Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 1456/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALĂ NR.1456R
Ședința publică din data de 18 decembrie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE I -
JUDECĂTOR 1: Iulia Prelipcean
JUDECĂTOR 2: Aurică Avram
GREFIER - -
.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3 B, împotriva sentinței comerciale nr.3615 /12.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații G, - SRL prin lichidator judiciar și ASOCIAȚII.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială a înaintat la dosar dovada publicării sentinței atacate în iar intimatul G, a depus la dosar, prin fax, întâmpinare într-un singur exemplar.
Având în vedere că recurenta, prin cererea de recurs a solicitat judecata în lipsă, Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată în data de 11.01.2008 la Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în cauza constituind obiectul dosarului nr- privind procedura insolvenței prevăzută de Legea nr.85/2006 derulată împotriva debitorului - SRL, creditorul Administrația Finanțelor Publice Sector 3, autorizat în vederea formulării cererii respective de către judecătorul sindic potrivit încheierii de la 09.11.2007, a solicitat, în temeiul art.138 alin.1 lit.c, d și e din legea menționată, atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtului G, administratorul societății comerciale debitoare, pentru pasivul acesteia din urmă potrivit tabelului creditorilor.
De asemenea, în cauză, prin raportul de activitate depus la 11.01.2008, lichidatorul desemnat în cauză -, și Asociații a solicitat închiderea procedurii falimentului derulată împotriva debitorului - SRL în temeiul art.131 din Legea nr.85/2006, având în vedere că nu au fost identificate bunuri în patrimoniul acestuia.
Prin sentința comercială nr.3615 pronunțată la 12.09.2008 în dosarul nr- Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, prin judecătorul sindic, a respins cererea de atragere a răspunderii patrimoniale formulate de creditorul Administrația Finanțelor Publice Sector 3, iar în baza art.131 din Legea nr.85/2006 a dispus închiderea procedurii falimentului privind pe debitorul - SRL precum și celelalte măsuri de ordin procedural legal aferente închiderii procedurii.
Pentru a pronunța această sentință comercială, tribunalul a reținut în principal, mai întâi în ceea ce privește respingerea cererii de atragere a răspunderii patrimoniale, că în cauză nu era probat îndeplinirea în mod cumulativ a condițiilor prevăzute de lege pentru admiterea cererii, reclamanta invocând în general aspecte teoretice iar nu concrete privind angajarea răspunderii.
Astfel, în ceea ce privește existența faptei prevăzute de lege, reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.138 lit.c, d, e din Legea nr.85/2006 dar nu a dovedit săvârșirea de către pârât a faptelor la care se referă dispozițiile legale menționate, potrivit art.1169 Cod civil.
Reclamantul a făcut doar afirmații generice rămase oricum nedovedite referitor la pretinsa faptă de continuare a activității în interes personal de către pârât.
Nu s-a administrat vreo probă cu privire la fapta prevăzută de art.138 lit.e, pentru a confirma deturnarea sau ascunderea de către pârât a activului debitorului, mărirea în mod fictiv a pasivului acestuia, sau încheierea de acte frauduloase în dauna debitorului.
Nu s-a dovedit nici ținerea unei contabilități fictive sau dispariția unor documente contabile, iar în ceea ce privește neținerea contabilității în conformitate cu legea, nedepunerea la dosar a actelor contabile sau a raportărilor financiare la organele fiscale nu poate fi asimilată faptei respective și oricum ar fi trebuit să se probeze și legătura de cauzalitate dintre faptă și ajungerea societății debitoare în stare de insolvență. De altfel raportul de cauzalitate nu a fost dovedit în raport cu nici una dintre faptele invocate.
În ceea ce privește închiderea procedurii tribunalul a reținut că în lipsa unor bunuri în patrimoniul debitorului care să justifice continuarea procedurii de lichidare, dispozițiile art.131 din Legea nr.85/2006 sunt aplicabile în sensul închiderii procedurii în orice stadiu al acesteia.
Împotriva acestei sentințe comerciale creditorul-reclamant Administrația Finanțelor Publice Sector 3 declarat recurs, în termen legal, solicitând modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii în atragerea răspunderii patrimoniale.
În motivarea recursului s-a arătat, în esență, că potrivit art.304 pct.9 Cod procedură civilă sentința atacată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, în primul rând deoarece în bilanțul contabil depus de societate la 30.06.2006, la punctul II, Creanțe la începutul anului 2005, societatea debitoare încheia exercițiul financiar cu un sold de 7.651.679 mii lei iar dezinteresul pârâtului în sensul nerecuperării creanțelor debitorului a accentuat incapacitatea de plată a acestuia, generând astfel starea de insolvență, ceea ce justifică reținerea săvârșirii de către pârât a faptei prevăzute de art.138 lit.c din Legea nr.85/2006.
Din ultima raportare financiară, depusă la 30.06.2006 rezultă că la capitolul Active Circulante societatea debitoare încheia exercițiul financiar cu un sold de 7.785.640 mii lei, de unde se poate trage concluzia că administratorul pârât a deturnat sau a ascuns o parte din activul debitorului, din moment ce nu au fost evidențiate în vreun fel în înscrisurile obținute din vânzarea unor bunuri, ceea ce atrage reținerea săvârșirii faptei prevăzute de art.138 lit.e de către pârât.
