Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 1581/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 2074/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 1581
Ședința publică de la 18 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Diana Manole
JUDECĂTOR 2: Roxana Popa
JUDECĂTOR 3: Viorica Trestianu
GREFIER - -
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta " & - EXPERT "-, împotriva sentinței comerciale nr. 3588 din data de 22.06.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații ""-, - și.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că recurenta a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit de instanță și solicită restituirea acesteia având în vedere că acțiunea introdusă de lichidatorul judiciar în baza art. 138 din Legea nr. 85/2006 se încadrează în prevederile art. 77 din Legea nr. 85/2006, de asemenea prin aceeași cerere a solicitat și judecarea cauzei în lipsă conform art. 242.
Curtea față de cererea formulată de lichidatorul judiciar de restituire a taxei judiciare de timbru achitată pentru cererea de recurs, constată că aceasta nu are obligația achitării taxei judiciare de timbru în raport de prevederile art. 77 din Legea nr. 85/2006, motiv pentru care, dispune restituirea chitanței nr. -/19.10.2009, seria -, pe care este consemnată suma de 19,50 lei pentru a putea recupera cuantumul taxei de timbru nedatorată.
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recV. comercial d e față, reține următoarele:
Prin sentința comercială nr. 3588 din 22.06.2009 judecătorul sindic din cadrul Tribunalului București Secția a VII-a Comercială a respins ca neîntemeiată cererea lichidatorului judiciar & - EXPERT în contradictoriu cu pârâți - și, în calitate de administratori ai SC SRL, de atragere a răspunderii patrimoniale în temeiul art. 138 din Legea nr. 85/2006.
A dispus, totodată, închiderea procedurii insolvenței debitoarei SC SRL, radierea societății din registrul comerțului, notificarea sentinței de închidere a procedurii, descărcarea lichidatorului judiciar de orice îndatoriri cu privire la procedură, precum și plata onorariului lichidatorului din fondul prevăzut de art. 4 din Legea nr. 85/2006.
În considerentele sentinței, judecătorul sindic a reținut că prin cererea sa lichidatorul a solicitat atragerea răspunderii administratorilor societății debitoare în temeiul art. 138 lit. a, c, e și f din Legea nr. 85/2006, motivat de următoarele: datoriile societății au crescut semnificativ într-un singur an (în 2006 având datorii de 22.000 lei, iar în 2007 de 334.756 lei); persoanele din conducerea societății au dispus continuarea activității în interes personal, fiind salariați ai societăți și primind salarii din partea acesteia, la data deschiderii procedurii neexistând salarii restante; există indiciile folosirii unor credite ale societății în interes personal, pârâtul angajând un credit pentru investiții, în bilanț nefiind înregistrate asemenea investiții în societate, există indicii cu privire la deturnarea ori ascunderea unei părți din activele societății (în balanța din luna anterioară deschiderii procedurii existând active, nefiind predat nici un bun de către administratori).
Judecătorul sindic a reținut că lichidatorul judiciar nu a indicat concret faptele săvârșite de cei doi pârâți și nu indică prin ce înscrisuri probează susținerile sale cu privire la existența indiciilor referitoare la folosirea creditelor societății în interes personal. În consecință, a apreciat că nu este incident art. 138 lit. a din Legea insolvenței, judecătorul apreciind că nu are valoarea declarația dată de pârâta -, în lipsa unui interogatoriu luat de instanță. Aceeași concluzie a fost reținută și cu privire la celelalte aspecte invocate de lichidator, judecătorul reținând că acesta se limitează la a face afirmații generice, referitor la continuarea activității în interes personal și la deturnarea unor active ale societății debitoare.
Pe fondul procedurii, judecătorul sindic a reținut că lichidatorul nu a identificat faptic bunuri în patrimoniul societății debitoare din a căror valorificare să poate fi acoperite creanțele societății, astfel încât a apreciat incidența în cauză a dispozițiilor art. 131 din legea nr. 85/2006.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs lichidatorul judiciar, solicitând admiterea recV. și modificarea sentinței recurate în sensul admiterii cererii întemeiate pe dispozițiile art. 138 din Legea insolvenței.
În motivare, recurentul a arătat că judecătorul sindic a reținut eronat situația de fapt. Susține că a indicat în mod concret faptele ce pot fi imputate celor doi intimați, administratori ai debitoarei prin următoarele: continuarea activității în interes personal este dovedită prin plata salariilor acestora, în condițiile în care societatea înregistra datorii tot mai mari de la an la an; a fost crescut pasivul societății prin angajarea unui credit, care nu se regăsește în bilanțul contabil ca fiind folosit pentru societate; judecătorul a înlăturat declarația intimatei -, motivat de faptul că aceasta a fost dată în fața lichidatorului, nu în cadrul unui interogatoriu, dar nu precizează ce l-a împiedicat să ia un asemenea interogatoriu; cu privire la deturnarea unor active ale societății, s-a arătat cp acestea figurau în bilanț, dar nu au fost regăsite în fapt, intimații susținând că au fost vândute, fără a aduce și probe în acest sens.
