Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 178/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Curtea de Apel Timișoara operator nr.2928
Secția Comercială
Dosar:-
DECIZIA CIVILĂ NR.178/
Ședința publică din 25 februarie 2008
PREȘEDINTE: Anca Buta
JUDECĂTOR 2: Petruța Micu
JUDECĂTOR 3: Csaba Bela
Grefier:
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului- împotriva sentinței comerciale nr.1334/08.11.2007, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr.-, în contradictoriu cu debitoarea SC SRL prin lichidator judiciar IP, având ca obiect închiderea procedurii insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsă părțile.
Procedura completă.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat și văzând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsa părților, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și reține recursul spre soluționare.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr.1334/08.11.2007 pronunțată în dosarul Tribunalului C-S cu nr.-, judecătorul sindic a respins obiecțiunile formulate de creditoarea AVAS B împotriva raportului final nr.848 din 12.10.2007 întocmit de lichidatorul judiciar, a dispus închiderea procedurii insolvenței debitorului SC SRL, precum și radierea acestuia din registrul comerțului
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut că la data de 12.10.2007 lichidatorul judiciar IP Reșița a solicitat să se dispună închiderea procedurii insolvenței debitoarei SC SRL având în vedere că în averea debitoarei nu au fost identificate bunuri care, după evaluarea lor prin valorificare, să acopere cheltuielile aferente procedurii insolvenței, respectiv că aceasta numai desfășoară nici un fel de activitate, fiind dizolvată în conformitate cu prevederile Legi nr.359/2004. de asemenea, s-a reținut că lichidatorul nu a putut întocmi bilanțul contabil, deoarece nu a dispus de nici un fel de documente contabile, considerând că pentru creanțele neachitate nu se face vinovat administratorul social al debitoarei, nefiind aplicabile prevederile art.138 din Legea nr.85/2006.
Împotriva acestuia raport final, creditoarea AVAS Baf ormulat obiecțiuni solicitând refacerea raportului final și, implicit, formularea de către lichidator, a cererii de atragere a răspunderii persoanelor culpabile de insolvența societății după ce se vor identifica, cu obligarea acestora la suportarea pasivului falitei și, în măsura în care lichidatorul înțelege să nu formuleze o astfel de cerere, s-a solicitat convocarea Comitetului creditorilor falitei în vederea formulării unei cereri de autorizare în acest sens.
Analizând obiecțiunile formulate de AVAS B, judecătorul sindic a constatat că acestea sunt neîntemeiate, fiind respinse pentru următoarele considerente:
Potrivit art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006, calitatea procesuală activă în a promova o acțiune în răspundere patrimonială pentru acoperirea a unei părți din pasivul debitoarei, persoană juridică, ajunsă în stare de insolvență împotriva persoanelor care au cauzat starea de insolvență, o au numai administratorul judiciar/lichidatorul judiciar și, cum luarea unei asemenea măsuri ține de managementul aferent procedurii care aparține practicianului în insolvență, judecătorul sindic, căruia atribuțiile îi sunt limitate la controlul judecătoresc al activității administratorului/lichidatorului judiciar și la procesele și cererile de natură judiciară aferente procedurii, nu poate dispune obligarea practicianului în insolvență să promoveze o asemenea acțiune în răspundere patrimonială în conformitate cu prevederile art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006.
De asemenea, în ceea ce privește cea de-a doua solicitare, judecătorul sindic a constatat că la masa credală a debitoarei s-au înscris numai doi creditori, împrejurare față de care nu s-a putut constitui comitetul creditorilor în sensul prevederilor art.16 din Legea nr.85/2006, fapt constatat de către judecătorul sindic prin încheierea comercială nr.1149/13.09.2007 pronunțată în dosarul nr.- al Tribunalului C-S și prin care atribuțiile de competența comitetului creditorilor au fost delegate în competența adunării creditorilor a acestei debitoare. Pentru a se face aplicabilitatea prevederilor art.138 alin.3 din Legea nr.85/2006, în mod obligatoriu, judecătorul sindic trebuia să fie sesizat cu o asemenea cerere, ceea ce în cauză nu s-a făcut.
