Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 208/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 208
Ședința publică din 28 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Magdalena Mălescu
JUDECĂTOR 2: Cătălin Nicolae Șerban
JUDECĂTOR 3: Marian
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea C-S, împotriva sentinței comerciale nr. 1306/JS/01.11.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului C-S, în contradictoriu cu intimații - SRL PRIN, - SRL și G, având ca obiect angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere (Legea 64/1995 art. 137).
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 1306/JS/01.11.2007 pronunțată în dosarul nr-, judecătorul sindic a respins cererea formulată de lichidatorul judiciar T pentru antrenarea răspunderii personale patrimoniale împotriva pârâtului, în baza art.4 alin.(4) din Legea 85/2006 privind procedura insolvenței a aprobat cheltuielile procedurale în cuantum de 2.941 aferente întregii proceduri a insolvenței, a dispus ca plata sumei de 2.941 Ron să se facă din contul UNPIR - Filiala T, în baza art.129 alin.(2) din Legea nr. 85/2006 a aprobat Raportul final întocmit de către lichidatorul judiciar T și în baza art.131 din Legea nr. 85/2006 a dispus închiderea procedurii insolvenței față de debitoarea - SRL Reșița.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut că prin sentința civilă nr. 677/JS/05.04.2007, Tribunalul C-S - Judecătorul sindic a admis cererea introductivă formulată de lichidatorul T și s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței - procedura simplificată, față de debitoarea - SRL Reșița, fiind numit în calitate de lichidator judiciar
Lichidatorul judiciar a notificat debitoare privind deschiderea procedurii insolvenței în scopul prezentării actelor prevăzute de art.28 din Legea nr. 85/2006, însă reprezentanții debitoarei nu au luat legătura cu lichidatorul judiciar și nu au predat documentația contabilă, motiv pentru care, în baza prevederilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, lichidatorul judiciar a formulat cerere pentru antrenarea răspunderii patrimoniale față de pârâtul.
Analizând înscrisurile depuse la dosar, instanța a reținut următoarele:
Astfel, răspunderea persoanelor cu funcții de conducere, care au administrat societatea comercială ajunsă în stare de insolvență, are natura răspunderii civile delictuale dominată de principiile reglementate de art. 998.civ. fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și culpa. De asemenea, este necesar să se probeze că administratorii, prin săvârșirea culpabilă a uneia sau mai multora dintre faptele expres și limitativ prevăzute de art.138 din legea nr. 85/2006, au condus la ajungerea debitoarei în stare de insolvență.
Pe de altă parte, ca particularitate a răspunderii civile delictuale reglementată de dispozițiile legale arătate, se impune ca faptele să se fi săvârșit în interes personal sau cu intenția de a obține rezultatele prevăzute de textul ce le enumeră.
Ori, în prezenta cauză nu s-a dovedit prin nici un mijloc de probă îndeplinirea cerințelor necesare atragerii răspunderii patrimoniale a administratorului social al debitoarei.
Astfel, lichidatorul nu a demonstrat, prin rapoartele sale, că administratorii debitoarei s-au folosit de bunurile societății în interes propriu, că a făcut fapte de comerț în interes personal sub acoperirea persoanei juridice, că au deturnat sau ascuns o parte din activul societății sau au mărit în mod fictiv pasivul acesteia, nici că au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura societății fonduri, în scopul întârzierii încetării plăților sau că au dispus să se plătească cu preferință unii creditori în dauna celorlalți.
Dispozițiile art.138 din legea nr. 85/2006 nu instituie prezumția de culpă a persoanelor a căror răspundere patrimonială se poate cere a fi trasă, ci este necesară stabilirea existenței faptelor prevăzute de textul de lege arătat și a măsurii în care ele au contribuit la ajungerea în stare de insolvență a debitoarei, care nu poate avea la bază decât un probatoriu complet și pertinent.
Reclamanta nu a prezentat nici o dovadă din care să rezulte că administratorul societății debitoare a săvârșit vreo faptă din cele prevăzute de art.138 alin.1 din Legea nr. 85/2006, de natură să-i atragă răspunderea patrimonială. De asemenea, nu a făcut dovada îndeplinirii cumulative a condițiilor generale de răspundere civilă delictuală.
Aceasta nu a arătat și nu a dovedit ce fapte de natura celor prevăzute de art.138 din Legea nr. 85/2006 au fost săvârșite de administratorii societății și nici că aceștia le-ar fi săvârșit în interes personal sau cu intenția de a obține rezultatele arătate de legiuitor în textul de lege incident. Neținerea contabilității în conformitate cu legea presupune lipsa înregistrărilor, a întocmirii actelor contabile prevăzute de Legea nr. 82/1991, republicată, și orice alte acțiuni legate strict de contabilitatea societății, fapte prin care s-a ajuns la starea de insolvență, de insuficiență a activului, aceste fapte trebuind să fie dovedite.
