Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 147/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Număr în format vechi 1896/2007
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.147
Ședința publică de la 11.02.2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Iulica Popescu
JUDECĂTOR 2: Maria Speranța Cornea
JUDECĂTOR 3: Elisabeta
Grefier
*************
Pe rol soluționarea recursurilor formulate de recurentele DIRECȚIA IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE SECTOR 1 B și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 B, în contradictoriu cu intimatele și, împotriva sentinței comerciale nr.2623/28.06.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta sector 1 prin consilier juridic fără delegație la dosar și intimata prin avocat cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, după care, recurenta prin consilier juridic depune dovada efectuării procedurii de citare a intimatei prin.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea în baza art. 150 civ. constată dezbaterile încheiate și acordă cuvântul pe recurs.
Recurenta prin consilier juridic solicită admiterea recursului pentru motivele invocate, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii de atragere a răspunderii patrimoniale a administratorilor.
Intimata prin avocat solicită respingerea ambelor recursuri și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr. 2623/28.06.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială instanța a respins cererile formulate de creditorii ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 B și DIRECȚIA IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE SECTOR 1 B, împotriva pârâților, și în calitate de administratori ai debitoarei SC ROMANIA SA și a dispus repunerea pe rol a dosarului nr- în vederea continuării procesului de insolvență, reținând în esență că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile articolului 138 literele "c" și "d" din Legea nr.58/2006, că din rapoartele lichidatorului rezultă că nu au putut fi identificate cauzele care au determinat intrarea debitoarei în stare de insolvență, că lipsa evidenței contabile și nedepunerea bilanțurilor contabili reprezintă prezumția lichidatorului referitoare la săvârșirea faptei prevăzute de articolul 138 litera
Instanța a mai reținut că pentru neîndeplinirea obligațiilor menționate sancțiunile aplicabile sunt cele prevăzute în legile speciale, respectiv Legea nr.31/1990 și Legea nr.82/1991.
De asemenea se reține faptul că nu au fost administrate probe din care să rezulte continuarea de către pârâți a activității, în interes propriu și nici existența unui interes personal al vreunuia dintre administratorii (litera c).
Împotriva acestei sentințe comerciale, cele 2 creditoare în termenul legal prevăzut de articolul 8 alineat 2 din Legea nr.85/2006 au declarat recurs, pentru soluționarea cărora la Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a Va Comercială s-a înregistrat la data de 2.08.2007 dosarul nr-.
Recurentele - creditoare consideră că sentința atacată este nelegală deoarece: Judecătorul - sindic în mod greșit a analizat probele administrate și astfel nu a observat concluziile lichidatorului judiciar exprimate în rapoartele de activitate întocmite referitoare la modul defectuos în care a fost ținută evidența contabilă a societății, că administratorii au acționat în temeiul unui mandat comercial, astfel încât răspunderea civilă a acestora este de natură contractuală (articolul 304 punctul 9 Cod procedură civilă).
Dintre cei 3 intimați legali citați, numai a depus la dosar întâmpinare pin care solicită respingerea recursului ca nefondat. Nu s-au administrat probe noi în sensul dispozițiilor articolului 305 Cod procedură civilă.
Curtea verificând legalitatea lucrărilor dosarului de fond potrivit criticilor formulate constată că cele 2 recursuri sunt nefondate pentru următoarele motive:
Din formularea textului articolului 138 alineat 1 din Legea nr.85/2006 rezultă în mod clar faptul că răspunderea patrimonială a membrilor organelor de conducere, etc. poate fi atrasă în baza acestui temei juridic numai în ipoteza în care cei vizați prin acțiunile sau inacțiunile lor aucauzatstarea de insolvență a societății prin săvârșirea vreunuia dintre faptele limitativ enumerate la literele a-
Folosirea de către legiuitor a sintagmei "a cauzat" sugerează - necesitatea existenței unui raport de cauzalitate între fapta personală a celor vizați de textul de lege menționat și prejudiciul suferit de averea debitorului și consecutiv de creditori, noțiune juridică care include acest tip de răspundere civilă în sfera de reglementare a răspunderii delictuale.
