator in fapt al societatii a semnat, in numele societatii, fara a fi fost imputernicit de catre societate, contractul de credit 6273/1995; societatea a intrat in incapacitate de plata a societati in acelasi an ca urmare a deturnarii acestui credit de la destinatia avuta in vedere la contractare.
S-a retinut ca in anul 1996, societatea a inregistrat pierderi in suma de 402.352.000 lei, in anul 1997 societatea incetand activitatea.
Ca urmare incercarii de a procura de fonduri, in vederea continuarii unei activitati neprofitabile, ce ducea in mod evident la insolventa, fonduri ce au determinat incetarea de plati, paratul se face vinovat de savarsirea faptelor prevazute de art. 124 (138) alin. 1 lit c si
Au fost retinute dispozitiile art.124 (138) 1 lit a, din concluziile raportului privind cauzele insolventei, precum si din cele ale raportului de expertiza si a celui de contraexpertiza rezultand ca de suma reprezentand credit acordat in temeiul contractului sus mentionat nu a beneficiat debitoarea, ci terte societati straine de contract, in care asociati erau paratii.
Cu privire la incidenta dispozitiilor art.124(138) alin.1 lit.d au fost de asemenea retinute concluziile expertilor contabili si ale lichidatorului judiciar, in sensul ca desi s-au intocmit situatii financiare pana in anul 1996, acestea nu cuprind toate operatiunile efectuate si ulterior anului 1995, nu s-au mai intocmit registru de casa astfel ca nu a existat evidenta incasarilor si platilor efectuat prin casa.
S-a apreciat ca in cauza, cu privire la parati sunt incidente si dispozitiile art.124(138) alin.1 lit.c si f in senul ca prin creditul contractat care a determinat incetarea platilor.
Impotriva acestei sentinte a formulat recurs paratul, invocand motive ce se circumscriu prevederilor art.304 pct. 8 si 9 pr.civ.
In primul motiv de recurs, raportat la dispozitiile art.304 pct.9 pr.civ s-a sustinut incalcarea prevederilor art.18 din Decretul 167/1958 le art.129 alin.4 pr.civ. in sensul ca instanta de fond nu a supus analizei prescrierea dreptului material la actiune, chiar din oficiu daca exceptia nu a fost mentionata in intampinare.
S-a sustinut, ca cererea de atragere a raspunderii patrimoniale s-a formulat cu nerespectarea termenului legel de trei ani, care curge de la data la care reclamanta creditoare a cunoscut sau trebuia sa cunoasca atat producerea pagubei cat si persoanele vinovate de producerea acesteia.
S-a solicitat, in temeiul art.312 alin. 5 teza I pr.civ. casarea sentintei si trimiterea spre rejudecare a cauzei, sustinandu-se ca partea nu are dreptul sa invoce pentru prima data in recurs exceptia prescrierii.
In cel de al doilea motiv de recurs, circumscris dispozitiilor art. 304 pct. 8 pr.civ. s-a sustinut ca solutia instantei se intemeiaza pe gresita interpretare a contractului de credit 6273/03.11.1995, caruia i-au gost schmbate natura si intelesul vadit neindoielnic al acestuia.
S-a invederat ca atata vreme cat suma imprumutata nu este predata imprumutatului, contractul de imprumut nu poate fi considerat valabil incheiat, din probatoriul administrat, respectiv expertizele administrate rezultand ca acest contract nu a avut ca urmare intrarea in contul debitoarei SC SA, a sumei de 220.000.000 lei, obiectul contractului de imprumut.
In contradictie cu concluziile exprimate de expertii contabili numiti in cauza, instanta nu a constatat inexistenta contractului de imprumut, astfel ca obligarea paratilor la restituirea sumei imprumutate este nelegala.
In cel de al treilea motiv de recurs, intemeiat pe dispozitiile art. 304 indice 1 pr.civ. s-a sustinut ca solutia atacata este intemeiata pe o gresita interpretare a conditiilor de antrenare a raspunderi patrimoniale.
Astfel, cu privire la fapta culpabila fata de cele retinute de instanta din concluziile rapoartelor de expertiza, in sensul ca suma pentru care s-a incheiat contractul nu a fost virata in contul societatii; debitorul a acceptat ca banca sa opereze, in contul sau sume provenind din datorii anterioare; precum si faptul ca debitorul a utilizat creditul, nu conform destinatiiei sale ci in vederea acoperirii unor datorii anterioare incheierii contractului nu intrunesc elementele constituive ale faptelor limitativ prevazute de art. 124(138) din Legea insolventei.
