Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 1565/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VI A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR.1565
Ședința Publică de la 16.11.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cristina Scheaua
JUDECĂTOR 2: Izabela Dolache
JUDECĂTOR 3: Alina Pănescu
GREFIER - - -
.
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4, împotriva sentinței comerciale nr.158 din 10.01.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, și - MEDIA SRL.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns intimații, și, reprezentați de avocat dl., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, după care s-a învederat că procedura de citare cu intimata - MEDIA SRL a fost restituită cu mențiunea "persoana citată schimbându-și adresa, nu s-a putut afla noua adresă".
S-a mai învederat totodată, că intimata pârâtă depus la dosar, prin Serviciul Registratură, întâmpinare.
Curtea face aplicarea dispozițiilor art.98 proc.civ. privind procedura de citare cu intimata - MEDIA SRL constatând că partea avea obligația de a preciza prin petiție la dosar, schimbarea sediului social, sub pedeapsa neluării ei în seamă.
Apărătorul intimaților pârâți arată că nu are alte cereri de formulat și înscrisuri de solicitat.
Curtea constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat și înscrisuri de solicitat, acordă cuvântul cu prioritate asupra excepției tardivității formulării recursului și, în subsidiar, asupra recursului.
Intimații, și, prin apărător, au arătat că lasă la aprecierea Curții excepția tardivității declarării recursului iar, pe fondul cererii de recurs, solicită respingerea recursului, ca nefondat, menținerea hotărârii de fond, ca fiind legală și temeinică; depune la dosar concluzii scrise.
CURTEA:
Asupra recursului de față, deliberând reține următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- (6077/2000), pe rolul Tribunalului București, creditoarea reclamantă RA APPS a solicitat deschiderea procedurii insolvenței, împotriva debitoarei - MEDIA SRL, susținând ca aceasta se află în încetare de plăți, întrucât nu a achitat creanțele exigibile după 30 de zile de la scadență.
Prin încheierea pronunțată la 4.12.2000, Tribunalul Bucureștia admis cererea și a dispus deschiderea procedurii insolvenței, numind administrator judiciar.
Prin încheierea de la 02.04.2001, întrucât nici una dintre părți nu a formulat plan de reorganizare, instanța a dispus trecerea la faliment.
În cadrul procedurii insolvenței creditoarea Administrația Finanțelor Publice sector 4 formulat acțiune pentru atragerea răspunderii patrimoniale (filele 204 - 206 dosar fond vol. III), împotriva pârâților, asociați ai debitoarei, ,.
În motivarea cererii s-a învederat că pârâții se fac vinovați de săvârșirea faptelor prevăzute de art. 137 alin.1 lit. a din Legea 64/1]995, întrucât au folosit bunurile și creditele societății în folosul propriu, aspecte reținute in rapoartele de activitate, de către lichidatorul judiciar, de altfel, s-a arătat, pârâtul a recunoscut săvârșirea faptei și a returnat suma sustrasă, în cuantum de 1.733.508.404 lei, în cursul procedurii; săvârșirea faptelor prevăzute de art. 137 alin. 1 lit. e, în sensul că au deturnat sau ascuns parte din activul debitoarei sau au mărit fictiv pasivul acesteia, din raportul de activitate al lichidatorului judiciar rezultând că pârâții au procedat la înstrăinarea masivă a bunurilor debitoarei, valoarea acestora ajungând de la 1.620.569.723 lei la 1 01.2000 la 1.000.450.817 lei la 30.04.2001, fiind înstrăinate bunuri în valoare de 1.520.000.000 lei, fără ca operațiunile să se reflecte în contabilitatea debitoarei.
S-a invocat ca temei al răspunderii civile, obligațiile de administrare a societății, ce incumbă tuturor asociaților, care nu au desemnat conform legii administrator, rezultând ca atribuțiile de gestionare a activității societății au fost îndeplinite deopotrivă de aceștia.
