Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 210/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 210/
Ședința publică de la 21 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gina Ignat
JUDECĂTOR 2: Valentina Vrabie Președinte secție
JUDECĂTOR 3: Rodica Dorin
GREFIER - - -
.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI - B, cu sediul în sector 1,--11, împotriva sentinței comerciale nr. 905/18.09.2007, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata debitoare. T, prin lichidator judiciar CONT EXPERT. T, cu sediul în T,- BIS, județul G, și în T, strada 1 - 2. nr. 96, județul G, intimatele creditoare MANAGER G, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE T,. H, COM. B, intimat - lichidator CONT EXPERT. T, intimat - administrator debitor, intimat - administrator debitoare -, Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Galați, având ca obiect Legea nr. 85/2006.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită potrivit dispozițiilor și ale dreptului comun.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței faptul că recursul dedus judecății este la primul termen de judecată, prin cererea formulată, recurenta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, potrivit disp. art. 242 alin. 2.pr.civ. lipsește întâmpinarea, s-a atașat dosarul solicitat nr- R 2 al Curții de Apel, după care:
Curtea constată procedura completă, lipsa părților și atașarea dosarului solicitat, urmând a se pronunța asupra recursului la sfârșitul ședinței de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 22/17.01.2006 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr. 114/LJ/2004 al Tribunalului Galați, în baza disp. art. 130 din Legea nr. 64/2005, s-a dispus închiderea procedurii reorganizării judiciare și a falimentului "" T și radierea societății din evidențele Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Galați.
S-a aprobat în parte decontul de cheltuieli depus de administratorul judiciar "Cont Expert" T și s-a dispus ca plata sumei de 4.292,30 RON să fie efectuată din fondul de lichidare special constituit conform art. 4 alin. 4 din Legea nr. 64/1995 și s- respins ca nefondată cererea de aprobare plăți de
S-a admis cererea de antrenare a răspunderii personale formulată de creditoarea T, s-a dispus ca pârâta să suporte din patrimoniul propriu suma de 454.084 RON.
S-a admis în parte cererea de antrenare a răspunderii personale formulată de creditoarea "Manager" G și s-a dispus ca pârâta să suporte din patrimoniul propriu suma de 79.496,67 RON.
S-a respins ca nefondată cererea de antrenare a răspunderii personale a pârâtului.
Din oficiu, s-a dispus instituirea măsurilor asiguratorii asupra bunurilor aparținând pârâtei.
S-a dispus descărcarea judecătorului sindic, administratorului judiciar și a tuturor persoanelor care i-au asistat de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedură, debitoare și averea sa, creditori, asociați.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut că cererea lichidatorului judiciar pentru închiderea procedurii falimentului debitoarei "" T, îndeplinește condițiile prev. de art. 130 din Legea nr. 64/1995 republicată și nici un creditor nu a formulat obiecțiuni la raportul final.
In temeiul art. 131 alin. 2 dispus radierea debitoarei din evidențele ORC de pe lângă Tribunalul Galați.
Întrucât debitoarea nu deține bunuri în patrimoniu pentru a fi valorificate, devin incidente disp. art. 4 alin. 4 din Legea nr. 64/1995 republicată, în sensul că se vor aproba cheltuielile de procedură din fondul de lichidare special constituit.
Suma solicitată cu titlu de TVA nu s- acordat cu motivarea că judecătorul sindic aprobă cu titlu de remunerație, doar sumele stabilite prin hotărârile de deschidere și nu alte plăți aferente acestor sume.
Admiterea cererilor de antrenare a răspunderii patrimoniale în ceea ce o privește pe pârâta, s-a întemeiat pe rapoartele întocmite de lichidatorul judiciar.
Instanța de fond a ținut seama la stabilirea cuantumului sumei pentru care a atras răspunderea patrimonială a pârâtei, de principiul disponibilității.
In ceea ce privește pe pârâtul, s-a reținut că acesta a avut calitatea de director executiv al societății debitoare și nu de administrator, astfel că nu se poate reține în sarcina sa fapta prevăzută de art. 137 lit. d din Legea nr. 64/1995 republicată.
S-a făcut aplicarea art. 139 din Legea nr. 64/1995 republicată.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a formulat recurs pârâta, înregistrat sub nr-.
Prin decizia nr.598/30.06.2006, pronunțată de Curtea de APEL GALAȚI în dosarul nr-, s-a admis recursul declarat de recurenta-pârâtă împotriva sent.civ.nr.22/17.01.2006, pronunțată de Tribunalul Galați, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Pentru a hotărî astfel, instanța de recurs a reținut că, în cauză, antrenarea răspunderea pârâtei pentru prejudiciul cert produs trebuie să se raporteze la întreaga masă a creditorilor și nu la creanțele creditorilor care au promovat cererile de antrenare răspundere patrimonială, urmând ca instanța de fond să stabilească astfel prejudiciul cert produs prin fapta reținută în sarcina pârâtei.
