Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 155/2010. Curtea de Apel Timisoara

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA nr. operator 2928

SECȚIA COMERCIALĂ

DOSAR NR-

DECIZIA CIVILĂ NR. 155/

Ședința publică din 8 februarie 2010

Completul de judecată compus din:

PREȘEDINTE: Anca Buta

JUDECĂTOR 2: Florin Moțiu

JUDECĂTOR 3: Petruța Micu

GREFIER: - -

S-a luat în examinare recursul formulat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S împotriva sentinței comerciale nr. 678/29.10.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, în contradictoriu cu debitoarea SC Trans SRL, prin lichidator judiciar Reșița, având ca obiect angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere.

La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.

Procedură completă.

S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, de către creditoarea recurentă, instanța lasă cauza în pronunțare.

CURTEA

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele.

Prin sentința comercială nr. 678/29.10.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr- s-a aprobat raportul final din data de 29 septembrie 2009, întocmit de către lichidatorul Reșița, prin care s-a propus închiderea procedurii falimentului împotriva debitoarei Societatea comercială " TRANS".

În temeiul art.131 din Legea nr.85/2006, privind procedura insolvenței s-a dispus închiderea procedurii falimentului a debitoarei Societatea comercială " TRANS" L, radierea debitoarei din Registrul Comerțului, fiind descărcat lichidatorul-judiciar Reșița, de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedura insolvenței.

Pentru a hotărî astfel judecătorul sindic a reținut că procedura insolvenței - procedura simplificată - a fost deschisă prin sentința comercială nr.194/JS/02.04.2009, în temeiul art.33 alin.6 din Legea nr.85/2006 raportat la art.2702din Legea nr.31/1990 republicată, fiind desemnat ca lichidator "" Reșița, județul C-

Judecătorul sindic a constatat că s-au întocmit și comunicat notificările în condițiile art.61 din Legea nr.85/200 și că la masa credală s-au înscris doi creditori, DGFP C-S pentru o creanță de 9858 lei, și ITM C-S pentru o creanță de 162 lei.

În condițiile în care debitorul este dizolvat din anul 2007 și nu desfășoară activitate, procedura insolvenței și-a urmat cursul cu doi creditori și nu sunt îndeplinite cerințele legale pentru antrenarea răspunderii patrimoniale, în mod corect nu s-a promovat această acțiune de către lichidator.

Față de aceste considerente, în temeiul art.131 din Legea privind procedura insolvenței, a dispus închiderea procedurii insolvenței și radierea debitorului.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S solicitând casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru refacerea și completarea raportului final.

În motivare se arată că Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S are creanță certă față de pârâta debitoare în sumă de 9858 lei.

Lichidatorul nu a putut întocmi bilanț contabil de lichidare deoarece nu a deținut nici un fel de documente contabile.

Administratorul social nu a prezentat documentele contabile și nu a făcut dovada că a ținut evidența contabilă în conformitate cu legea.

Având în vedere cele menționate mai sus, consideră că sunt incidente dispozițiile art.138 alin.1 lit. d) din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței:

Art. 138 (1) In cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin. (1) sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:

d) au ținut o contabilitate fictiva, au făcut sa dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea;

În conformitate cu prevederile art.73 din Legea nr.31/1990, republicată:

(1)"Administratorii sunt. răspunzători față de societate pentru:

c) existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere".

Întrucât lichidatorul judiciar nu a promovat acțiunea în răspundere materială prevăzută de art.138 din Legea nr.85/2006, această acțiune poate fi promovată de comitetul creditorilor, în conformitate cu prevederile art.138 alin.3 din Legea nr.85/2006:

"(3) Comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. (1), dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoana juridica ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzuta la alin. (1) și răspunderea persoanelor la care se referă alin. (1) amenința să se prescrie."