Prin întâmpinarea formulată, la 07.06.2006, pârâta solicitat respingerea acțiunii, susținând că nu se face vinovată de săvârșirea faptelor menționate de către creditoarea reclamantă, nu a înstrăinat bunuri, nu a îndeplinit activități contabile, mai mult și-a prezentat demisia la data de 11.02.2000, data ulterior căreia Consiliul de Administrație i-a retras dreptul de semnătură, fiind descărcată de gestiune prin hotărâre.
Prin completare la întâmpinare, formulată la 21.09.2006, pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale active a creditoarei sector 4, raportat la dispozițiile art. 138 alin. 1 din lege; a fost invocată și excepția tardivității cererii de atragere a răspunderii patrimoniale raportat la art. 139 din lege.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și, pe fond respingerea acțiunii creditorului.
S-a susținut că pârâta nu a făcut parte din organele de conducere ale societății, nu a angajat societatea în raporturi juridice cu terții și nu a luat decizii cu privire la activitatea societății, fiind doar un acționar minoritar al acesteia.
Pe fondul cauzei, a invocat concluziile rapoartelor de activitate întocmite de către lichidatorul judiciar, în care nu sunt reținute mențiuni cu privire la culpa sa în administrarea societății.
Pârâții, și, prin întâmpinarea formulată la 02.09.2006, au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și pe fond respingerea acțiunii creditoarei.
S-a susținut ca în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 137 alin. 1 lit. a și e din lege, nefiind probat raportul de cauzalitate dintre faptele săvârșite si prejudiciul constând în insolvența debitoarei; s-a susținut ca un comitet de direcție nu se constituie decât la societățile pe acțiuni, acesta fiind alcătuit din administratori nu din acționari, pârâții nu îndeplinesc această calitate astfel ca în mod eronat creditoarea s-a prevalat de culpa în administrarea societății cu consecința cauzării stării de insolvență.
S-a mai arătat că reclamanta creditoare s-a rezumat la afirmații cu caracter generic, nesusținute probatoriu, referitoare la însușirea anumitor bunuri de către persoane a căror identitate nu a fost precizată; cu privire la faptele recunoscute a fi fost săvârșite de către s-a susținut că, prejudiciul cauzat a fost integral reparat, prin restituirea sumei sustrase; s-a mai arătat că, în ceea ce privește înstrăinarea a parte din activele societății această operațiune s-a reflectat în contabilitate.
Prin întâmpinarea, formulată la 09.11.2006, pârâtul a invocat excepția tardivității introducerii cererii, lipsa calității procesuale active a reclamantei și cea a calității procesuale pasive.
Prin încheierea de la 09.11.2006, instanța a respins excepțiile lipsei calității procesuale active a creditorului reclamant și a tardivității depunerii cereri de atragere a răspunderii patrimoniale, unind cu fondul excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de către pârâți.
În cauză s-au administrat probele cu înscrisuri și expertiză tehnică de specialitate.
Prin sentința comercială nr.158/10.01.2008, pronunțată în dosar -, Tribunalul Bucureștia respins excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâți; a respins cererea formulată de Administrația Finanțelor Publice sector 4, având ca obiect atragerea răspunderii patrimoniale a pârâților.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că potrivit celor cuprinse în certificatul constatator eliberat de ONRC pârâții au deținut calitatea de asociați ai societății debitoare, nefiind înregistrate mențiuni cu privire la desemnarea administratorilor, neîndeplinirea unei funcții neînlăturând răspunderea patrimonială prevăzută de art.137 din Legea 64/1995, în vigoare la data sesizării instanței, cât și potrivit art.138 din Legea 85/2006.
S-a reținut, cu privire la fondul cauzei, că lichidatorul judiciar nu a exprimat un punct de vedere propriu raportat la incidența art. 138 alin. 1 din lege, ci a menționat, în raportul de activitate cel reținute de către expertul judiciar desemnat în cauză în raportul de expertiză contabilă.
S-a reținut că datoriile societății, au constat îndeosebi în datorii fiscale, sector 4 fiind principalul creditor al societății; bunurile aflate în patrimoniul societății au fost valorificate înainte de intrarea în faliment, operațiunile regăsindu-se în contabilitatea debitoarei.