Chiar dacă s-ar accepta susținerea că nedepunerea actelor contabile ar echivala pur și simplu cu neținerea contabilității conform legii, nu s-au prezentat dovezi din care să rezulte că neîndeplinirea obligațiilor menționate a dus la starea de insolvență a debitoarei.
Având caracter de excepție, atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere a societății ajunse în insolvență trebuie interpretată restrictiv, respectiv trebuie să fie instituită numai în cazurile expres și limitativ prevăzute de art.138 din Legea nr. 85/2006 și numai dacă asemenea fapte sunt dovedite, ceea ce nu s-a întâmplat în cauză, simplele afirmații, fără suport probator, ale lichidatorului debitoarei nefiind suficiente pentru atragerea răspunderii personale a pârâtului.
Răspunderea reglementată de dispozițiile Legii insolvenței este o specie a răspunderii civile delictuale, iar pentru a se putea reține existența acesteia este necesar să fie îndeplinite condițiile generale ale acestei răspunderi și anume: prejudiciul, fapta ilicită, legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, vinovăția, în speță apreciindu-se de instanță că nu a fost dovedită îndeplinirea acestor condiții.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea C-S, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate ca fiind nelegală și netemeinică, iar pe fond să se dispună antrenarea răspunderii materiale a administratorului social în persoana numitului și obligarea acestuia la plata către DGFP C-S a sumei de 327 lei reprezentând creanțe bugetare.
În motivare recurenta arată că prin sentința comercială nr. 1306/JS/01.11.2007 pronunțată de Tribunalul C-S s-a dispus închiderea procedurii falimentului față de pârâta debitoare - SRL și s-a respins cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere ale debitoarei.
Consideră că această sentință comercială este netemeinică și nelegală, precizând totodată că DGFP C-S are o creanță certă în sumă de 327 lei RON
În conformitate cu dispozițiile art. 138 alin.1 lit.d) din Legea 85/2006:
(1) La cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:
d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitate în conformitate cu legea. ".
Pârâta debitoare prin administratorul său, nu a depus documente contabile la lichidatorul judiciar sau dosarul cauzei.
Lichidatorul nu a putut întocmi bilanț contabil de lichidare deoarece nu a deținut nici un fel de documente contabile.
Administratorul social nu a ținut evidența contabilă potrivit legii și nu a făcut dovada că ar fi ținut o asemenea evidență contabilă.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor invocate de recurentă și din oficiu pentru cele de ordine publică, Curtea constată conform considerentelor ce se vor expune mai jos, că recursul declarat nu este fondat.
Criticile aduse de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S sentinței comerciale nr. 1306/JS din 01.01.2007 a Tribunalului C-S se referă la neantrenarea răspunderii patrimoniale a administratorului societății debitoare, însă aceste critici nu pot fi primite. Aceasta întrucât acțiunea în răspundere reglementată de Legea nr. 85/2006 poate fi pornită numai de administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar conform art. 138 alin.1 din Legea nr. 85/2006 sau, în cazurile prevăzute de alin.3 din aceeași lege, de comitetul creditorilor, iar nu de către oricare dintre creditorii care au înscrisă o creanță la masa credală.
Așadar, norma cuprinsă în art. 138 din legea insoilvenței nu include între titularii acțiunii în răspundere civilă și creditori, fiind evident faptul că dacă în primă instanță creditoarea nu putea să ceară aplicarea dispozițiilor art. 138 din lege, și de altfel nici nu a formulat o astfel de cerere, cu atât mai mult ea nu poate solicita în recurs acest lucru. Deși nici unui creditor nu i se poate nega interesul de a solicita angajarea răspunderii personale a membrilor organelor de conducere ale debitoarei, aceasta nu înseamnă că un astfel de participant la procedură are și posibilitatea concretă de a cere aplicarea în mod direct a textului art. 138, fiindcă legiuitorul, în noua reglementare a înțeles să modifice condițiile în care creditorii - prin comitetul creditorilor, au dreptul să solicite judecătorului sindic o astfel de antrenare a răspunderii personale patrimoniale a persoanelor care au determinat sau au contribuit la starea de insolvență a debitoarei.
Cum în cauză practicianul nu a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 1306/JS din 01.01.2007, Curtea constată că recursul formulat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S nu poate fi primit, urmând a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul creditoarei Direcția Generală a Finanțelor Publice. C-S împotriva sentinței civile nr. 1306/01.11.2007 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul Tribunalului C-S nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28 Februarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
RED. 27.03.2008
TEHNORED./2 EX/28.03.2008
PRIMA INSTANȚĂ: TRIBUNALUL C-
JUDECĂTOR -
Președinte:Magdalena MălescuJudecători:Magdalena Mălescu, Cătălin Nicolae Șerban, Marian
