Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 1835/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALĂ NR. 1835
Sedința publică din 16 decembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ana Maria State Ungureanu
JUDECĂTOR 2: Gabriela Vințanu
JUDECATOR - - -
GREFIER -
****************
Pe rol judecarea cererii de recurs, formulată de recurenta ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE SECTOR 5 împotriva sentinței comerciale nr.3537/19.06.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât, intimata debitoare SC SRL prin lichidator judiciar SC și intimatele creditoare SC TRANS SA, AC SRL, SC SRL, INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ B, SC SRL.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care: Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat și având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin adresa înregistrată pe rolul acestei instanțe la 18.08.2009, Tribunalul București -Secția a VII-a Comercială a înaintat spre competentă soluționare cererea de recurs formulată de recurenta - creditoare ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5 împotriva sentinței comerciale nr. 3537/19.06.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât, intimata debitoare SC SRL prin lichidator judiciar SC și intimatele creditoare SC TRANS SA, AC SRL, SC SRL, INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ B, SC SRL, prin care instanța a respins cererea formulată în temeiul prevederilor articolului 138 lit. d din Legea nr. 85/2006.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a apreciat că:
Fapta prevazută la art.138 lit d) din lege, cuprinde trei ipoteze.
Primele două ipoteze se refera la faptul că pârâtul a ținut o contabilitate fictivă și a facut să dispară unele documente contabile, însă Comitetul Creditorilor,in calitate de titular al cererii, nu a probat cele afirmate. Cea de-a treia ipoteză prevăzută de lit.d) a art.138 din lege se referă la faptul că nu a fost ținuta o contabilitate în conformitate cu legea. Împrejurarea că societatea debitoare nu a depus la dosar toate actele prevăzute de art.28 din Legea 85/2006 în termenul prevazut de art.35 din lege, ori că nu a depus toate raportările contabile la organele fiscale ori la ORC, nu poate fi asimilată cu neîndeplinirea obligației de a ține contabilitatea în conformitate cu legea, în lipsa unor probe certe.
Oricum, în ceea ce privește obligația pârâtului de a ține registrele cerute de lege, condiția impusă de legiuitor este că neîndeplinirea acesteia, adică neținerea unei contabilități în conformitate cu legea, să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență.
Așadar, simplul fapt că pârâtul nu ar fi ținut contabilitatea potrivit legii nu este de natură să ducă la angajarea răspunderii în lipsa dovedirii raportului de cauzalitate între această faptă și ajungerea societății în stare de insolvență. Or, în speță, se retine ca nu a fost probat in conditiile art.1169 civ, a exista un raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciul generat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta creditoare ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5 B în calitate de președinte al Comitetului Creditorilor - apreciind soluția instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele considerente:
Pentru angajarea acestui tip de raspundere este necesara intrunirea a doua conditii ) cumulative: starea de insolventa a societatii debitoarei si savarsirea de catre persoanele vizate, a uneia din faptele expres si limitativ prevazute de lege.
de aceste considerente se invederează instantei ca, atata timp cat declaratiile privind obligatiile fiscale nu au fost depuse, conform obligatiei legale, la organul fiscal teritorial rezulta clar ca nu a fost tinuta contabilitatea in conformitate cu legea, fiind indeplinite cerintele art. 138 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei.
In conformitate cu prevederile art. 11 din Legea nr. 82/1991 republicata, "raspunderea pentru organizarea si conducerea contabilitatii la persoanele juridice revine administratorului".
Or, in cazul raspunderii contractuale, culpa paratilor este prezumata potrivit art. 1082 cod civil raportat la art. 138 /it. d) din Legea nr. 85/2006.
Din rapoartele lichidatorului judiciar s-a facut dovada legaturii de cauzalitate dintre fapta ilicita, culpabila a administratorului, constand in dezinteresul aratat in ceea ce priveste functionarea normala si in conditii de legalitate a societatii si prejudiciul cauzat creditorilor prin neplata datoriilor catre acestia.
Creditorul a suferit un prejudiciu a carei existenta certa este stabilita prin constatarea de catre tribunal a faptului ca debitoarea - a ajuns in incetare de plati si ca impotriva acesteia a fost declansata procedura falimentului.
de datorii si alte restante neachitate la termen, administratorul a omis cu buna stiinta, de indata ce a observat ca societatea se afla in iminenta stare de plati, sa solicite declansarea procedurii de reorganizare judiciara a societatii.
Aflandu-ne pe taramul raspunderii civile contractuale culpa esta prezumata potrivit articolului 1082 Cod Civil, iar raspunderea trebuie apreciata in abstracto, cu mai multa rigurozitate, avandu-se in vedere ca s-a actionat in temeiul unui mandat comercial.
Acesta este raportul de cauzalitate intre fapta culpabila a administratorului, constand in nerespectarea si neaplicarea legii si prejudiciul adus creditorilor prin intrarea in faliment a societatii.
Curtea analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva motivelor de recurs invocate apreciază recursul ca fiind nefondat și îl va respinge ca atare pentru următoarele considerente:
Cele 4 (patru) condiții ale răspunderii civile trebuie îndeplinite indiferent de natura răspunderii, anume dacă este răspundere delictuală sau contractuală.
La cele 4 condiții prevăzute se adaugă și cele speciale prevăzute de articolul 138 din legea nr. 85/2006.
Singura diferență între cele două forme de răspundere civilă nu este în materia condițiilor ci a probațiunii astfel încât în timp ce în cazul răspunderii delictuale- toate cele 4 condiții trebuie dovedite în cazul răspunderii contractuale culpa este prezumată dacă în prealabil se face dovada că persoana în cauză a încălcat una din obligațiile prevăzute la articolul 138 ( în cazul de față articolul 138 lit. d) iar prin fapta sa a condus societatea debitoare la insolvență.
Cum sarcina probei revenea creditorilor iar aceasta nu a făcut dovada legăturii de cauzalitate în mod corect instanța de fond a apreciat că nu sunt îndeplinite toate condițiile articolului 138 lit. d din legea nr. 85/2006.
Astfel nu este suficientă existența neținerii contabilității în conformitate cu legea ci mai este necesar ca prin această faptă să se fi produs starea de insolvență.
Pentru aceste considerente,conform articolului 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE SECTOR 5 împotriva sentinței comerciale nr.3537/19.06.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât, intimata debitoare SC SRL prin lichidator judiciar SC și intimatele creditoare SC TRANS SA, AC SRL, SC SRL, INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ B, SC SRL.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 16 decembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - -
-
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
Ex.2/08.01.2010
Tribunalul București Secția a VII-a Comercială,
Judecător sindic:
Președinte:Ana Maria State UngureanuJudecători:Ana Maria State Ungureanu, Gabriela Vințanu