S-a reținut împrejurarea returnării sumelor de către asociatul, debit rezultat din sentința comercială nr.9968/01.09.2003 pronunțată de Tribunalul București.
De asemenea, instanța a apreciat că lipsa unor documente din arhiva societății sau starea precară a unor acte nu sunt de natura a crea prezumția neîntocmirii contabilități în conformitate cu lege, câtă vreme nu s-a probat încălcarea unor prevederi legale precum și, legătura de cauzalitate dintre săvârșirea acestora și starea de insolvență; reclamanta nu indicat persoanele ce se fac vinovate de folosirea bunurilor societății în interes personal, a celor care au înstrăinat bunurile aflate în patrimoniul debitoarei, cu atât mai mult cu cât s-a reținut că prețul încasat s-a reflectat în contabilitatea debitoarei iar, înstrăinările masive au avut loc în anul 2000, înainte de declanșarea procedurii insolvenței.
S-a mai reținut că legiuitorul nu a înțeles să instituie o prezumție legală de vinovăție și răspundere în sarcina administratorilor, prevăzând posibilitatea antrenării răspunderii patrimoniale numai după administrarea de dovezi concludente și pertinente.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs creditoarea reclamantă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE sector 4, invocând motive de nulitate circumscrise dispozițiilor art. 304 pct. 9 pr.civ.
În motivarea recursului, au fost reluate motivele invocate prin cererea introductivă, susținându-se în esență, ca din probatoriul administrat a rezultat săvârșirea faptelor prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. a și e din lege.
S-a învederat că în mod greșit instanța de fond a înlăturat concluziile raportului de expertiză contabilă, din cuprinsul căruia rezulta ca persoanele acționate în judecată au procedat la înstrăinarea masivă a bunurilor debitoarei, diminuând valoarea acestora de la 1.620.569.723 lei la 01.01.2000 la 100.450.817 lei la 30.04.2001, rezultând înstrăinarea unor bunuri în sumă de 1.520.000.000 lei, fără ca operațiunile să se regăsească în contabilitatea societății.
De asemenea au fost invocate prevederile art. 1080 alin. 1 cod civil, referitor la conduita administratorului în îndeplinirea obligațiilor ce îi incumbă, contractul de mandat existent între societate și administrator, acesta fiind ținut a răspunde indiferent de forma și gradul culpei sale.
S-a susținut ca omisiunea desemnării de către asociații debitoarei a unui administrator sau a unui consiliu de administrație, nu are relevanță cu privire la răspunderea patrimonială a pârâților în temeiul art. 138 alin.1 din lege, întrucât rezultă că aceștia au înțeles să își asume calitatea de administratori, efectuând acte de administrare ce implică răspunderea tuturor, deopotrivă.
Prin întâmpinarea, formulată la 12.11.2009, intimata a invocat excepția tardivității recursului, raportat la dispozițiile art. 8 din Legea 85/2006 raportat la art. 306 alin. 1 pr.civ. solicitând anularea recursului ca nemotivat în termenul legal.
Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat, învederându-se ca așa cum corect a reținut prima instanță,pentru angajarea răspunderii patrimoniale conform art.138 din lege este necesară probarea condițiilor generale ale răspunderii patrimoniale; s-a mai susținut că, în ceea ce privește intimata nu s-au produs probe concrete din care să rezulte culpa acesteia în diminuarea activelor, fapt ce a determinat insolvența societății, din cuprinsul raportului de expertiză rezultând ca intimata a demisionat în anul 2000 și ulterior nu a mai efectuat acte de administrarea ale societății.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Asupra excepției tardivității formulării recursului, reține că potrivit dovezii de îndeplinire a procedurii de comunicare efectuată conform art.7 alin. 3 din Legea 85/2006, sentința atacată a fost predată sector 4 la data de 06.07.2009, recursul înregistrat la data de 08.07.2009 fiind formulat cu respectarea art. 8 alin. 2 Legea 85/2006 raportat la art. 301 pr.civ.
În consecința nu va reține excepția invocată.
