Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 148/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Număr în format vechi 2288/2007
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.148
Ședința publică de la 11.02.2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Iulica Popescu
JUDECĂTOR 2: Maria Speranța Cornea
JUDECĂTOR 3: Elisabeta
Grefier
*************
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta AVAS, în contradictoriu cu intimatul, împotriva sentinței comerciale nr.3229/10.09.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul prin avocat care depune împuternicire avocațială la dosar, lipsind recurenta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, care învederează Curții faptul că intimatul a depus la dosar întâmpinare.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea în baza art. 150 civ. constată dezbaterile încheiate și acordă cuvântul pe recurs.
Intimatul prin avocat solicită respingerea recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr. 3229/10.09.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială Judecătorul - sindic a respins cererea formulată de lichidatorul judiciar SC SRL și cererea creditoarei AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B, în contradictoriu cu pârâtul și a închis procedura insolvenței față de debitoarea SC SRL.
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut că în cauză nu s-a făcut dovada elementelor constitutive ale răspunderii civile delictuale și nici îndeplinirea condițiilor prevăzute de articolul 138 literele a, c și d din Legea nr.58/2006.
Împotriva acestei sentințe comerciale, în termenul legal prevăzut de articolul 8 alineat 2 din Legea nr.85/2006 creditoarea a declarat recurs pentru soluționarea căruia la Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a a Comercială la data de 15.10.2007 a fost înregistrat dosarul nr-.
Recurenta - creditoare consideră că sentința atacată este nelegală deoarece Judecătorul - sindic nu a analizat corect probele administrate în cauză (articolul 304 punctul 9 Cod procedură civilă) și astfel nu a ajuns la concluzia justă și reală care se desprindea din rapoartele de activitate întocmite de lichidatorul judiciar, potrivit căreia intimatul se face vinovat de săvârșirea faptelor prevăzute de dispozițiile articolului 138 literele a, c și d din Legea nr.58/2006.
Intimatul legal citat a depus la dosar întâmpinare prin care își exprimă poziția argumentată în fapt și în drept față de recursul declarat de creditoarea în sensul respingerii acestuia ca nefondat.
Nu au fost administrate probe noi în sensul dispozițiilor articolului 305 Cod procedură civilă.
Curtea verificând legalitatea lucrărilor dosarului de fond potrivit criticilor formulate constată că recursul este nefondat pentru următoarele motive:
Din formularea textului articolului 138 alineat 1 din Legea nr.85/2006 rezultă că sunt răspunzători civil, membrii organelor de conducere etc. careau cauzatstarea de insolvență a societății unde își desfășurau activitatea prin săvârșirea uneia/unor, dintre faptele prevăzute limitativ la literele a-
Folosirea de către legiuitor a sintagmei "a cauzat",sugerează existența unui raport de cauzalitateîntre fapta personală a celor vizați de textul de lege menționat și prejudiciul suferit de averea debitorului și consecutiv de creditori, noțiune juridică care include o astfel de răspundere în sfera răspunderii civile delictuale și nu contractuale așa cum eronat susține recurenta.
Din redactarea dispozițiilor articolului 138 din Legea nr.85/2006 se desprinde intenția legiuitorului de a conferi răspunderii patrimoniale reglementate, trăsăturile caracteristice ale celei prevăzute de articolele 998 - 999 cod civil și anume: existența unei fapte ilicite; a unui prejudiciu; a raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu; a vinovăției persoanei respective în săvârșirea faptei ilicite în una din formele sale consacrate (intenției sau culpă).
Analizând din aceste puncte de vedere probele administrate de recurentă, Curtea constată că lichidatorul judiciar în primul raport întocmit a menționat că societatea debitoare figurează cu bunuri și stocuri de mărfuri care nu au fost identificat faptic, pentru ca ulterior în raportul din data de 8.01.2007 să prezinte situația concretă a tuturor bunurilor, care au putut fi identificate pe baza documentelor prezentate de administratorul societății debitoare.