În prezent sunt aplicabile dispozițiile art.138 alin 3 din Legea nr.85/2006, astfel cum a fost modificată de Legea nr.277/2009:

"(3) Comitetul creditorilor sau creditorul care deține mai mult de J din valoarea tuturor creanțelor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută îa alin. (1), dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. (1) și răspunderea persoanelor la care se referă alin. (1) amenință să se prescrie."

Procedura a fost închisă prematur întrucât comitetul creditorilor nu a avut posibilitatea solicitării autorizării Judecătorului sindic, pentru a putea promova acțiunea în răspundere materială.

Față de motivele mai sus invocate solicită admiterea recursul, casarea sentinței comerciale nr.678/JS/29.10.2009 ca fiind nelegală și netemeinică și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului C-S, pentru refacerea și completarea raportului final, respectiv pentru a putea fi promovata de către DGFP C-S acțiunea în răspundere materiala, în condițiile legii, iar în subsidiar să se dispună antrenarea răspunderii materiale a administratorului social în persoana numitului.

Examinând recursul declarat de creditoare prin prisma motivelor de recurs și a prevederilor art. 304/1 pr. civ. Curtea va constata că acesta este nefondat, judecătorul sindic pronunțând o hotărâre temeinică și legală, conformă cu probele de la dosar.

Astfel, potrivit art. 138 al. 1 din Legea nr. 85/2006, "la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului".

Pe de altă parte, conform art. 138 al. 3 din aceeași lege "comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. (1), dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. (1) și răspunderea persoanelor la care se referă alin. (1) amenință să se prescrie".

Astfel, potrivit art.138 alin.1 din Legea insolvenței au în principiu calitate procesuală activă pentru promovarea acțiunii în răspundere civilă doar administratorul sau lichidatorului judiciar.

Doar în subsidiar legea permite comitetului creditorilor care a obținut în prealabil autorizarea judecătorului sindic să promoveze o astfel de acțiune în situația în care administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar a omis să indice în raportul său asupra cauzelor insolvenței personale culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea și răspunderea la care se referă alin.1 amenință sa se prescrie.

Acțiunea vizând atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere în cazul debitoarei a fost promovată de reclamanta DGFP C-S în calitate de creditor, deși potrivit art. 138 alin.1 nu era îndrituită să exercite o astfel de acțiune.

Pe de altă parte, acțiunea privind atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere a debitoarei a fost formulată de creditoare numai în cadrul recursului formulat împotriva sentinței judecătorului sindic de închidere a procedurii insolvenței, în condițiile în care, potrivit dispozițiilor legale, această acțiune trebuia formulată înainte de închiderea procedurii insolvenței față de debitoare.

Prin închiderea procedurii, conform art. 136 din Legea nr. 85/2006, "judecătorul-sindic, administratorul/lichidatorul și toate persoanele care i-au asistat sunt descărcați de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea lui, creditori, titulari de garanții, acționari sau asociați", astfel că nu poate fi formulată o asemenea acțiune direct în recurs, după închiderea procedurii.

Susținerea creditoarei că procedura insolvenței a fost închisă prematur întrucât comitetul creditorilor nu a avut posibilitatea solicitării avizului judecătorului sindic pentru a promova acțiunea în răspundere materială, pe lângă că nu este dovedită, este și nerelevantă, având în vedere că închiderea procedurii s-a realizat în baza art. 131din Legea nr. 85/2006, potrivit căruia "în orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat".

Așa fiind, constatând că nu există în cauză motive de casare sau modificare a sentinței recurate, în baza art. 312. pr. civ. Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de creditoare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul formulat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S împotriva sentinței comerciale nr. 678/29.10.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică azi, 8 februarie 2010.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

- - - - - -

GREFIER,

- -

Red../24.02.2010

Dact. /03.03.2010

Prima instanță - Trib. C-

Judecător -

4 ex./ 2 com.

Președinte:Anca Buta
Judecători:Anca Buta, Florin Moțiu, Petruța Micu

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 155/2010. Curtea de Apel Timisoara