Cu privire la recursul formulat, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 pr.civ. raportat la incidența dispozițiilor art. 138 alin. 1 lit. a și e din lege, reține că, potrivit răspunsului formulat de Oficiul Registrului Comerțului la solicitarea lichidatorului judiciar, adresa nr.20730/23.01.2006 Comitetul de Direcție al debitoarei a fost format, potrivit statutului și contractului de societate, până la data notificării deschiderii procedurii, 07.11.2000, din administratorii, și.
Instanța a avut în vedere probatoriul administrat, respectiv rapoartele de activitate întocmite de către lichidatorul judiciar la data de 14.10.2004(filele 120-123 dosar fond vol. III) și la data de 02.02.2006 (filele 186 - 190 dosar fond vol. III), expertiza contabilă realizată de expert (dosar fond vol. I), ale cărei concluzii se regăsesc în raportul de activitate întocmit la 02.02.2006 și expertiza contabilă realizată de expert (filele 54 - 76 dosar fond vol. IV).
Din analiza probelor menționate a rezultat ca, care deține funcția de administrator al societății, cu atribuții de coordonare a activități contabile, în posesia căruia se afla apostila societății, a sustras suma de 1.433.508.404 lei, fiind necesară acționarea în justiție de către lichidatorul judiciar.
Potrivit celor consemnate în raportul de activitate de la 14.10.2004 ( fila 121 dosar fond vol. III), împotriva administratorului, în temeiul titlului executoriu obținut, sentința civilă nr. 9968/01.09.2003 pentru suma de 1433.508.404 lei debit și 280.326 lei dobândă legală, s-a pornit executare silită mobiliară, nefiind identificate conturi sau imobile urmăribile, fiind constituit dosar de executare 329/2004, până la data raportului lichidatorul judiciar recuperând suma de 350.000.000 lei.
Faptul ca în cursul procedurii s-a reușit recuperarea integrală a sumei nu poate constitui un argument în exonerarea de răspundere a administratorului, care a săvârșit fapte de natura celor sancționate de art. 138 alin. 1 lit. a și e din Legea insolvenței, aspect constatat cu valoare de lucru judecat, prin sentința civilă menționată, cu consecința cauzării insolvenței societății.
Ceea ce prezintă relevanță pentru atragerea răspunderii patrimoniale a pârâților administratori și este sustragerea unor sume semnificative din trezoreria debitoarei, cu consecința destabilizării activității societății, aspect constatat în cele două expertize contabile administrate în cauză.
De asemenea, reține că ambii experții desemnați în cauză au constat decapitalizare societății evidentă, cu începere din anul 2000 când dispar masiv activele societății înregistrate în contul 212- echipamente speciale, aparate și instalații, mijloace de transport, mobilier și aparatură birotică, astfel ca față de 1 ianuarie 2000 când valoarea contabilă a bunurilor era de 1.620.569.723 lei la data de 30.04.2001 valoarea activelor scăzuse la 100.450.817 lei, bunurile fiind valorificate prin operațiuni neînregistrate contabil fără facturi sau alte modalități de evidențiere contabilă.
S-a consemnat ca majoritatea livrărilor si prestațiilor efectuate nu au fost facturate, valoarea acestora fiind înregistrată în cont 418 " Clienți - facturi de întocmit", fapt ce nu a permis înregistrarea în contul 411 "Clienți", ceea ce ar fi permis recuperarea creanțelor.
În expertiza contabilă, întocmită de expert contabil s-a consemnat că în evidențele societății, și în consecință în patrimoniul acestuia, figura înregistrat teren evaluat contabil la suma de 2.459.016.393 lei, teren achiziționat în anul 1999, care la data efectuării expertizei nu se mai regăsea în evidențele contabile fără a rezulta modalitate de înstrăinare a acestuia.
Mai reține, din concluziile celor două expertize și faptul că din balanța de verificare întocmită la 31.12.2000 a rezultat nefacturarea serviciilor prestate, suma de6.528.689 mii ROL, fiind înregistrată în contul "Furnizori - facturi nesosite"; de asemenea, s-a precizat și faptul că în anul 2000 și trimestrul I al anului 2001nu s-au facturat prestații în valoare de 4.302.914.954 lei societății MEDIA SRL, precum și altor societăți.