Din redactarea dispozițiilor articolului 138 din Legea nr.85/2006 se desprinde intenția legiuitorului de a conferi răspunderii reglementate trăsăturile caracteristice ale celor prevăzute de articolele 998 - 999 Cod civil, respectiv: existența unei fapte ilicite, a unui prejudiciu, a raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, a vinovăției persoanei în săvârșirea faptei ilicite într-una din formele sale consacrate (intenție sau culpă).
Analizând din acest punct de vedere probele administrate, Curtea constată faptul că lichidatorul nu a făcut decât simple afirmații generice și presupuneri, nesusținute de dovezi concrete.
Fiind considerată drept o răspundere civilă delictuală și nu contractuală, așa cum greșit susține recurentele, Curtea apreciază că în cauză pentru a se fi putut face aplicarea dispozițiilor articolului 138 alineat 1 literele c și d din Legea nr.85/2006, recurentele trebuie să administreze probe concludente din care să rezulte faptele concrete care săvârșite cu vinovăție de către intimați, au cauzat starea de insolvență a societății debitoare.
Nedepunerea actelor contabile nu constituie prin ea însăși un motiv suficient pentru a se face aplicarea dispozițiilor articolului 138 litera d din Legea nr.85/2006.
Această prevedere nu instituție prezumția de vinovăție a administratorului în cazul nedepunerii bilanțurilor contabile potrivit legii contabilității ci dimpotrivă, se consideră că pentru a se putea aplica sancțiunea răspunderii patrimoniale este necesar să se dovedească culpa în săvârșirea unor fapte ilicite prin care practic activitatea societății a fost deturnată de la scopul său comercial.
Administrarea deficitară a societății nu poate conduce prin ea însăși la concluzia îndeplinirii condițiilor prevăzute de articolul 138 litera d, în lipsa unor dovezi din care să rezulte îndeplinirea cumulativă a tuturor cerințelor răspunderii civile delictuale.
Nedepunerea actelor contabile de către intimați nu echivalează cu sensul dat de legiuitor expresiei "nu a ținut contabilitatea conform legii".
Pentru a se încadra în spiritul legii și pentru a se putea atrage răspunderea patrimoniale a intimaților potrivit dispozițiilor articolului 138 alineat 1 litera d din Legea nr. 85/2006 ar fi fost necesar ca recurentele să fi făcut dovada "neținerii unei contabilități conform legii", mai precis a faptului că lipsa înregistrării actelor avut drept consecință intrarea debitoarei în stare de insolvență.
Nedepunerea situațiilor financiare la instituțiile abilitate nu reprezintă o cauză de atragere a răspunderii persoanei vinovate de acest fapt, în temeiul articolului 138 litera d din Legea nr.85/2006, întrucât asemenea fapte sunt sancționate de alte legi speciale, respectiv Legea nr.31/1990 republicată și Legea nr. 82/1991 republicată
Referitor la incidența dispozițiilor articolului 138 alineat 1 litera c din Legea nr.85/2006 și anume continuarea activității de către intimați în interes personal deși se prefigura starea de insolvență, Curtea constată că recurentele nu au făcut dovada îndeplinirii celor 2 condiții prevăzute de legiuitor respectiv: existența unui interes personal al intimaților și continuarea activității deși era cert că societatea va intra în stare de insolvență.
Coroborând acest aspect cu faptul că recurentele nu au reușit să demonstreze faptul că intimații ar fi săvârșit fapte culpabile care au cauzat starea de insolvență a societății debitoare și a existenței legăturii de cauzalitate între aceste fapte și prejudiciul cauzat, Curtea în baza dispozițiilor articolului 312 alineat 1 Cod procedură civilă raportat la articolului 304 punctul 9 Cod procedură civilă va respinge recursurile ca nefondate menținând dispozițiile instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurentele DIRECȚIA IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE SECTOR 1 și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1, în contradictoriu cu intimatele și, împotriva sentinței comerciale nr.2623/28.06.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 11.02.208.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
2 ex.
25.02.2008
Tribunalul București - Secția a VII a Comercială
Judecător sindic:
Președinte:Iulica PopescuJudecători:Iulica Popescu, Maria Speranța Cornea, Elisabeta
