Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 215/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 215
Ședința publică din 11.03.2008
PREȘEDINTE: Csaba Bela Nasz
JUDECĂTOR 2: Florin Moțiu
JUDECĂTOR 3: Mircea
GREFIER:
S-au luat în examinare recursurile declarate de creditorii ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE T, CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI T și DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE T, în calitate de reprezentantă a AUTORITĂȚII NAȚIONALE A VĂMILOR împotriva sentinței civile nr. 572/S din 4 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu creditorii intimați ROMTELECOM T, T, B, S, AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ T, B, T, prin T, CAMERA DE COMERȚ INDUCTRIE ȘI AGRICULTURĂ T, debitoarea intimată S T, prin lichidator judiciar T și intimații și -.
La apelul nominal se prezintă consilier juridic pentru creditorul recurent CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI T, avocat, pentru intimatul și intimatul - personal, asistat de avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta creditoarei recurente CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI T, depune la dosar delegație de reprezentare și arată cu nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
Reprezentanta intimatului, avocat depune la dosar întâmpinare și dovada achitării onorariului avocațial cu chitanța nr. 46/10.03.2008.
Se comunică exemplarele doi și trei cu celelalte părți prezente, acestea nesolicitând termen pentru studiul întâmpinării.
Reprezentantul intimatului -, avocat arată că acesta s-a conformat dispoziției instanței de la termenul de judecată anterior de a depune la dosar: raportul suplimentar la expertiza judiciară depusă la termenul din data de 6.10.2005, completare la raportul suplimentar la expertiza judiciară depusă la termenul din data de 6.10.2005, raport de expertiză contabilă judiciară, răspuns la obiecțiunile formulate de intimatul la raportul de expertiză judiciară depus la termenul din 6.10.2005, înscrisuri ce se regăsesc la filele 48-98 dosar, arătând că nu mai are alte cereri de formulat.
Văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat în cauză, instanța acordă cuvântul în recurs.
Reprezentanta creditoarei recurente CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI T, solicită admiterea recursului său așa cum a fost formulat, modificarea sentinței atacate în sensul că este incidentă în cauză atragerea răspunderii patrimoniale în solidar a administratorilor/ asociaților societății falite, fără cheltuieli de judecată, iar față de celelalte recursuri declarate în cauză, lasă soluția la aprecierea instanței.
Reprezentanta intimatului, avocat solicită respingerea recursurilor, conform motivelor arătate prin întâmpinarea depusă la dosar, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatului -, avocat solicită respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea hotărârii pronunțate de prima instanță ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor de față constată că:
Prin sentința civilă nr. 572/S/4.10.2007, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa dispus închiderea procedurii insolvenței față de debitoarea S T, prin lichidator judiciar T, în contradictoriu cu creditorii: ROMTELECOM SA - Sucursala Direcția de Telecomunicații T, ADMINISTRAȚIA FINANTELOR PUBLICE T, CASA JUDETEANA DE PENSII T prin T, SC. SA, SC. SRL AGENTIA JUDETEANA pentru OCUPAREA FORȚEI de MUNCĂ T, SC. SA, reprezentată de, & ASOCIAȚII, CASA de ASIGURĂRI de SĂNĂTATE T prin DGFP, CONSILIUL LOCAL al MUNICIPIULUI T, SC. DIRECȚIA REGIONALĂ VAMALĂ T și cu foștii administratori -, și cu CAMERA de COMERȚ INDUSTRIE și AGRICULTURĂ ( ).
S-a dispus radierea societății debitoare în faliment, din evidențele ORC T și s-a respins cererea de antrenare a răspunderii personale și materiale a foștilor administratori
Pentru a hotărî astfel prima instanță judecător sindic a reținut că prin sentința civilă nr. 1811/22.05.2003, pronunțată în dosar nr. 2633/COM/S/2003 a fost admisă cererea formulată de creditoarea S și s-a dispus declanșarea reorganizării judiciare și a falimentului fata de debitoarea SC SRL T, in motivare aratandu-se ca, prin hotărârea nr. 1134 /PI/2001 a Tribunalului debitoarea a fost obligata fata de creditoare la 174.231.312 lei cu titlu de pret si la 6.065.000 lei cheltuieli de judecata dar ca de la data rămânerii definitive a sentintei, respectiv din 16.1o.2oo1 aceasta nu a achitat nici o suma, in cauza fiind incidente dispozitiile art. 29 si 31 din Legea nr. 64/1995 modificata.
Pentru administrarea procedurii s-a format dosarul nr. 41/S/2003 si a fost numit lichidator judiciar SC SRL.
.-și atribuțiile prevăzute de art. 23 din Legea nr. 64/95 modificată, lichidatorul a constatat că societatea este administrată de și iar in legatura cu eventualele valorificări de bunuri aceasta nu a fost posibil deoarece, produsele finite, semifabricatele si materialele existente in diverse spații de la fostul sediu din T si la punctul de lucru din jud. T, nu sunt așezate pe rafturi ci pe podea, amestecate, neputând fi inventariate in ordinea prevazută de Ordinul 2388/95 si comparate cu soldurile scriptice din fișa de magazie.
S-a arătat că pe de alta parte, mijloacele fixe (utilaje) existente la punctul de lucru din nu sunt depozitate in spații care să asigure păstrarea lor in condiții corespunzătoare ci in curtea imobilului proprietatea Bisericii Ortodoxe Romane.