Totodată, judecătorul sindic constatat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.131 din Legea nr.85/2006, dispunând astfel închiderea procedurii insolvenței față de debitoare.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului-, solicitând casarea sentinței atacate în sensul admiterii cererii de autorizare a Comitetului/Adunării creditorilor în vederea formulării cererii de atragere a răspunderii persoanelor din fosta conducere a debitoarei.
În motivarea recursului, creditoarea arată că se impune atragerea răspunderii persoanelor responsabile de insolvența societății, în speță fiind aplicabile prevederile art.138 alin. 1 lit.e și d din Legea nr.85/2006, că potrivit teoriei și practicii juridice, în dreptul civil și comercial, operează două reguli principale: și anume: răspunderea delictuală operează pentru cea mai ușoară culpă și că indiferent de gravitatea vinovăției, obligația de reparare a prejudiciului cauzat este integrală, în sensul că valoarea despăgubirii depinde de întinderea prejudiciului și nu de gravitatea vinovăției. S-a arătat că AVAS a suferit un prejudiciu, a cărui existență certă se stabilește prin constatarea de către judecătorul sindic nu numai a faptului că societatea a ajuns în încetare de plăți, ci și a împrejurării că obligațiile față de creditori nu pot fi plătite integral din averea debitorului.
Având în vedere că lichidatorul s-a pronunțat în raportul final în sensul încălcării normelor contabile de către fostul administrator, creditoarea consideră întrunite toate condițiile necesare pentru atragerea răspunderii, apreciind legătura de cauzalitate dintre conduita administratorului și insolvența societății evidentă.
Recurenta arată că având în vedere dispozițiile art.72 din Legea nr.31/1990, republicată, potrivit căruia "obligațiile și răspunderea administratorului sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat", instanța trebuie să aibă în vedere și dispozițiile art.1540 Cod civil, conform cărora "mandatarul este răspunzător nu numai pentru dol, dar încă și de culpa comună comisă în executarea mandatului", iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, în cazul în care mandatul are caracter oneros, răspunderea mandatarului (administratorului) se apreciază cu mai multă rigurozitate.
Se mai invocă de către AVAS faptul că, potrivit art.374 Cod comercial, mandatul comercial este prezumat a fi cu caracter oneros, în speță administratorul nefăcând dovada contrară. S-a mai arătat că răspunderea membrilor organelor de conducere ale societăților ajunse în încetare de plăți, conform art.138 din Legea nr.85/2006 este o răspundere specială, care pune la dispoziția creditorilor mijloace juridice adecvate pentru a asigura bunuri valorificabile necesare acoperirii pasivului debitoarei falitei. Se apreciază că, fiind pe tărâmul răspunderii contractuale, culpa administratorului falitei este prezumată potrivit art. 1082 cod civil raportat la art.138 din Legea nr.85/2006, considerând că în cauză, răspunderea trebuie apreciatăin abstractio, cu mai multă rigurozitate, având în vedere că administratorul a acționat în temeiul unui mandat comercial.
Creditoarea AVAS a arătat că în conformitate cu dispozițiile art.1080 alin.1 Cod civil coroborate cu art.1600 Cod civil devine operabil criteriul obiectiv, care presupune compararea activității mandatarilor respectivi cu activitatea unei persoane diligente, care își subordonează măsurile luate exigențelor impuse de regulile de conviețuire socială. Astfel, consideră că prejudiciul produs există, constând din însăși creanța AVAS, aceasta având un caracter cert și nefiind recuperată. Art.138 din Legea nr.85/2006 stabilește că, prin săvârșirea de către administrator a uneia din faptele prevăzute la acest articol, se va angaja răspunderea civilă a acestuia, raportul de cauzalitate dintre fapte și prejudiciul creat creditorilor fiind prezumat.
