Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 1515/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VI A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR.1515
Ședința Publică de la 09.11.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Alina Pănescu
JUDECĂTOR 2: Cristina Scheaua
JUDECĂTOR 3: Izabela Dolache
GREFIER - - -
.
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta creditoare ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1, împotriva sentinței comerciale nr.932 din 19.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata debitoare SC & SA prin lichidator judiciar și intimații pârâți, și.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns recurenta, prin consilier juridic dna., intimații și, reprezentați de avocat dna., intimatul, reprezentat de avocat dl., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, după care:
Apărătorul intimaților și solicită încuviințarea completării probatoriului cu înscrisuri în dovedirea împrejurării că nu au avut calitate de administratori ai debitoarei.
Recurenta și intimatul, având pe rând cuvântul, au arătat că nu se opun încuviințării cererii de completarea probatoriului cu înscrisuri.
Curtea în temeiul art.305 proc.civ. încuviințează pentru intimații pârâți și completarea probatoriului cu înscrisuri, astfel cum au fost solicitate.
Apărătorul intimaților și depune la dosar relații emise de Oficiul Registrul Comerțului, copii fiind comunicate celorlalte părți prezente.
Părțile prezente, având pe rând cuvântul, au arătat că nu mai au alte cereri de formulat și înscrisuri de administrat.
Curtea constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat și înscrisuri de solicitat, declară terminate dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Recurenta solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii cererii întemeiată pe dispozițiile art.138 alin. 1 lit. c și d din Legea nr.85/2006, având în vedere motivele invocate și probatoriul administrat în cauză.
Intimații și, prin apărător, au solicitat respingerea recursului, ca nefondat arătând că nu au avut niciodată calitatea de administratori ai debitoarei SC & SA iar, pe de altă parte, din probele administrate în cauză nu rezultă existența unor fapte culpabile care să se circumscrie condițiilor prevăzute de art.138 lit. c și d din Legea nr.85/2006, cheltuielile de judecată vor fi solicitate pe calea unei acțiuni distincte; depune la dosar concluzii scrise.
Intimatul pârât, prin apărător, solicită respingerea recursului, ca nefondat, menținerea hotărârii de fond ca fiind legală și temeinică, cheltuielile de judecată vor fi solicitate pe calea unei acțiuni separate; depune la dosar concluzii scrise.
CURTEA:
Asupra recursului de față, deliberând, constată:
Prin sentința comercială nr. 932/19.02.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului. De asemenea, a fost respinsă cererea formulată de creditorul Administrația Finanțelor Publice Sector 1 B împotriva pârâților, și, având ca obiect angajarea răspunderii patrimoniale. În temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006, s-a dispus închiderea procedurii insolvenței debitorului &, precum și radierea acestuia din registrul comerțului. În temeiul art. 136 din lege, a fost descarcat lichidatorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități. S-a dispus plata remunerației lichidatorului judiciar în sumă de 1500 lei și a cheltuielilor de procedură în sumă de 400 lei din fondul prevăzut de art. 4 alin. 4 din lege.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a arătat că în dosarul nr- al Tribunalului București - Secția a VII-a Comercială se desfășoară procedura simplificată de insolvență față de debitoarea în baza sentinței comerciale nr. 2888/02.08.2007, la cererea formulată de creditorul Administrația Finanțelor Publice a Sectorului 1
La data de 01.11.2007 unicul creditor participant la procedură, Administrația Finanțelor Publice Sector 1 Baf ormulat cerere de autorizare în vederea promovării acțiunii de atragere a răspunderii împotriva acționarilor societății, în temeiul art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, cerere care a fost încuviințată, iar acțiunea precizată și înregistrată la data de 04.02.2008. Creditoarea a susținut că acționarii societății nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea, au manifestat lipsă de preocupare, management defectuos, care au dus în mod vădit persoana juridică la încetare de plăți. Acestea atrag răspunderea pârâților, și în baza art. 138 lit. c și d din Legea nr. 85/2006, întrucât au dispus în interes personal continuarea unei activități care ducea în mod vădit societatea la încetare de plăți și nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
S-a mai arătat că, dintre pârâți, doar a formulat întâmpinare, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive, deoarece a devenit membru fondator cu o participare infimă, fără a fi implicat în activitățile de conducere și fără a semna vreun act de administrare. Pe fond, a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
S-a menționat că documentele financiare ale societății nu au fost prezentate lichidatorului, și conform informațiilor înregistrate la registrul comerțului, pârâții, și sunt acționarii societății &Sign, nefiind desemnați administratori. Lichidatorul judiciar a mai precizat că acționarul a decedat (fila nr. 116). La data de 1.11.2007 a fost înregistrat tabelul definitiv al obligațiilor debitoarei, în baza notificării creditorilor bugetari.