S-a invocat, raportat la concluziile exprimate de catre expertii contabili culpa creditoarei in gestionarea contului, prin ordonarea de debitari automate.
S-a mai sustinut si faptul ca, de buna credinta a incheiat contractul in scopul de permite creditoarei, care a creditat contul bancar al debitoarei fara a exista un contract de credit, sa intre in legalitate; s-a mai aratat ca, raportat la obiectul de activitate al debitoarei, era firesc ca aceasta sa asigure servicii de protocol necesare desfasurarii turneelor de tenis, catre societatile care, la randul lor erau implicate in acesta activitate.
A mai aratat recurentul ca imprejurarea neintocmiri evidentelor contabile aferente anului 1996 este irelelevanta, intrucat, dupa semnarea la 3.11.1995 a contractului de credit nr.6273, debitoarea a pierdut licenta turneelor de tenis, nemai efectuind operatiuni bancare sau cu numerar; de asemenea s-a sustinut ca intre neintocmirea evidentelor contabile si starea de insolventa a societati nu exista legatura de cauzalitate.
Recurentul a mai invederat si faptul ca utilizarea sumelor de bani din contul debitoarei s-a efectuat de catre fostul administrator, care a indeplinit functia de administrator pana in anul 1997.
Prin intampinarea, formulata la 07.10.2009, creditoarea BANK ROMANIA SA a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Cu privire la exceptia prescrierii dreptului material la actiune, s-a aratat ca, in mod corect instanta de fond nu a retinut aceasta exceptie, raportat la data deschidari procedurii, cererea de atragere a raspunderii patrimoniale fiind formulata in termen legal.
S-a mai arata ca, raportat la etapele procesuale parcurse in cauza, ca urmare a celei de a doua casari cu trimitere s-a apreciat ca se impune completarea probatoriului administrat, urmad a fi stbilita raspunderea patrimoniala a administratorilor societatii, astfel ca, persoanelor ce se fac vinovate de producerea insolventei au fost cunoscute cu certitudine dupa administrarea probatoriului, cu respectarea deciziei 593/R/17.09.2004
Cu privire la cel de al doilea motiv de recurs, s-a sustinut ca reprezinta o contestare a creantei asa cum a fost constatat prin titlul executoriu reprezentat de sentinta comerciala 2100/1997, pronuntata de Tribunalul B, titlu in temeiul caruia s-a dispus inscrierea la masa credala.
S-a invocat autoritatea de lucru judecat cu privire la certitudinea creantei raportat la incheierea din 06.12.2001, prin care s-a dispus inchiderea procedurii, in temeiul art.118 din lege.
Cu privire la cel de al treilea motiv de recurs, potrivit caruia nu sunt intrunite conditiile de atragere a raspunderii patrimoniale, in esenta s-a sustinut ca in mod corect in stanta de fond a retinut incidenta dispozitiilor art.124(138) alin.1 lit. a, c, d si f din lege, din probatoriul administrat rezultand ca paratii, in calitate de administratori au contribuit la cauzarea incetarii de plati a debitoarei, marind pasivul acesteia, nu s-a urmarit recuperarea principalelor creante detinute impotriva unor societati la care aveau, de asemenea calitatea de asociati administratori.
Analizand actele si lucrarile dosarului, Curtea retine urmatoarele:
Cu prioritate asupra exceptiilor invocate, si anume exceptia lipsei calitati procesuale pasive a intimatei debitoare SC SA, precum si a exceptiei prescrierii dreptului material la actiune.
In ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, instanta apreciaza ca, desi prin incheierea de la 06.12.2001, prin care s-a dispus inchiderea procedurii in temeiul art.118 din lege si radierea societatii, raportat la dispozitiile art.140 din lege, potrivit carora sumele depuse potrivit art. 138 alin. 1 din lege vor intra in averea debitorului fiind destinate in acoperirii pasivului coroborat si cu art. 142 alin. 2 din lege, in temeiul caruia, ulterior inchiderii procedurii, sumele rezultate din executarea silita vor fi repartizate potrivit tabelului definitiv consolidat al debitoarei, aceasta isi pastreza calitatea procesuala pana la solutionarea definitiva si irevocabila a cererii de antrenare a raspunderii patrimoniale.
In consecinta, va respinge exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a debitoarei SC SRL.
