Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 171/2009. Curtea de Apel Oradea

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ORADEA

SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

DECIZIA NR. 171/C/2009-

Ședința publică din 30 aprilie 2009

PREȘEDINTE: Filimon Marcela JUDECĂTOR 2: Crișan Marinela

JUDECĂTOR 3: Boța Marilena

Judecător: - -

Grefier: - -

Pe rol fiind soluționarea recursului comercial formulat de recurenta creditoare DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S - S M, P-Ța -, -. 3-5, Județ S M în contradictoriu cu intimata debitoareSC SRL REPREZ.PRIN LICHIDATOR LJ 2000- S M, -. 13, Județ S M, intimatul pârât -domiciliat în C,str. -, -. 17, Județ S M și intimatulOFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SATU MARE- S M, Str.-, -. 82, Județ S M, împotriva sentinței nr. 377/F/30.10.2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare având ca obiect - angajare răspundere membrii organelor de conducere.

La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă intimatul pârât personal, lipsă fiind celelalte părți.

Procedura de citare legal îndeplinită.

s-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru, cauza se află la primul termen de judecată, după care:

Intimatul pârât depune la dosar întâmpinare, solicită respingerea recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.

CURTEA DE APEL

DELIBERÂND:

Constată că prin sentința nr. 377/F/2008, Tribunalul Satu Marea respins cererea formulată de reclamanta-creditoare cu sediul în S M, P-ța -, nr.3-5, Jud.S M în contradictoriu cu pârâtul-administrator statutar.în Carei,-, Jud.S M pentru angajarea răspunderii materiale a acestuia față de debitoarea falită SC SRL Carei, Jud.S

Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut rivitor p. la aplicabilitatea în cauză a disp.art.138 lit.a din Legea 85/2006 raportat la art.998 civ.respectiv dacă administratorul a folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al altei persoane, că în cauză nu s-a dovedit săvârșirea acesteia de către pârât.

Potrivit art.1169 cod civil cel care face o propunere în fața instanței trebuie să o dovedească ori reclamanta-creditoare nu a propus spre administrare nici o probă pentru a dovedi săvârșirea de către pârât a faptei prevăzute la art.138 alin.1 lit.a raportat la art.998 cod civil. Pârâtului i se mai impută săvârșirea faptei prevăzute de art.138 alin.1 lit.d din Legea 85/2006 cu aplicarea art.998 cod civil.

Pentru a-i putea fi reținută această faptă reclamanta trebuia să dovedească faptul că pârâtul a ținut o contabilitate fictivă, a făcut să dispară unele documente contabile sau nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea.

Din raportul de expertiză contabilă judiciară filele 247-252 din dosar cu actele anexe filele 253-271, expertul contabil concluzionează că debitoarea a intrat în încetare de plăți deoarece urmare a unui control financiar efectuat la debitoare s-a stabilit prin procesul verbal nr.2179/31.2002 și nota de constatare nr.2300/01.07.2002 de către reprezentantul Administrației Finanțelor Publice a mun.Carei, Jud.S M că în mod eronat s-a înregistrat în contabilitatea falitei un volum de materiale achiziționate de pârât cu borderoul de achiziție de pe piață, depuse la filele 253-271 din dosar dispunându-se recalcularea cheltuielilor cu aceste materiale, cu recalcularea profitului, determinarea unor noi rezultate fiscale, calcul de majorări și obligații la buget. Același expert concluzionează că aceste borderouri de achiziție au bază legală și prin acestea în mod nefondat și eronat organul de control fiscal a apreciat ca nedeductibile cheltuielile cu aceste achiziții de materiale și astfel această poziție a organului de control a influențat conturile, profitul, TVA enunțate ca creanțe neîncasate de la falită, impunându-se corecții în contabilitatea acesteia cu calculare de majorări și penalități.

Aceste cheltuieli materiale cuprinse în contabilitatea falitei având ca suport BORDEROURI DE cuprinse în actul de control fiscal al inspectorilor din cadrul reclamantei-creditoare au fost legal cuprins în HG nr.831/1997 și nr.425/03.03.1998 privind aprobarea modelelor și formularelor comune privind activitatea financiară și contabilă, astfel că aceste cheltuieli erau deductibile, fiind costuri materiale pentru realizarea obiectului de activitate al societății - prestări de servicii.