Cu privire la excepția invocată de pârâtul, privind lipsa calității procesuale pasive, instanța a reținut că acesta a avut calitate de acționar, așa cum este menționat în registrul comerțului. Din modul de redactare al art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, calitate pasivă pot avea, pe lângă membrii organelor de conducere (administratori, cenzorii) și orice alte persoane care au contribuit la ajungerea societății în stare de încetare de plăți. Pârâtul poate fi considerat o persoană care ar fi putut determina starea de insolvență, dar, pentru a stabili aceasta, trebuie analizate dovezile prezentate de părți pe fondul cauzei.
Referitor la cererea de antrenare a răspunderii, instanța a constatat că nu s-a făcut dovada susținerilor unicului creditor. Astfel, a considerat că răspunderea instituită prin art. 138 din Legea nr. 85/2006 nu este de natură contractuală, întemeiată pe contractul de mandat cum eronat susține reclamanta, ci de natură delictuală, potrivit art. 998-999.civ. Legea nu prezumă nici unul din elementele răspunderii persoanelor care pot sta în judecată, ci părțile trebuie să facă dovada celor afirmate, conform art. 1169.civ.
În ceea ce privește aplicabilitatea art. 138 lit. c din lege, s-a reținut că nu s-a dovedit interesul personal al nici unuia dintre pârâți în continuarea activității. Dezinteresul manifestat ori neluarea anumitor măsuri privind activitatea societății nu pot conduce automat la concluzia că membrii organelor de conducere au deturnat activitatea comercială de la scopul în vederea căruia societatea a fost înființată, nefiind indicate în mod concret faptele săvârșite de către fiecare pârât în parte pentru a putea fi apreciată răspunderea în mod distinct. Ca urmare nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de textul de lege sus-menționat pentru a se atrage răspunderea pârâților în baza lui.
Referitor la prevederile art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006, s-a arătat că nedepunerea cu regularitate a situațiilor financiare la instituțiile abilitate nu este o cauză de atragere a răspunderii în temeiul Legii nr. 85/2006, iar sancțiunile care se aplică pentru neîndeplinirea acestor obligații sunt prevăzute în legile speciale, respectiv Legea nr. 31/1990 și Legea nr. 82/1991. Reclamantul nu a făcut nici o referire la modalitatea în care pârâții au cauzat starea de insolvență a societății prin nedepunerea situațiilor financiare anuale, în condițiile în care au avut calitatea de acționari. S-a concluzionat că nu sunt îndeplinite nici condițiile acestui text de lege pentru atragerea răspunderii pârâților.
Constatând că nu sunt bunuri în patrimoniul debitoarei care să poată fi valorificate, judecătorul sindic a dispus, în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006, închiderea procedurii insolvenței și radierea debitorului din registrul comerțului.
Împotriva sentinței comerciale nr. 932/19.02.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială a declarat recurs recurenta creditoare Administrația Finanțelor Publice Sector 1 Aceasta a criticat hotărârea instanței de fond ca netemeinică și nelegală, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9.pr.civ.) și a solicitat ca instanța de recurs să examineze cauza sub toate aspectele, nefiind limitată la motivele de casare prevăzute de art. 304.pr.civ. ( art. 3041.pr.civ.).
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a susținut că greșit a fost respinsă de către judecătorul sindic cererea de atragere a răspunderii pârâților, deoarece sunt îndeplinite condițiile art. 138 lit. c și d din Legea nr. 85/2006. Potrivit acestor dispoziții legale, răspunderea intervine și în cazul în care administratorii au dispus în interes personal continuarea unei activități care ducea în mod vădit societatea la încetare de plăți, precum și în situația în care au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea. Omisiunea de a depune bilanțurile sau raportările contabile începând cu anul 2003 reprezintă o încălcare a dispozițiilor legii contabilității. În acest sens sunt invocate prevederile art. 28 alin. 1 din Legea nr. 82/1991, ale art. 10 din Legea nr. 82/1991, ale art. 198 alin. 1 și 2, art. 148 și art. 73 lit. c din Legea nr. 31/1990 republicată, potrivit cărora administratorii/asociații sunt solidari răspunzători pentru neținerea registrelor prevăzute de lege. Lipsa actelor contabile și neîndeplinirea obligaților legale menționate creează o prezumție în legătură cu folosirea bunurilor și creditelor societății debitoare de către pârât în alte scopuri, lasă să se înțeleagă o intenție de fraudare a legii cu scopul de a sustrage controlului statului activitatea generatoare de venituri a societății, precum și de a ascunde patrimoniul față de creditori, dovedind culpa pârâtului în ajungerea societății debitoare în incapacitate de plată. S-a apreciat ca fiind dovedită legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită, culpabilă a pârâților constând în dezinteresul arătat în ceea ce privește funcționarea normală și în condiții de legalitate a societății și prejudiciul cauzat creditorilor.