Recurentul mai critică soluția judecătorului sindic și sub aspectul neacordării unor cheltuieli avansate în cadrul procedurii, în cuantum de 296,2 lei, fără a se motiva această neacordare.
Deși legal citați, intimații nu au depus întâmpinări la dosar.
Nu au fost administrare probe noi.
Analizându-se actele și lucrările dosarului în raport de criticile formulate, se apreciază că recursul este fondat.
Se reține, astfel, că soluția pronunțată în fond, se bazează atât pe o greșită apreciere a situației de fapt, cât și pe o lipsă de rol activ din partea judecătorului sindic.
În ce privește situația de fapt, lichidatorul judiciar, recurent în speță, a indicat atât temeiurile de drept, cât și faptele ce le impută intimaților, foști administratori ai debitoarei. A invocat, în acest context, continuarea unei activități în interes personal, în condițiile în care aceștia au fost salariați, fiind remunerați în această formă de societate, neexistând salarii restante la data deschiderii procedurii; a invocat angajarea unui credit care nu se regăsește în bilanțul contabil sub forma investițiilor, deși creditul era angajat pentru investiții; a invocat ascunderea ori deturnarea unor active ale societăți, indicate în mod concret, arătând că nu au fost găsite la data deschiderii procedurii. Judecătorul sindic a apreciat toate acestea ca fiind simple afirmații generice, fără a fi dovedite. Or, toate aceste aspecte își găseau dovada în actele dosarului, ori puteau fi dovedite prin administrarea de noi probe. Concret, încasarea salariilor de către intimați era dovedită și putea fi probată prin bilanțurile anuale ori prin verificarea cărților de muncă, precum și prin plățile efectuate de societate; existența creditului era dovedită prin contractul depus la dosar, iar lipsa bunurilor are justificată prin neidentificarea lor faptic în condițiile în care erau menționate în situațiile financiare ale debitoarei.
În acest context este eronat considerentul judecătorului sindic în sensul afirmării generice de către lichidatorul judiciar a unor fapte, fără a exista și dovezi.
Legat de acest aspect este reținut și lipsa de rol activ al judecătorului sindic în soluționarea cererii de atragere a răspunderii patrimoniale. Astfel, în măsura în care a apreciat că lichidatorul judiciar - recurent nu a indicat dovezile pe care își sprijină afirmațiile, avea obligația de a solicita acte lichidatorului, în virtutea rolului activ, reglementat de art. 129.pr.civ. De asemenea, înlăturând anumite declarații luate de lichidator în exercitarea atribuțiilor sale, în baza rolului activ, trebuia să procedeze la refacerea acestor declarații în instanță. Or, judecătorul sindic s-a limitat la a consemna că aceste declarații nu au valoare nefiind luate sub forma unui interogatoriu, dar nu a procedat la administrarea acestei probe, cunoscut fiind că și judecătorul poate solicita anumite răspunsuri de la părți pentru a putea lămuri cauza supusă judecății sale.
Totodată, în măsura în care nu putea aprecia cu privire la folosirea în alte scopuri a creditului contractat de societate, avea posibilitatea dispunerii unei expertize de specialitate prin care să se verifice dacă suma împrumutată se regăsește în vreo formă în contabilitatea societății, ori a fost folosită în alte scopuri.
De asemenea, în ce privește bunurile societății, avea obligația de a ordona probe prin care să se stabilească destinația acestor bunuri, a căror existență era consemnată în actele contabile ale societății, aspect neglijat de judecător.
În consecință, față de toate considerentele reținute și constatându-se temeinicia recV. declarat în cauză, completul de judecată va admite recursul și va casa în întregime sentința pronunțată.
Cauza va fi trimisă spre rejudecare, în condițiile în care se impune refacerea probatoriului administrat, sub toate aspectele menționate anterior, inclusiv efectuarea unei expertize contabile de specialitate prin care să se identifice destinația creditului acordat societății debitoare. Vor fi, de asemenea, administrate probe cu privire la toate aspectele menționate de lichidatorul judiciar în cererea sa, atât în ce privește continuarea activității societății în interes propriu, cât și în privința bunurilor ce figurau în situațiile financiare ale debitoarei.
În ce privește întinderea soluției de casare, această vizează întreaga sentință, nemaiputând fi menținută soluția de închidere a procedurii, în condițiile în care din economia dispozițiilor ce reglementează răspunderea patrimonială a membrilor organelor de conducere ale debitoarei rezultă că o asemenea cerere trebuie soluționată în cadrul procedurii de insolvență.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul " & - EXPERT "-, împotriva sentinței comerciale nr. 3588 din data de 22.06.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații ""-, - și.
Casează sentința recurată în tot.
Trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, respectiv Tribunalul București Secția a VII-a Comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red. RP/6ex.
04.12.2009.
Jud. fond
Tribunalul București Secția a VII-a Comercială.
Președinte:Diana ManoleJudecători:Diana Manole, Roxana Popa, Viorica Trestianu