In ceea ce priveste exceptia prescrierii dreptului material la actiune, invocata si in primul motiv de recurs, circumscris art. 304 pct. 9 pr.civ. raportat la art.312 alin.5 pr.civ. instanta retine ca, intrucat exceptia priveste incalcarea unor norme cu caracter imperativ, este o exceptie absoluta, ce poate fi invocata de oricare dintre parti, de instanta din oficiu, in orice moment al procesului, chiar direct in caile de atac, astfel ca solutionarea acesteia nu implica analiza sa, ca motiv de recurs.
Dimpotriva, cu respectarea art.137 alin.1 pr.civ. fiind o exceptie ce face de prisos in totalitate, cercetarea in fond a pricinii se impune analiza sa cu prioritate.
Astfel, retine ca in privinta cererii de antrenare a raspunderi patrimoniale, prevazute de art.138 din Legea insolventei sunt incidente prevederile art.8 din Decretul 167/1958, potrivit caruia prescrierea dreptului la actiune in repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicita incepe sa curga dela data la care pagubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca, atat paguba cat si pe cel care raspunde de ea.
Din analiza celor doua dispozitii mentionate rezulta ca, in situatia speciala prevazuta de art. 138 din Legea insolventei, in forma textului in vigoare la data sesizarii instantei,19.12.2001 termenul prescriptiei incepe sa curga fie de la momentul subiectiv al cunoasterii prejudicului care consta nu in creanta de recuperat, ci in cauzarea insolventei societatii, si in acest caz relevanta este data deschideri procedurii 13.04.2000, fie de la momentul identificarii persoanelor ce se fac vinovate de cauzarea insolventei, acesta fiind in mod obiectiv determinat, data validarii raportului de activitate intocmit de administratorul judiciar sau de catre lichidatorul judiciar, prin care au fost identificate persoanele carora le este imputabila aparitia stari de insolventa a debitorului.
In cea de a doua ipoteza, a rezultat, ca urmare a casarilor succesive ca instanta de fond a dispus refacerea raportului privind cauzele insolventei si persoanele ce se fac vinovate de cauzarea acesteia si completarea acestuia, ultimul fiind intocmit la data de 30.05.2005, filele 54-61 dosar 1215/2004 (-) ulterior sesizarii instantei cu cererea de atragere a raspunderi patrimoniale.
In aceste conditii, apreciaza ca, in stabilirea termenului de presccriptie a dreptului material la actiunea in raspundere patrimoniala formulata in temeiul art. 124(138) din lege, cerere specifica procedurii insolventei, se impune raportarea la data deschideri procedurii, 13.04.2000, data fata de care, cererea creditoarei, inregistrata la 19.12.2001 a fost formulata in termen.
Prin urmare, va respinge exceptia prescrierii dreptului material la actiune.
Pe fondul cauzei, in limita motivelor invocate prin cererea de recurs retine ca paratul a indeplinit functia de administrator al societatii debitoare in fapt, gestionand impreuna cu, administraorul desemnat prin actul constitutiv, conform mentiunilor operate in registrul comertului afacerile societatii, si de la data de 04.04.1997, in temeiul Hotararii AGA, fara a avea relevanta in raport cu art. 138 din lege, faptul ca aceasta nu a fost mentionata in registul comertului.
Culpa persoanelor prevazute de art.138 alin. 1 din lege, nu se apreciaza in raport cu creditorii societatii debitoare ci in raport cu societatea, prejudiciul constand, asa cum rezulta din dispozitiile mentionate in determinarea incetarii platilor, in cauzarea insolventei cu consecinta indirecta a prejudicierii creditorilor.
In ceea ce priveste cel de al doilea motiv de recurs circumscris dispozitiilor art.304 pct.8 pr.civ. in care s-a criticat solutia instantei de fond cu privire la interpretarea gresita a contractului de credit 6273/03.11.1995, in sensul ca a fost schimbat atat natura acestuia cat si intelesul vadit neindoielnic.
Apreciaza ca irelevant faptul ca la data incheierii contractului administrator statutar, conform mentiunilor operate in registul comertului era, cata vreme in contractul de credit a fost acceptata ca unica garante, moralitatea paratului, fiind evident ca incheierea contractului s-a realizat in considerarea persoanei asociatului majoritar.
Sustine recurentul parat ca suma constituind imprumut asa cum s-a constatat prin toate rapoartele de expertiza administrate, nu a intrat in conturile societatii; contractul a fost incheiat pentru a acoperi creditari anterioare ale societatii, efectuate la cererea paratilor de banca, fara acoperire contabila, fara a exista un contract de credit.