S-a mai arătat că neîndeplinirea de către pârâți a obligației prevăzute de art. 27 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 de a solicita aplicarea dispozițiilor procedurii insolvenței în termen de 30 de zile de la apariția stării de insolvență dovedește dispunerea continuării activității în interes personal, fiind îndeplinite condițiile art. 138 lit. c din Legea nr. 85/2006. S-a invocat faptul că, potrivit art. 1082.civ. culpa este prezumată, iar conform art. 72 din Legea nr. 31/1990, art. 1540.civ. și art. 374.com. este vorba despre o răspundere antrenată în temeiul unui mandat comercial.
Recurenta a mai expus prevederile art. 1, 5, 11 alin. 1 din Legea nr. 82/191, art. 73 alin. 1 și art. 185 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, texte de lege referitoare la răspunderea pentru organizarea și ținerea contabilității și la obligația de depunere la instituțiile abilitate a situațiilor financiare anuale. Față de neîndeplinirea acestor obligații legale, a susținut și antrenarea răspunderii pârâților în baza art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006.
Analizând recursul prin prisma motivelor de recurs expuse, se constată că nu este fondat.
Astfel, omisiunea de a depune bilanțurile contabile și situațiile financiare anuale la instituțiile abilitate nu poate fi imputată intimaților-pârâți, care au avut calitatea de asociați și nu de administratori ai debitoarei Obligația de a ține contabilitatea potrivit legii aparține, față de prevederile legale invocate de recurentă - art. 28 alin. 1 din Legea nr. 82/1991, ale art. 10 din Legea nr. 82/1991, ale art. 198 alin. 1 și 2, art. 148 și art. 73 lit. c din Legea nr. 31/1990 republicată- administratorilor societății comerciale și nu asociaților acesteia. De altfel, nedepunerea bilanțurilor și a situațiilor financiare anuale nu echivalează cu neținerea contabilității potrivit legii și nu dovedește legătura de cauzalitate dintre această faptă și starea de insolvență a debitoarei.
Săvârșirea faptelor prevăzute de art. 138 din Legea nr. 85/2006 atrage o răspundere delictuală specială și nu una contractuală, întemeiată pe contractul de mandat, cum susține recurenta. Ca urmare, nu operează prezumția de culpă, prevăzută de art. 1082.civ. și nici dispozițiile privitoare la mandatul comercial invocate în motivele de recurs.
Faptele prevăzute de art. 138 lit. c și d din Legea nr. 85/2006, antrenând o răspundere civilă delictuală, reiese că, așa cum a reținut și instanța de fond, trebuie îndeplinite condițiile art. 998-999.civ. iar elementele răspunderii civile delictuale trebuie dovedite și nu pot fi prezumate.
Neîndeplinirea de către debitoare, prin administrator, a obligației prevăzute la art. 27 din Legea nr. 85/2006 de a adresa tribunalului o cerere pentru a fi supusă dispozițiilor legii insolvenței în termen de 30 de zile de la apariția stării de insolvență nu reprezintă o faptă dintre cele prevăzute de art. 138 din Legea nr. 85/2006. Aceasta este sancționată de aceeași lege prin alt articol, respectiv prin art. 143 care se referă la infracțiunea de bancrută simplă. Totodată, neîndeplinirea acestei obligații legale nu presupune continuarea activității societății în interesul personal al pârâților asociați ai acesteia, o asemenea faptă trebuind să fie dovedită.
Astfel cum a considerat și prima instanță, în cauză nu s-au dovedit toate elementele răspunderii civile delictuale, respectiv faptele ilicite și legătura de cauzalitate dintre acestea și prejudiciul constând în starea de insolvență.
Rezultă că în mod întemeiat a hotărât judecătorul sindic faptul că nu sunt întrunite condițiile art. 138 lit. c și d din Legea nr. 85/2006 pentru a se antrena răspunderea patrimonială a intimaților-pârâți pentru pasivul nerecuperat al debitoarei.
Față de aceste considerente, se constată că recursul nu este fondat și, în baza art. 312 alin. 1.pr.civ. va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D CIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta creditoare ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1, împotriva sentinței comerciale nr.932 din 19.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata debitoare SC & SA prin lichidator judiciar și intimații pârâți, și.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 09.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red. /2 ex/09.12.2009
Președinte:Alina PănescuJudecători:Alina Pănescu, Cristina Scheaua, Izabela Dolache
