Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 170/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
Dosar nr-
DECIZIA NR. 170/
Ședința publică din 17 aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Comșa președinte de secție
- - - JUDECĂTOR 2: Laura Fețeanu
- - - JUDECĂTOR 3: Codruța Vodă
- - - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr. 937/Sind din 11 decembrie 2007, pronunțate de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr. 702/Com/2004.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 10 aprilie 2008, potrivit încheierii de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 17 aprilie 2008.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 937/11.12.2007, pronunțată de judecătorul-sindic în dosar nr. 702/F/2004 al Tribunalului Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta B împotriva pârâtului și în consecință:
A fost obligat pârâtul să plătească din averea personală suma de 114.823 lei ce va fi adusă la masa credală a debitoarei
S-a respins acțiunea formulată de reclamantă împotriva pârâtei.
A reținut judecătorul-sindic că, pârâții au avut calitate de administratori ai debitoarei falite Întrucât au existat grave neînțelegeri cu privire la conducerea activității și derulare operațiunilor comerciale aceștia au exercitat în mod distinct și consecutiv acte de administrare.
Din cuprinsul raportului de expertiză întocmit în cauză de către expertul a rezultat că acesta a avut în vedere documentele contabile ale societății de la înființare până în luna mai 2001.
Societatea a fost administrată efectiv, în perioada august 1999 - întâi ianuarie 2000 de către pârâtul - și ulterior de către pârâta, acest fapt rezultând din ansamblul probelor administrate în cauză.
Cei doi pârâți au formulat mai multe plângeri penale unul împotriva celuilalt fiind depusă ordonanța de scoatere de sub urmărire penală din 4.04.2006 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov.
În considerentele acesteia s-a reținut că a fost prejudiciat bugetul statului prin încălcarea unor dispoziții legale referitoare la înregistrarea cronologică a actelor în evidența contabilă, depunerea cu întârziere a unor acte de evidență contabilă, depunerea cu întârziere la organele fiscale a unor declarații de impunere, justificarea cu întârziere a unor avansuri spre decontare sau nejustificarea unor dintre ele, nepăstrarea actelor contabile la sediul declarat, înregistrarea ca deductibile fiscal a unor cheltuieli, neinventarierea periodică a pasivului și activului societății, încasarea cu întârziere sau neîncasarea unor creanțe de la diverși debitori, faptele fiind de natură să atragă răspunderea civilă, administrativă sau contravențională.
La fila 139 din raportul de expertiză întocmit în cauză de către expertul s-a reținut că în perioada cât societatea a fost condusă efectiv de către pârâtul, nu au fost respectate prevederile legale privind conducerea evidenței contabile conform legii contabilității, inventarierea periodică a patrimoniului conform nr. 2388/1995. Contabilitatea societății a fost refăcută din dispoziția pârâtei, după ce aceasta a preluat conducerea activității comerciale. Nu s-au produs dovezi ale vreunor nereguli privind refacere actelor contabile, prin constatări ale organelor de cercetare penală sau ale inspectorilor B și nici expertul numit în cauză nu a opinat în acest sens.
Din compararea evidenței contabile cu evidența de gestiune a rezultat o lipsă în gestiune în valoare de 488.014.057 lei, diferența care a fost înregistrată în baza unei note contabile fără nominalizarea vreunei persoane căreia să-i fie imputabilă lipsa. Lipsa la inventar nu a putut fi stabilită conform prevederilor legale prin compararea evidenței scriptice cu cea faptică.
Aceasta deoarece așa cum s-a reținut în raportul de expertiză de la - fila 30 dosar fond - întocmit de către expertul nu au fost găsite listele de inventar, nu s-au încheiat procese verbale de inventariere și nu există decizii de imputare.
Nu s-a primit susținere pârâtului în sensul că neexistând un document semnat de o comisie de inventariere o asemenea lipsă nu poate să-i fie imputată, deoarece în calitate de administrator al societății și persoană implicată în conducerea activității și derularea operațiunilor comerciale acestuia îi revenea obligația de a organiza contabilitatea în conformitate cu legea, precum și inventarierea periodică a patrimoniului, conform prevederilor Legii nr. -.
Fișele de magazie reprezintă acte de evidență gestionară.
În condițiile în care acestea nu au redat toate actele de intrarea și ieșirea din gestiune și există o diferență între valorile înscrise în fișele de magazie și cele ce rezultă din evidența contabilă iar administratorului îi revine obligația pentru corecta ținere a evidenței gestionare, în lipsa altor persoane cărora să le poată fi imputată lipsa, s- prezumat că bunurile și valorile a căror lipsă nu se justifică au fost sustrase fără forme legale, răspunderea revenindu-i pârâtului conform art. 138 alin. 1 lit.d și e din Legea nr. 85/2006.