În această situație se poate pune întrebarea dacă se mai poate reține în sarcina intimatului săvârșirea faptei prevăzute de dispozițiilor articolului 138 litera a din Legea nr.58/2006, de vreme ce recurenta nu a administrat dovezi din care să rezulte că bunurile societății sau creditele acesteia au fost folosite în folosul propriu sau al unei alte persoane, ci dimpotrivă bunurile au putut fi identificate tocmai ca urmare a documentelor depuse de către intimat în calitatea sa de administrator al debitoarei.
Așa cum s-a arătat deja pentru a se putea atrage răspunderea patrimonială personală a membrilor organelor de conducere a debitoarei falite este necesar să se dovedească de către creditoare că toate cele patru elemente ale răspunderii civile delictuale sunt întrunite.
Culpa administratorilor și legătura de cauzalitate sunt condiții de bază ale răspunderii, care trebuie dovedite la fel ca și fapta ilicită și prejudiciu, legea neinstituind nici un fel de prezumție în privința celor 2 elemente menționate.
Este necesar deci să se probeze faptul că, administratorii prin săvârșirea culpabilă a uneia sau mai multora dintre faptele expres și limitativ prevăzute de articolul 138 din Legea nr. 58/2006, au condus la ajungerea debitoarei în stare de insolvență.
În al 2 lea rând se impune precizarea că pentru a se putea atrage răspunderea patrimonială a persoanelor vizate de articolul 138 se impune ca faptele prevăzute la literele a-g să fi fost săvârșite în interes personal sau cu intenția de a obține rezultatele prevăzute de textul de lege menționat.
În consecință, această răspundere fiind întemeiată pe dispozițiile articolelor 998 - 999 Cod civil este una bazată pe culpa persoanei vinovate de săvârșirea faptei ilicite, culpă care spre deosebire de răspunderea civilă contractuală, trebuie să fie dovedită.
Coroborând aceste considerații teoretice cu faptul că recurenta nu a administrat dovezi din care să rezulte faptul că intimatul adispus în interes personal, continuarea activității societății debitoare deșicunoștea acest lucru, aducea, în mod evident, societatea în stare de insolvabilitate.
Din nici o probă nu rezultă îndeplinirea condiției interesului personal în continuarea activității, prevăzută de articolul 138 litera c din Legea nr.85/2006.
Referitor la săvârșirea faptei prevăzute de articolul 138 litera d, Curtea consideră că Judecătorul - sindic în mod corect a apreciat că nedepunerea actelor contabile nu constituie prin ea însăși un motiv de atragere a răspunderii patrimoniale a intimatului.
Această prevedere nu instituie prezumția de vinovăție a administratorului în cazul nedepunerii bilanțurilor contabile potrivit legii contabilității.
Administrarea deficitară a societății nu poate duce prin ea însăși la concluzia aplicării dispozițiilor articolului 138 alineat 1 în lipsa unor dovezi clare din care să rezulte îndeplinirea tuturor condițiilor necesare angajării răspunderii civile delictuale.
Nedepunerea actelor contabile de către intimat nu echivalează cu sensul dat de legiuitor expresiei "nu a ținut contabilitatea conform legii", sancțiunea aplicabilă în acest caz, în lipsa dovezilor referitoare la îndeplinirea celor 4 condiții ale răspunderii civile delictuale, fiind cele prevăzute de cele 2 legi speciale, respectiv Legea nr.31/1990 republicată și Legea nr.82/1991 republicată și nu cele prevăzute de articolul 138 litera d din Legea nr.85/2006.
Față de toate aceste aspecte, Curtea în baza dispozițiilor articolului 312 alineat 1 raportat la articolului 304 punctul 9 Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat, menținând dispozițiile instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, în contradictoriu cu intimatul, împotriva sentinței comerciale nr.3229/10.09.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 11.02.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
2 ex.
20.02.2008
Tribunalul București - Secția a VII a Comercială
Judecător sindic:
Președinte:Iulica PopescuJudecători:Iulica Popescu, Maria Speranța Cornea, Elisabeta