De asemenea, creditoarea consideră aplicabile în speță prevederile at.138 alin.3 din Legea nr.85/2006 și, în condițiile în care lichidatorul înțelege să nu formuleze o cerere întemeiată pe prevederile art.138, apare imperativ necesar ca creditorilor să li se creeze ocazia să uzeze și de acest mijloc legal de suplimentare a averii debitoarei. În acest context, se apreciază ca netemeinică poziția instanței de fond de a obstrucționa din orice dezbateri privind eventuala culpă a foștilor conducători ai falitei în ceea ce privește starea de insolvență. În măsura în care lichidatorul nu intenționează să se prevaleze de prevederile art.138 alin.1 și să încerce a suplimenta averea falitei, creditoarea apreciază că instanța are obligația dad ispune din oficiu convocarea Comitetului/Adunării creditorilor și de a supune atenției creditorilor astfel constituiți oportunitatea formulării, în baza art.138 alin.3 din Legea nr.85/2006, a cererii de atragere a răspunderii persoanelor culpabile de insolvența falitei.
Analizând actele și lucrările dosarului în baza art. 304 și 304 Cod procedură civilă, Curtea constată și reține că recursul de față este neîntemeiat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente:
Închiderea procedurii s-a realizat în baza art.131 din Legea nr.85/2006, potrivit căruia "în orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat". Acesta a fost temeiul juridic care a stat la baza pronunțării sentinței recurate, fapt care rezultă și din motivarea judecătorului sindic, prevederile art. 129 din Legea nr. 85/2006 neavând incidență în cauză.
În ceea ce privește angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere, Curtea reține că, potrivit art. 138 al. 1 din Legea nr. 85/2006, "la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului".
Pe de altă parte, conform art. 138 al. 3 din aceeași lege "comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. (1), dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. (1) și răspunderea persoanelor la care se referă alin. (1) amenință să se prescrie".
Astfel, potrivit art.138 alin.1 din Legea insolvenței au în principiu calitate procesuală activă pentru promovarea acțiunii în răspundere civilă doar administratorul sau lichidatorului judiciar.
Doar în subsidiar legea permite comitetului creditorilor care a obținut în prealabil autorizarea judecătorului sindic să promoveze o astfel de acțiune în situația în care administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar a omis să indice în raportul său asupra cauzelor insolvenței personale culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea și răspunderea la care se referă alin.1 amenință sa se prescrie.
Cererea vizând atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere în cazul debitoarei a fost promovată de reclamanta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B în calitate de creditor, deși potrivit art. 138 alin.1 nu era îndrituită să exercite o astfel de acțiune.
Pe de altă parte, acțiunea privind atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere a debitoarei a fost formulată de creditoare numai în cadrul recursului formulat împotriva sentinței judecătorului sindic de închidere a procedurii insolvenței, în condițiile în care, potrivit dispozițiilor legale, această acțiune trebuia formulată înainte de închiderea procedurii insolvenței față de debitoare.
Prin închiderea procedurii, conform art.136 din Legea nr. 85/2006, "judecătorul-sindic, administratorul/lichidatorul și toate persoanele care i-au asistat sunt descărcați de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea lui, creditori, titulari de garanții, acționari sau asociați", astfel că nu poate fi formulată o asemenea acțiune direct în recurs, după închiderea procedurii.
În aceste condiții, nu poate fi analizată direct în recurs, fără să fi constituit obiect al judecății primei instanțe, care nu a fost sesizată în acest sens, incidența în cauză a prevederilor art.138 lit.e șid din Legea nr.85/2006.
Astfel fiind, constatându-se că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, în conformitate cu probatoriul administrat în cauză și cu dispozițiile legale în materia Legii insolvenței și că în speță nu s-a evidențiat nici unul dintre motivele de modificare ori de casare a hotărârii dintre cele prevăzute de art.304 punctele 1-9 Cod procedură civilă, recursul de față va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului- B împotriva sentinței comerciale nr.1334/2007, pronunțată în dosarul nr.- al Tribunalului C-
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25.02.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red./29.02.2008
Dact./29.02.2008
2 ex
Primă instanță: Tribunalul C-S-judecător
Președinte:Anca ButaJudecători:Anca Buta, Petruța Micu, Csaba Bela