Potrivit declarației martorului audiat în cauză, acesta a condus contabilitatea societății debitoare, declarație ce se coroborează cu concluziile expertului contabil. Astfel în cauză nu sunt aplicabile disp.art.138 alin.1 lit.d din Legea 85/2006 coroborate cu art.998 civ. Reclamanta nu a făcut dovada, iar prin actele și lucrările dosarului nu se poate reține faptul că pârâtul a deturnat sau a ascuns o parte din activul debitoarei falite sau a mărit în mod fictiv pasivul acesteia. Pasivul acesteia a fost mărit de către organele de control financiar ale reclamantei în condițiile arătate mai sus ca urmare a controlului efectuat. Nici aplicarea disp.art.138 alin.1 lit.e cu art.998 civ.nu se poate reține în cauză, nefiind dovezi concludente în acest sens.

Astfel fiind, în sarcina pârâtului nu s-a dovedit săvârșirea vreuneia din faptele invocate de reclamantă în condițiile art.998 civ. Răspunderea administratorului-pârât pentru a fi antrenată trebuiau îndeplinite cumulativ condițiile răspunderii delictuale respectiv existența faptei ilicite, prejudiciul, raportul de cauzalitate și vinovăție. Din actele dosarului rezultă că încetarea de plăți a debitoarei a fost cauzată din motive neimputabile pârâtului.

Împotriva prezentei sentințe a declarat recurs creditoarea recurentă Direcția Generală a Finanțelor Publice S solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și în consecință luarea măsurilor prevăzute de art.138 din Legea nr.85/2006, față de intimatul-administrator, al societății " ". pentru că a contribuit la ajungerea societății în încetare de plăți, folosind bunurile și creditele societății în interes propriu, făcând să dispară unele documente contabile și neținând contabilitatea în conformitate cu legea, deturnând sau ascunzând o parte din activul societății, fapte reglementate de dispozițiile art.138 lit. a, d și e din legea privind reorganizarea judiciară și falimentul.

Pe cale de consecință, recurenta a solicitat acoperirea din averea proprie intimatului a cuantumului total al datoriilor falitei față de creditorii sociali, astfel încât recurenta creditoare să fie în măsură să-și recupereze creanța în valoare de 299.789.951 lei vechi, pe care bugetul de stat o are față de falită.

Intimatul, a formulat întâmpinare învederând instanței că presupusa creanță a fost creată chiar de reprezentanții recurentei prin faptul că în urma verificărilor fiscale efectuate asupra intimatei debitoare falite " " în perioada 1997-1999, nu s-au admis de către reprezentanții recurentei S M, a unor volume de cheltuieli aferente veniturilor realizate de către debitoarei falite, motivat de faptul că aprovizionarea cu materiile și materialele utilizate la realizarea veniturilor au fost aprovizionate din piață și nu din magazine cu borderou de achiziții și nu cu facturi - încălcându-se astfel Regulamentul 704/1993 privind aplicarea Legii 83/1991 privind contabilitatea. Conform art.113, din actul normativ precitat: contabilitatea în partida dublă cuprinde atât venituri cât și cheltuieli, astfel fiind indusă ideea unui profit mult mai M decât cel real și impozitarea acestei baze create fictiv de reprezentanții

Aceste elemente sunt componente ale Procesului Verbal de verificare înaintat de către recurentă la dosarul instanței de fond, din care rezulta iese abuzul efectuat de reprezentanții recurentei care au efectuat verificarea fiscală pe perioada 1997-1999.

Intimata apreciază că în condițiile în care baza de impozitare a fost indusă fără un fond real și legic de reprezentanții Direcției Generale a Finanțelor Publice S M - Administrația Financiară Carei, penalitățile și dobânzile ce se calculează enunțate de recurentă, nu sunt reale.

Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate precum și din oficiu, potrivit art. 304/1 Cod de procedură civilă, a actelor depuse la dosar, instanța reține că recursul este nefondat, urmând a fi respins și menținută ca legală și temeinică sentința recurată, pentru următoarele considerente:

Judecătorul sindic în ceea ce privește inaplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art.138 lit. a din Legea 85/2006 raportat la art.998 Cod civil, respectiv dacă administratorul a folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al altei persoane, în mod corect a constatat că nu s-a dovedit săvârșirea acestor fapte de către pârât.

Pentru a-i putea fi reținută această faptă recurenta trebuia să dovedească faptul că intimatul a ținut o contabilitate fictivă, a făcut să dispară unele documente contabile ori nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea.

Din raportul de expertiză contabilă judiciară efectuată în cauză, cu actele anexă rezultă că debitoarea intimată a intrat în încetare de plăți deoarece, urmare a unui control financiar efectuat la debitoare s-a stabilit prin procesul verbal nr.2179/31 mai 2002 și nota de constatare nr.2300 din1 iulie 2002, de reprezentantul Administrației Finanțelor Publice a mun. Carei, județul S M că în mod eronat s-a înregistrat în contabilitatea falitei un volum de materiale achiziționate de intimat cu borderoul de achiziție de pe piață, dispunându-se recalcularea cheltuielilor cu aceste materiale, cu recalcularea profitului, determinarea unor noi rezultate fiscale, calcul de majorări și obligații la buget.

Expertiza a concluzionat că aceste borderouri de achiziție au bază legală și prin acestea în mod nefondat și eronat organul de control fiscal a apreciat ca fiind nedeductibile cheltuielile cu aceste achiziții de materiale.

Astfel această poziție a organului de control a influențat conturile, profitul, TVA- ul, enunțate ca fiind creanțe neîncasate de la falită, impunându-se corecții în contabilitatea acesteia cu calculare de majorări și penalității.

Aceste cheltuieli materiale au fost legal cuprinse în nr.HG831/1997 și nr.425/1998 privind aprobarea normelor și formularelor comune cu referire la activitatea financiară și contabilă, aceste cheltuieli fiind deductibile, fiind costuri materiale pentru realizarea obiectului de activitate al societății-prestări de servicii.

Astfel fiind, nu s-a dovedit săvârșirea vreuneia din faptele invocate de recurentă, în condițiile art.998 Cod civil.

Răspunderea administratorului - intimat pentru a fi antrenată trebuiau îndeplinite cumulativ condițiile răspunderii delictuale respectiv existența faptei ilicite, prejudiciul, raportul de cauzalitate și vinovăție. Din actele dosarului rezultă că încetarea de plăți a debitoarei a fost cauzată din motive neimputabile pârâtului, nefiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale speciale.

de raționament ale recurentei în ceea ce privește caracterul nedeductibil al unor cheltuieli materiale, constituie o împrejurare suficientă pentru a concluziona existența cazului bine justificat, existența lor putând fundamenta convingerea instanței că susținerile reclamantei, precum și argumentele juridice prezentate și sumar aprobate sunt de natură a crea o îndoială asupra legalității actelor administrativ fiscale contestate.

În atare condiții, recursul declarat de recurenta creditoareDirecția Generală a Finanțelor Publice S M,împotriva sus arătatei sentințe, pe care o menține în tot.

Nu se acordă cheltuieli de judecată nefiind solicitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta creditoare DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S - S M, P-Ța -, -. 3-5, Județ S M în contradictoriu cu intimata debitoare SC SRL REPREZ.PRIN LICHIDATOR LJ 2000 - S M, -. 13, Județ S M, intimatul pârât -domiciliat în C,str. -, -. 17, Județ S M și intimatulOFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SATU MARE- S M, Str.-, -. 82, Județ S M, împotriva sentinței nr. 377/F/30.10.2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în totul.

Fără cheltuieli de judecată în recurs.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședința publică azi, 30 aprilie 2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECATOR GREFIER

- - - - - - - -

Red.dec.M/28.05.2009

Jud fond

Dact./29.05.2009

Președinte:Filimon Marcela
Judecători:Filimon Marcela, Crișan Marinela, Boța Marilena

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 171/2009. Curtea de Apel Oradea