Se impunea, de asemenea, reținerea săvârșirii faptei prevăzute de art.138 lit.d, deoarece din relațiile Sector 3 rezultă că debitorul nu mai deține bunuri iar înstrăinarea acestora nu a fost evidențiată în contabilitatea debitorului.
Nedepunerea declarațiilor privind obligațiile de plată la bugetul de stat sau a declaraților TVA implică încălcarea dispozițiilor art.79-82 din OG nr.92/2003 și nu constituie o simplă neglijență, ci demonstrează intenția de sustragere de la control a unei activități generatoare de venituri și de a ascunde patrimoniul debitorului față de creditori.
Răspunderea administratorilor este supusă dispozițiilor art.1540 cod civil privitoare la mandat, culpa pârâtului fiind prezumată potrivit art.1082 Cod civil.
Nedepunerea cererii de deschidere a procedurii de către debitor în termenul legal denotă că organele de conducere au continuat activitatea acestuia deși starea de insolvență era evidentă.
Pe lângă existența faptelor ilicite în cauză sunt îndeplinite și condițiile privind prejudiciul adus debitorului, constând în ajungerea acestuia în stare de insolvență, vinovăția pârâtului, manifestată sub forma intenției și raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, care se prezumă.
Intimatul-pârât Gaf ormulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Părțile nu au solicitat în cauză administrarea de înscrisuri noi.
Față de acestea, analizând actele și lucrările dosarului cauzei Curtea constată că recursul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit prevederilor art.138 alin.1 Cod procedură civilă, pentru admiterea cererii de atragere a răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere ale debitorului trebuie probată îndeplinirea în mod cumulativ a condițiilor referitoare la săvârșirea de către pârât a faptei prevăzute de lege, la prejudiciu, la legătura de cauzalitate dintre acestea și la vinovăție.
În ceea ce privește condiția privind fapta ilicită reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.138 alin.1 lit.c, d, e din Legea nr.85/2006.
Răspunderea patrimonială a membrilor organelor de conducere ale debitorului poate fi atrasă doar pentru faptele limitativ prevăzute prin dispozițiile art.138 alin.1 lit.a-g din Legea nr.85/2006.
Fapta invocată de reclamantă în sensul dezinteresului manifestat de administratorul pârât în recuperarea pretinselor creanțe ce ar rezulta din soldul menționat în bilanțul contabil depus la 30.06.2006 nu este de natura celei prevăzute de art.138 alin.1 lit.c, care se referă la dispunerea de către pârât în interes personal, a continuării unei activități care ducea, în mod vădit la încetarea de plăți. Nu s-a dovedit în nici un mod de către reclamant elementele esențiale ale faptei descrise prin textul de lege, referitor la dispoziție, activitatea continuată sau interesul personal al pârâtului. De asemenea, nedepunerea cererii introductive de către debitor nu constituie o probă concludentă a continuării unei activități.
Simpla raportare la mențiunea soldului privind mijloacele circulante în raportarea contabilă depusă la 30.06.2006 nu este în măsură să susțină și să probeze săvârșirea faptei prevăzute de art.138 alin.1 lit.e în sensul deturnării sau ascunderii unei părți din activul persoanei juridice sau a măririi în mod fictiv a pasivului acestuia, cu atât mai mult cu cât în lipsa evidențelor contabile nu se poate prezuma neevidențierea în acestea a unor pretinse înstrăinări de bunuri.
Nedepunerea raportărilor financiare la organele fiscale precum și nedepunerea documentelor contabile la dosarul cauzei nu echivalează în mod obligatoriu cu fapta de neținere a contabilității în conformitate cu legea, nedepunerea putând avea și alte cauze decât fapta menționată, iar referitor la ținerea unei contabilități fictive și la distrugerea unor documente contabile nu au fost susțineri din partea reclamantului și cu atât mai puțin nu au fost administrate dovezi, astfel că nu se poate reține nici săvârșirea faptei prevăzute de art.138 alin.1 lit.
În lipsa oricăror dovezi nu se poate reține nici intenția de sustragere de la control a activităților generatoare de venituri sau de ascundere a bunurilor debitorului față de creditori.
Răspunderea patrimonială în cauză nu are natură contractuală, pentru a îi fi aplicabile regulile referitoare la mandat.
Oricum, chiar în situația în care vreuna dintre faptele invocate ar fi fost probată reclamantul trebuia să administreze dovezi și în susținerea existenței raportului de cauzalitate dintre fapta respectivă și ajungerea societății debitoare în stare de insolvență, legătura de cauzalitate neputându-se prezuma.
Din moment ce nu s-a dovedit îndeplinirea în mod cumulativ a condițiilor prevăzute de lege pentru admiterea cererii reclamantului prima instanță a reținut în mod corect netemeinicia cererii respective, sentința pronunțată în acest sens fiind temeinică și legală, impunându-se a fi menținută.
Având în vedere considerentele arătate, Curtea, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3 B, împotriva sentinței comerciale nr.3615 /12.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații G, - SRL prin lichidator judiciar și ASOCIAȚII.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.12.2008.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Veronica Dănăilă
I
Grefier,
Red.Jud.
Tehnored.
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială
Președinte:
Președinte:Iulia PrelipceanJudecători:Iulia Prelipcean, Aurică Avram, Veronica Dănăilă