În rejudecare cauza, s-a înregistrat sub nr- la Tribunalul Galați.
Prin sentința comercială nr.905/18.09.2007, pronunțată de Tribunalul Galați, în dosarul nr- s-a dispus închiderea procedurii debitoarei SC SRL în baza art.131 din Legea nr.85/2006 și radierea acesteia din registrul comerțului.
S-a făcut aplicarea disp.135 și art.136 din legea nr.85/2006.
S-a admis cererea de atragere a răspunderii patrimoniale și s-a dispus antrenarea răspunderii patrimoniale a pârâtei pentru întreg pasivul societății debitoare.
S-a respins cererea de atragere a răspunderii patrimoniale față de pârâtul.
S-a respins contestația creditoarei C Manager A
S-a dispus plata sumei de 4.292,30 lei cu titlu de cheltuieli de procedură din fondul de lichidare, special constituit către lichidatorul judiciar.
Pentru a hotărî astfel judecătorul-sindic a reținut, în ceea ce privește capătul de cerere în antrenare răspundere administrator, că, pârâta, în calitate de administrator al societății debitoare a încălcat normele de drept care impuneau ținerea corectă a contabilității, astfel încât se face vinovată de încălcarea Legii nr.82/1991 republicată ceea ce a determinat prejudicierea creditorilor. De asemenea, s-a mai reținut că pârâta, cu vinovăție, nu a pus la dispoziția lichidatorului judiciar, toată evidența contabilă a societății, astfel încât nu au putut fi identificate bunuri, debitori ai societății sau eventuale acte de înstrăinare sau comerț, în interes propriu, sub acoperirea societății, în condițiile în care nu s-au depus la organele financiare bilanțurile contabile pe anii 2003 și 2004.
În ceea ce privește cererea pentru antrenarea răspunderii patrimoniale împotriva pârâtului, s-a reținut că acesta, în calitatea sa de director executiv al societății debitoare nu are atribuții în ceea ce privește ținerea contabilității și nu se poate reține în sarcina sa fapta prevăzută de art.137 lit.d din Legea nr.85/2006.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a formulat recurs creditoarea înregistrat sub nr- R 3 la Curtea de APEL GALAȚI.
A criticat hotărârea pentru nelegalitate, prin prisma art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, considerând că a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 140, 142 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, motivând următoarele:
Hotărârea instanței de fond prin care s-a dispus închiderea procedurii de faliment a "", fără a dispune mai întâi punerea în executare de către lichidatorul judiciar a sentinței prin care a dispus atragerea răspunderii patrimoniale a administratorului falitei este nu numai greșită, ci și nelegală, întrucât din analiza textelor de lege prevăzute de art.2, 5 alin. 1, art. 138 alin. 1, art. 140, 142 alin. 1 și art. 136, rezultă că executarea silită a membrilor organelor de conducere ale debitorilor aflați sub incidența Legii nr. 85/2006, pentru care s-a instituit răspunderea patrimonială conform art. 138, se efectuează de către lichidatorul judiciar în cadrul procedurii de lichidare judiciară, prin intermediul executorului judecătoresc.
Recurenta susține că prin dispozițiile art. 142 alin. 1 legiuitorul nu a făcut decât să precizeze limitarea de competență pe care lichidatorul judiciar o are în valorificarea și recuperarea creanțelor de la debitorii falitului și anume că executarea acestor creanțe nu se face de către lichidatorul judiciar ci de executorul judecătoresc.
Aceasta nu înseamnă, în opinia recurentei, că judecătorul-sindic nu are obligația de a pune în vedere lichidatorului să execute titlurile de creanță și nu înseamnă că lichidatorul nu are obligația și dreptul procesual de a pune în executare silită titlurile de creanță pe care debitorul le are față de debitorii săi.
Susține că analiza gramaticală a dispozițiilor art. 142 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 poate conduce la concluzia că executarea silită trebuie începută de lichidatorul judiciar în cadrul procedurii de insolvență prevăzută de Legea nr. 85/2006 și că ar putea fi continuată după închiderea procedurii de faliment, de creditori în cadrul procedurii de executare silită instrumentată de executorul judecătoresc.
Consideră că interpretarea corectă a textului art. 142 alin. 2 trebuie făcută numai în sensul că executarea silită a persoanelor prevăzute de art. 138 alin. 1 trebuie făcută de lichidatorul judiciar prin intermediul executorului judecătoresc, numai în cadrul procedurii de faliment deoarece după închiderea procedurii, lichidatorul judiciar este descărcat de obligații în temeiul art. 136 din Lege și nu mai poate pune la dispoziția executorului tabelul definitiv al creanțelor.
