Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 156/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA nr. operator 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 156/
Camera de consiliu din 8 februarie 2010
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Anca Buta
JUDECĂTOR 2: Florin Moțiu
JUDECĂTOR 3: Petruța Micu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S împotriva sentinței comerciale nr. 680/29.10.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată - - SRL O, având ca obiect angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedură completă.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care, verificându-se actele și lucrările de la dosar se constată că s-a solicitat, în baza art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, judecarea cauzei în lipsă, de către creditoarea recurentă, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 680/29.10.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr- s-a respins cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale formulată de lichidatorul împotriva pârâtului.
În temeiul art.129 alin.(2) din Legea nr.85/2006, privind procedura insolvenței s-a aproba raportul final din data de 21 iulie 2009, întocmit de către lichidatorul Reșița, Reșița, prin care s-a propus închiderea procedurii falimentului împotriva debitoarei Societatea comercială "- "
În temeiul art.131 din Legea nr.85/2006, privind procedura insolvenței s-a dispus închiderea procedurii falimentului a debitoarei Societatea comercială "- " O, radierea debitoarei Societatea comercială "- " O, din Registrul Comerțului al Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul C-
În temeiul art.136 din Legea nr.85/2006, privind procedura insolvenței a fost descărcat lichidatorul-judiciar Reșița, de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedura insolvenței, de debitoarea Societatea comercială "- " O, și de averea sa, și de asociații debitoarei societate comercială.
Pentru a hotărî astfel judecătorul sindic a reținut că fapta de nedepunere a actelor și documentelor contabile a fost săvârșită după deschiderea procedurii insolvenței, fapt pentru care nu se poate dovedi culpa administratorului și raportul de cauzalitate între această faptă și ajungerea societății în faliment.
La dosarul de faliment nu există înscrisuri sau alte probe în acest sens pentru a confirma susținerile lichidatorului.
Sarcina probei incumbă celui care face o afirmație în fața judecății iar invocarea prevederilor art.138 lit. d din Legea nr.85/2006 nu atrage automat răspunderea administratorilor deoarece legiuitorul a prevăzut posibilitatea atragerii acestei răspunderi doar după administrarea de dovezi care să conducă la concluzia că prin fapta prevăzută de lege s-a contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență.
Răspunderea administratorului este o răspundere delictuală care pentru a putea fi angajată, trebuie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale conform art.998-999 Cod civil.
Atragerea răspunderii personale trebuie fundamentată pe dovezi concludente și pertinente cauzei, pentru a se stabili existența faptei ilicite, prejudiciului, raportului de cauzalitate și vinovăției. În cauză nu este dovedită întrunirea cumulativă a acestor condiții.
Pentru aceste motive Judecătorul sindic a respins cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale formulată de lichidatorul "" Reșița și a dispune închiderea procedurii insolvenței și radierea debitorului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S solicitând admiterea recursul,modificarea sentinței ca fiind nelegală și netemeinică, iar pe fond să se dispună antrenarea răspunderii materiale față de administratorului debitoarei, pârâta și obligarea acesteia să plătească C-S suma de 25.348 lei reprezentând creanțe bugetare.
În motivare se arată că din Raportul final întocmit de către administratorul judiciar desemnat in cauză rezultă că, deși administratorul judiciar a făcut toate demersurile necesare pentru a contacta membrii de conducere a societății în insolvență,aceștia nu au predat acestuia actele și documentele prevăzute de art.28 din legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței.
Existența raportului de cauzalitate între faptele administratorului social al debitoarei, și prejudiciu sunt de netăgăduit, fiind clară intenția administratorului social în persoana numitei prin faptele sale, de a conduce societatea la insolvență comercială și la imposibilitatea achitării creditorilor debitoarei.
Potrivit art. 72 din legea nr.31/1990 republicată,obligațiile și răspunderea administratorului sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat iar potrivit dispozițiilor art. 1540 Cod civil, "mandatarul este răspunzător nu numai pentru dol,dar încă și de culpa comisă în executarea mandatului."
De asemenea potrivit art.2 al aceluiași articol în cazul în care mandatul are caracter oneros răspunderea (mandatarului) se apreciază cu mai multă rigurozitate.
În conformitate cu dispozițiile art.374 din Codul comercial mandatul comercial este prezumat a fi cu caracter oneros, în speța de fața administratorul nefăcând dovada contrarie.
În conformitate cu dispozițiile art. 138 alin. lit. d) din Legea nr.85/2006:
"(1) In cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin. (1) sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:
d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele
documente contabile sau nu au ținut contabilitate în conformitate cu
legea "
În consecință este întrunită condiția prevăzută de dispozițiile art.138 alin. l lit. d) din Legea nr.85/2006.
Examinând recursul astfel declarat prin prisma motivelor invocate, precum și potrivit art. 3041. ținând seama de probele administrate în fața prime instanțe, Curtea de Apel constată că recursul este nefondat.
În privința aspectelor învederate de creditoarea DGFP C-S, raportat la greșita aprecierii a acțiunii întemeiate pe disp. art. 138 din nr. 85/2006, aplicabile în prezenta cauză, Curtea constată că, așa cum a stabilit în mod constant și unitar în practica sa în acest domeniu, potrivit art. 138 din Legea nr. 85/2006, doar la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte: a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane; b) au făcut acte de comerț în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice; c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți; d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea; e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia; f) au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăți; g) în luna precedentă încetării plăților, au plătit sau au dispus să se plătească cu preferință unui creditor, în dauna celorlalți creditori.
În conformitate cu alin. (3) al acestui text, comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. 1, dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea în răspundere împotriva persoanelor la care se referă alin. (1) și aceasta amenință să se prescrie.
Cum creditoarea recurentă nu se poate prevala de acest text de lege, formulând în nume propriu recursul, Curtea va reține lipsa calității procesual active a acesteia.
Față de faptul că, în speță, lichidatorul este cel care a formulat acțiunea pe fond, acesta fiind îndriduit, conform normelor legale mai sus expuse, să o promoveze, rezultă, în mod evident că tot lichidatorul ar fi putut fi persoana cu calitatea procesuală necesară să formuleze și calea de atac.
Astfel fiind, raportat la considerentele mai sus expuse, cum nu se pot reține ca incidente în cauză motive care să conducă la casarea ori la modificarea sentinței criticate, se va respinge recursul declarat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S împotriva sentinței comerciale nr. 680/29.10.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S împotriva sentinței comerciale nr. 680/29.10.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 8 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /22.02.2010
Dact. /24.02.2010
Prima instanță - Trib. C-
Judecător -
4 ex./ 2 com.
Președinte:Anca ButaJudecători:Anca Buta, Florin Moțiu, Petruța Micu