Aceleași considerente de fapt și de drept s-au reținut și cu privire la suma de 273.426.873 lei ce apare ca fiind ridicată din casieria societății, cu titlu de avans marfă și a cărei lipsă nu a fost justificată. Aceasta deoarece sumele au fost ridicate cu documente nesemnate sau fără documente, registrul de casă fiind de asemenea un act de evidență gestionară a cărui ținere cade în răspunderea administratorului societății, adică pârâtului care a condus activitatea societății și a efectuat acte de administrare în acea perioadă.
Expertul a reținut în dauna societății un prejudiciu în valoare de 449.605.00 lei suma ridicată din casierie pentru plata unui număr de 18 facturi, care, întrucât nu îndeplinesc condițiile de document justificativ prevăzute de Legea contabilității nr. 82/1991. Acestea au fost considerate fictive atât de către expertul numit în cauză cât și de către cel desemnat de organele de cercetare penală.
În raportul de expertiză întocmit de expertul, la fila 35 s-a reținut că suma de 260.594.268 lei reprezintă plăți în favoarea a 9 societăți neidentificate la Camera de Comerț, iar cea de 189.010.080 lei către furnizori identificați, dar în baza unor facturi care nu conțin toate elementele necesare pentru a putea fi considerate documente justificative, lipsind elemente esențiale precum: date privind expediția, conținutul operației economice, conținutul operației de transport, data întocmirii.
Această sumă a fost exclusă din evidența contabilității cu ocazia refacerii acesteia și a fost preluată ca atare de către expertul numit în cauză, deoarece nu au fost produse de către pârât probe în baza cărora să se poată reține că contabilitatea nu a fost refăcută corect și că aceste operațiuni sunt reale.
Pârâtului îi revine răspunderea, în calitate de administrator și persoană care a condus activitatea, pentru înfățișarea în evidențele societății a unor datorii inexistente și unor sume nedatorate. În cauză plata unor servicii cu privire la care nu se poate stabili că au fost prestate îmbracă conținutul faptei prevăzute la art. 138 alin. 1 lit.e din lege constând în mărirea fictivă a pasivului.
Expertul a preluat, de asemenea, valoarea de 53.500.000 lei înscrisă în contabilitatea debitoarei în contul administratorului - deoarece a fost efectuată o plată dublă către Soluția a fost considerată corectă și justificată de către expert, în cauză nefiind produse de către pârât probe din care să rezulte că au fost respectate prevederile nr.OG 15/1996 privind întărirea disciplinei financiare.
Pasivul debitoare a cuprins toate datoriile care se regăsesc în patrimoniul acesteia egal cu totalitatea capitalurilor de care dispune societatea, indiferent de originea acestora, și care se găsesc înscrise în posturile pasivului bilanțier. În temeiul art. 137 din lege, partea din pasiv la suportarea căreia pot fi obligați conducătorii societății este egală cu valoarea prejudiciului produs prin faptele culpabile ale acestora.
Dacă societatea a ținut o contabilitate riguroasă, acest prejudiciu se regăsește, în activul societății, sub forma unei creanțe, care are, în pasiv un corespondent echivalent. A rezultat astfel că suma la plata căreia pot fi obligați administratorii societății poate fi inferioară sau cel mult egală cu valoarea pasivului, însă poate fi superioară valorii totale a creanțelor înscrise în creanțelor.
În consecință, acțiunea fiind întemeiată în raport de prevederile art. 138 alin. 1 lit.a, d, e din Legea nr. 85/2006 și pentru fapte imputabile pârâtului -, a fost admisă astfel cum a fost formulată în contradictoriu cu acesta.
Nefiind dovedită răspunderea pârâtei în conformitate cu aceleași prevederi legale s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată împotriva acesteia.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs pârâtul aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
În expunerea motivelor de recurs se arată în principal că reclamanta nu și-a întemeiat în drept acțiunea, judecătorul-sindic stabilind temeiurile în baza căruia răspunde recurentul.
În ceea ce privește prejudiciul reținut în sarcina sa de către instanța de fond, se critică că, ea a avut la bază concluziile raportului din dosarul penal, ce-au fost preluate apoi de către care-a efectuat expertiza contabilă. Astfel, deși s-a criticat expertiza contabilă, au fost preluate de judecătorul-sindic concluziile expertului bazată pe o evidență contabilă refăcută artificial de pârâta. Ori, expertul nu a consultat documentele de evidență primară originară înregistrând în contabilitatea debite de 252.148.430 lei cu titlu avans, pe care l-ar fi primit, respectiv 148.014.057 lei lipsuri în gestiune, care nu aveau la bază, nici un act de inventariere. În fine expertul nu a prezentat dinamica creanțelor și a debitelor, de la data începerii 1999, și până la lichidarea
Relativ la chitanțele emise de alicante B și care ar fi fost înregistrate în evidența contabilă dublu, în valoare de 53.500.000 ROL, nu rezultă vinovăția recurentului, el nesemnând de primirea vreunei sume de bani.
În ceea ce privește lipsurile în gestiune în sumă de 448.014.057 lei, nu s-a exhibat nici un document valid semnat de administratori, și de o comisie de inventariere care să stabilească o asemenea lipsă.