În ambele expertize contabile administrate s- concluzionat în sensul că toate aceste operațiuni financiare au determinat insolvența societății.
Faptele așa cum sunt reținute în expertizele contabile administrate și în rapoartele de activitate întocmite de către lichidatorul judiciar, întrunesc condițiile prevăzute de art.138 alin.1 lit.a și e din lege, pârâții administratori au folosit bunurile societății în folosul propriu, au prejudiciat societatea debitoare împiedicând urmărirea creanțelor reprezentând contravaloare prestări servicii, în folosul societăților cocontractante, au ascuns parte din activul societății cu consecința determinării insolvenței.
Activitatea administratorilor societății este analizată în principal prin raportare la drepturile conferite de calitatea de mandatari ai societății, mandatari ce asigura desfăsurarea activității acesteia, drepturi care includ și încheierea de acte de dispoziție cu privire la activele societății, precum și prin raportare la obligațiile ce le incumbă acestora în conformitate cu dispozițiile art. 71, art. 72 și art. 73 din Legea 31/1990, în principal de organizare și ținere a contabilității.
Chiar daca nu se menționează expres și în evidențele contabile, ca urmare a neîntocmirii acestora în conformitate cu legea, nu s-au regăsit numele administratorilor, atitudinea culpabilă a acestora nu poate susține prezumția de nevinovăție ci, dimpotrivă creează premisele atragerii răspunderii patrimoniale.
Apreciem întrunite, cu privire la pârâții și atât condițiile generale ale răspunderii patrimoniale delictuale prevăzute de art. 998 - 999 cod civil cât și cele prevăzute de art. 138 alin. 1 lit.a și e din lege, respectiv săvârșirea unei fapte ilicite existența prejudiciului precum și a legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, precum și vinovăția acestora.
Cu privire la pârâta administrator, reține cele consemnate în expertiza contabila întocmită de către expertul contabil, în sensul că, diminuarea drastică a activelor imobilizate a operat între 31.12.1999 și 31.12.2000, de la 162.057 RON la 52.821 RON, iar potrivit mențiunilor înscrise în cartea de muncă rezultă că aceasta a încetat raporturile de munca la 10.03.2000,prin demisie, din documentele expertizate nu s-a constatat semnarea de către intimată a unor acte de înstrăinare privind bunurile debitoarei, în perioada suspectă cuprinsă între 31.12.1999 și 10.03.2000.
Mai reține si faptul că la data descărcării de gestiune a pârâtei societatea înregistra profit, nefiind în încetare de plăți.
În aceste condiții nu se poate reține în sarcina pârâtei săvârșirea faptelor prevăzute de art.138 din lege, cu consecința determinări stări de insolvență.
Cu privire la pârâții asociați, și, acționați în judecată în calitate de asociați, apreciază că în mod corect instanța de fond a reținut ca nefiind susținute probator susținerile privind săvârșirea faptelor prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. a și e din lege.
În consecința va respinge excepția tardivității recursului, invocată de intimata pârâtă prin întâmpinare; în temeiul art. 304 pct. 9 pr.civ. raportat la art. 312 alin. 1 pr.civ. va admite recursul formulat; va modifica în parte sentința atacată în sensul ca va admite în parte cererea formulată de sector 4 și va dispune atragerea răspunderii patrimoniale a pârâților și, în calitate de administratori ai societăți debitoare, pentru întregul pasiv al societății.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4, împotriva sentinței comerciale nr.158 din 10.01.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, și - MEDIA SRL.
Modifică în parte sentința atacată.
Admite în parte cererea formulată de SECTOR 4.
Atrage răspunderea patrimonială a pârâților și pentru întregul pasiv.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 07.12.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.Jud.
2 ex.
Președinte:Cristina ScheauaJudecători:Cristina Scheaua, Izabela Dolache, Alina Pănescu