Toate aceste argumente presupun invocarea propriei culpe si nu pot fi retinute de instata decat ca elemente ce probeaza temeinicia solutiei atacate.
Cu toate acestea, reanalizand contractul de credit nr.6273/1995, constata ca din expertizele contabile administrate in cauza a rezultat ca desi,potrivit contractului, creditul ar fi trebuit sa opereze in perioada 01.11.1995 - 28.12.1995, perioada in care debitoarea ar fi trebuit sa functioneze cu descoperire de cont curent in suma de 220.000. 000 lei, din analiza extraselor de cont a rezultat ca nu s-au derulat plati.
A mai rezultat ca la data contractarii creditului, debitoarea avea in cont un sold creditor in valoare de 213.225.600, 29 lei, reprezentand plati efectuate de banca din dispozitia societatii fara ca acesta sa dispuna de lichiditati in contul curent.
S-a concluzionat in sensul ca, in perioada de derulare a contractului de credit, suma acordata cu acest titlu nu a fost folosita de debitoare, insa a fost folosita de banca prin descoperire de cont pentru acoperirea altor plati efectuate la dispozitia paratilor, din proprie initiativa si in interes personal, cu consecinta cauzarii starii de insolventa.
De altfel, s-a constata ca finele anului 1995, data la care s-a incheiat contractul de credit constituie si momentul intrarii societati in incetare de plati.
In anul 1996, societatea inregistreaza pierderi semnificative in valoare de 402.352.000 lei reprezentand cheltuieli, dobanzi nerambursabile la scadenta, aceasta situatie fiind determinata si de pierderea licentei de organizare a turneului de tenis, principalul obiect de activitate al societatii fiind prestarea serviciilor de protocol pe care le implica acest turneu.
Rezulta ca prin fapta sa de a incheia pur formal un contract de credit in vederea acoperirii unor plati anterioare, operate de banca la cererea paratului, a caror destinatie nu a putut fi determinata paratul a determinat incetarea platilor.
Fapta savarsita de parat intruneste elementele prevazute de art.138 alin.1 lit a si b in sensul ca s-a folosit de creditul acordat societatii in folosul propriu, al acoperirii platilor operate fara a exista lichiditati in contul curent si totodata, ca s-au facut acte de comert in interes personal, sub acoperirea persoanei juridice, acte ce nu s-au regasit in evidentele contabile ale societatii.
In cel de al treilea motiv de recurs sunt reluate sustinerile privind lipsa culpei in administrarea creditului acordat, sustinandu-se in esenta, ca instanta de fond a retinut trunchiat concluziile rapoartelor de expertiza administrate, aspecte cenzurate anterior de catre instata.
Analizand cauza raportat la art.304 indice 1 pr.civ. retine ca in mod corect, instanta de fond, a retinut si incidenta art. 138 alin. 1 lit f cata vreme din materialul probaoriu a rezultat ca paratul, a desfasurat activitate in folosul altor societati la care de asemenea avea calitatea de actionar majoritar, cu consecinta lipsirii debitoarei de mijlocele financiare necesare continuarii activitatii.
Si faptul neintocmirii contabilitatii in conformitate cu legea, in conditiile in care expertii desemnati in cauza au concluzionat ca nefiind posibila determinarea modului in care au fost utilizate sumele achitate de banca si utilizate de parati anterior contractarii creditului, precum nici modul in care a fost utilizata suma acordata cu titlul de credit, se circumscrie dispozitiilor art.138 alin.1 lit d din lege.
Intocmirea unei contabilitati fictive, neinregistrarea tuturor operatiunilor in registrele contabile, a permis fraudarea societatii si a cauzat starea de insolventa a acesteia.
In consecinta, apreciaza legala sentinta atacata, in cauza nefiind intrunite cerintele art.304 pct. 8 si 9 pr.civ. in raport cu art.312 alin. 1 pr.civ. urmand sa respinga recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepțiile invocate de recurentul pârât, respectiv excepția lipsei capacității de exercițiu a SC SRL și excepția prescripției dreptului la acțiune, ca nefondate.
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul pârât, împotriva sentinței comerciale nr.2462 din 07.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata creditoare SC BANK (actual BANK ROMANIA, intimata debitoare SC SRL și intimatul pârât.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 2.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red. Jud.
2 ex.
Președinte:Izabela DolacheJudecători:Izabela Dolache, Alina Pănescu, Cristina Scheaua