Pe de altă parte, lipsurile în gestiune nu se încadrează în categoria faptelor prevăzute de art. 138 alin. 1 lit.a -
Dovada exhibată de reclamantă, și care constă în Procesul-verbal de control din 18.08.2000, nu dovedește niciuna din faptele prevăzute la art. 138 alin. 1 lit. a -
Se conchide că, un aspect esențial îl reprezintă, refacerea unilaterală a evidențelor contabile, ordonată de pârâta după anul 2000, prin distrugerea documentelor inițiale și producerea de noi documente.
Recursul este parțial întemeiat. Potrivit Raportului privind cauzele și împrejurările ce-au condus la încetarea de plăți (fila 141 dosar nr. 5482/2002) societatea se află în incapacitate de plată din martie 2001, procedura generală a reorganizării judiciare și a falimentului fiind deschisă la 15.11.2002. Pe cale de consecință, devin aplicabile dispozițiile art. 138 alin. 4 din Legea nr. 85/2006 și ale art. 73 din Legea nr. 31/1990 modificată și republicată.
Astfel, administratorii și, au deținut calitatea de administratori în perioada anterioară lunii martie 2001 fiind contemporani cu apariția stării de insolvență la
Solidaritatea instituită de art. 138 alin. 4 teza 2 și art. 73 din Legea nr. 31/1990, nu a fost răsturnată aceasta în contextul în care, dreptul de-a reprezenta societatea a aparținut fiecăruia dintre pârâți.
Astfel, raportul de expertiză contabilă a conchis că instrumentele de plată și bilanțurile contabile, au fost semnate în succesiune, ori concomitent de către ambii administratori pentru perioada 1998 - 2001 și pe cale de consecință pârâta nu se poate apăra de solidaritate. Refacerea contabilității, ordonată de administratorul în condițiile în care și-a exercitat faptic, calitatea de administrator, pe perioada sus amintită nu constituie o opoziție la actele ori faptele de insolvență.
Eronat a conchis instanța fondului doar asupra vinovăției pârâtului, fără suport probator și prezumând, în condițiile în care nu s-a dovedit că acesta a ridicat sau semnat vreun document pentru primire sume de bani. Astfel, suma de 53.500.000 lei a fost decontată de două ori prin casierie, dar nu s-a stabilit prin expertiză, persoana ce-a efectuat operațiunea, avansurile nejustificate în sumă de 272.926.873 lei ROL, fiind ridicate de la casierei pe bază de documente ce nu poartă semnătura de introducere și primire, și descărcate în casă, fără semnătura beneficiarului.
Se susține rațiunile judecătorului-sindic cu privire la cuantumul prejudiciului și încadrarea juridică înfăptuită de judecătorul-sindic, art. 138 alin. 1 lit.a, d și Astfel, corect s-a reținut că, întrucât fișele de magazie reprezintă acte de evidență gestionară, administratorilor le revine obligația pentru corecta ținere a evidenței gestionare conform Legii nr. -. Ori, absența elementelor de activ în sumă de 488.014.057 în contextul unei contabilități neconforme cu legea, este de natură a ocaziona stare de insolvabilitate, justificându-se obligarea administratorilor la plata activelor ori a fondurilor deturnate în condițiile art. 138 alin. 1 lit.d și e din Legea nr. 85/2006.
De asemenea, corect a reținut judecătorul-sindic că, suma de 189.010.080 lei este de natură a antrena răspunderea în condițiile art. 138 alin. 1 lit.e, întrucât administratorilor le revine răspunderea pentru înfățișarea în evidențele societății a unor datorii inexistente și-a unor sume nedatorate, respectiv plata unor servicii cu privire la care nu se poate stabili c-au fost prestate.
În fine, suma de 53.500.000 lei ROL înscrisă în contabilitatea firmei, și decontate de două ori prin casierie atrag răspundere în condițiile art. 138 alin. 1 lit.a și de, administratorii fiind ținuți la plata acestora.
Pentru rațiunile de fapt și de drept sus amintite, văzând art. 304 Cod procedură civilă cu aplicarea art. 312 alin.3, raportat la art. 304 alin. 9 Cod procedură civilă va admite-n parte prezentul recurs, obligând în solidar pârâții să plătească din averea personală, suma de 114.823 lei, ce va fi adusă la masa credală a debitoarei EUROCONect
entru aceste motive
n numele legii
ECIDE:
Admite, în parte, recursul declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr. 937/SIND/11.12.2007, pronunțată de judecătorul-sindic în dosar nr. 702/F/2004 al Tribunalului Brașov - secția comercială și de contencios administrativ - pe care o modifică în parte în sensul că:
Admite acțiunea formulată de reclamanta B împotriva pârâtei.
Obligă în solidar pârâții să plătească din averea personală suma de 114.823 lei ce va fi adusă la masa credală a debitoarei
Menține celelalte dispoziții ale instanței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 aprilie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red./14.05.2008
Dact./19.05.2008/3 ex.
Jud.fond:
Președinte:Gabriela ComșaJudecători:Gabriela Comșa, Laura Fețeanu, Codruța Vodă