Atâta timp cât lichidatorul judiciar este în posesia unui titlu executor, acesta este obligat în îndeplinirea atribuțiilor sale legale, să-l pună în executare, tocmai pentru acoperirea pasivului debitoarei, procedura insolvenței profitând în mod echitabil tuturor creditorilor înscriși în tabelul creditorilor conform ordinii de prioritate stabilită de art. 123 din Legea nr. 85/2006.
Față de motivele expuse solicită modificarea în parte a hotărârii recurate, constatarea ca prematură a închiderii procedurii de insolvență și obligarea lichidatorului judiciar la angajarea unui executor judecătoresc în vederea executării silite a hotărârii recurate.
În drept, a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, art. 3041Cod procedură civilă, art. 138 și art. 140 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.
S-au citat legal părțile.
Recursul este nefondat, pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit dispozițiilor art. 142 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 " executarea silită împotriva persoanelor prevăzute de art. 138 alin. 1, se efectuează de către executorul judecătoresc conform Codului d e procedură civilă."
După închiderea procedurii falimentului sumele rezultate din executarea silită vor fi repartizate de către executorul judecătoresc, în conformitate cu prevederile prezentei legi, în temeiul tabelului definitiv consolidat de creanțe pus la dispoziția sa de către lichidator.
Din modul de redactare a art. 142 mai sus-enunțat rezultă că închiderea procedurii poate fi dispusă și înainte de executarea silită contra persoanelor răspunzătoare în temeiul art. 138 din Lege.
Este adevărat că procedura de instituire a răspunderii patrimoniale este parte componentă a procedurii insolvenței câtă vreme soluționarea cererii de antrenare a răspunderii membrilor organelor de conducere intră în atribuțiile judecătorului sindic, conform art. 11 lit. g din Legea nr. 85/2006.
Prevederile art. 142 din Legea nr. 85/2006 au deschis doar posibilitatea punerii în executare a hotărârilor pronunțate în temeiul art. 138, după închiderea procedurii, așa cum rezultă din redactarea textului.
Nu poate fi primită susținerea creditoarei de a interpreta dispozițiile art. 142 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 în sensul de a delimita competența lichidatorului judiciar de cea a executorului judecătoresc și că în interpretarea aliniatului 2 al aceluiași articol trebuie acceptată ideea că executarea silită trebuie începută de către lichidatorul judiciar în cadrul procedurii de insolvență, putând fi continuată executarea, după închiderea procedurii de faliment, de către creditori.
Conținutul dispozițiilor art. 142 din Lege trebuie interpretat în sensul aplicării sale și nu în sensul în care să nu e aplice.
Astfel, din cuprinsul acestei prevederi legale rezultă că dacă executarea silită se efectuează după închiderea procedurii repartizarea sumelor se va face de către executorul judecătoresc, conform prevederilor legii privind procedura insolvenței, în temeiul tabelului definitiv consolidat pus la dispoziția sa de către creditor.
Posibilitatea ca executarea silită să se realizeze și după închiderea procedurii rezultă fără echivoc din cuprinsul alin.2 al art. 142 din lege, pentru că repartizarea sumelor, în această situație, se efectuează de executorul judecătoresc spre deosebire de situația în care procedura nu ar fi fost închisă și când legea instituie în sarcina lichidatorului judiciar atribuția repartizării sumelor.
Faptul că lichidatorul judiciar pune la dispoziția executorului judecătoresc tabelul definitiv consolidat nu poate aduce atingere efectului constând în descărcarea lichidatorului de îndatoriri și responsabilități, efect produs de închiderea procedurii.
Punerea la dispoziția executorului judecătoresc a tabelului definitiv consolidat o pot face și creditorii care sunt interesați în executarea silită și în repartizarea sumelor obținute în urma executării silite, și prin ea însăși, comunicarea acestui tabel nu implică nici o sarcină și responsabilitate pentru lichidator.
Sumele ce se vor repartiza pe baza tabelului definitiv consolidat al creanțelor sunt menite să acopere creanțele creditorilor astfel că, executarea silită după închiderea procedurii falimentului nu contravine scopului prevăzut de art. 2 din Lege, pentru care s-a instituit procedura.
Față de considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, recursul este nefondat urmând a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI - B, cu sediul în sector 1,--11, împotriva sentinței comerciale nr. 905/18.09.2007, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, ca fiind nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Martie 2008.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | JUDECĂTOR, |
Grefier,
VV/18.04.2008
/2 ex/23.04.2008
Fond:
Recurs: - -
Președinte:Gina IgnatJudecători:Gina Ignat, Valentina Vrabie, Rodica Dorin