Cu privire la analiza activității financiar-contabile, s-a arătat că, documentele prezentate nu asigura informații reale pentru a determina situația patrimoniului in vederea luării măsurilor de valorificare a bunurilor și de încasare a creanțelor. De asemenea, nici arhiva societății nu poate fi preluată de lichidator pe bază de proces-verbal. Pentru toate considerentele arătate lichidatorul a propus închiderea procedurii și a contului societății debitoare cu antrenarea răspunderii materiale a administratorilor.
În cauză au fost declarate creanțele de către creditorii:
- SC SRL S, 180.296.312 lei,
- ROMTELECOM SA -Sucursala Directia de Telecomunicatii T pentru 32.4o9.8oo lei,
- Administratia Finantelor Publice T, 1.146.256.56 lei,
- SC SA B, 112.326.723 lei,
- Agentia Judeteana pentru Ocuparea Fortei de munca T,186.197.604 lei
- SC. SA B, 627, 24 USD si 112.250.783 lei penalitati,
- Casa Judeteana de Pensii T, 579.691.852 lei,
- Casa de Asigurari de Sanatate T, 673.5o5.665 lei,
- SC SRL B, 2o1.174.481 lei,
- Consiliul Local T, 16.130.285 lei.
- Direcția Regională Vamală T, 14.234 lei
Totodată s-a solicitat antrenarea răspunderii materiale a administratorilor in temeiul art. 124 din Legea nr. 64/1995 modificata, de către creditorii Casa Judeteana de Pensii T, Casa de Asigurări de Sanatate T, SC SRL B si Administratia Finantelor Publice T Direcția Vamală
S-a menționat că prin sentința civilă nr.5/27.01.2004 pronunțată de judecătorul sindic în dosar nr. 41/S/2003 s-a dispus închiderea procedurii și antrenarea răspunderii personale, patrimoniale împotriva unuia dintre cei doi administratori,.
Împotriva hotărârii menționate a formulat obiecțiuni fostul administrator solicitând anularea acesteia motivat prin aceea că, pe tot parcursul dezbaterilor nu a fost legal citat și nu a putut să formuleze apărări și să propună probe în favoarea sa. In dovedirea cererii, aceasta a depus înscrisuri pe care lichidatorul judiciar nu le-a putut avea în vedere cu ocazia întocmirii Raportului Final, astfel că, judecătorul sindic a revocat sentința civilă nr.5/27.01.2004 și a dispus continuarea procedurii reorganizării judiciare și a falimentului.
A fost încuviințată de către instanță expertiza de specialitate contabilă având ca obiectiv, analizarea activității financiar-contabile pentru perioada ultimilor trei ani, anterior declanșării procedurii falimentului și cauzele care au condus la starea de insolvență.
Din Raportul de expertiză contabilă cât și raportul suplimentar și din răspunsul la obiecțiunile formulate de către cei doi foști administratori, instanța judecător sindic a considerat că nu rezultă fapte dintre cele enunțate de art.137 din Legea 85/2006, singura deficiență reținută de expert, fiind aceea că " agentul economic nu a depus nici o declarație privind obligațiile de plată la bugetul de stat în perioada 01.12.2003 - 31.07.2006" cât și faptul că, la data prezentării expertului la sediul societății, documentele contabile erau depozitate în cutii de carton împreună cu documentele altor societăți comerciale dar aceste aspecte nu au avut impactul hotărâtor în aducerea debitoarei în stare de insolvență. S-a arătat că edificatoare este poziția expertului exprimată la pag.14 din "Completare la raportul suplimentar" în care se arată că, din analiza financiară a societății se poate face o disjungere a activității acesteia în două perioade distincte, respectiv 1999 - 2001 care poate fi calificată satisfăcătoare spre bine și perioada 2002 - semestrul I 2003 pe care expertul o califică falimentară, lăsând la aprecierea lichidatorului judiciar de a face această disjungere, atât pe baza datelor furnizate de expertiză cât și pe baza informațiilor obținute de acesta pe parcursul derulării procedurii, prin prisma considerentului că, din bilanțul contabil întocmit pentru data de 30.06.2003 societatea prezintă un patrimoniu net pozitiv în sumă de 901.753 mii lei ( ROL).
S-a motivat de către instanță că deși, inițial lichidatorul judiciar a solicitat prin rapoarte preliminare, antrenarea răspunderii foștilor administratori, la termenul din 27.09.2007 acesta a solicitat verbal respingerea cererilor formulate de creditori, fără a motiva schimbarea opiniei.
Judecătorul sindic a constatat că, toate elementele reținute de expertiză cu completările ulterioare, ca deficiențe în managementul administrării nu sunt de natură a da eficiență disp.art.137 din Lege, neexistând un raport de cauzalitate între aceste elemente și faptele enunțate de acest articol, prin care să se fi ajuns la starea de insolvență datorită vinovăției foștilor administratori și, cererea creditorilor de antrenare a răspunderii personale și materiale fiind neîntemeiată.
În temeiul art.131 și 136 din legea 85/2006 Raportul Final a fost încuviințat de către instanță, în sensul închiderii procedurii și radierii debitoarei din evidențele ORC
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal creditorii ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE T, CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI T și DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE T, în calitate de reprezentant a AUTORITĂȚII NAȚIONALE A VĂMILOR.
Prin recursul formulat creditoarea recurentă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE Tas olicitat admiterea recursului și să se dispună angajarea răspunderii personale patrimoniale în solidar a administratorilor/asociaților societății falite, a numiților și.
Creditoarea recurentă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE Tas olicitat instanței de recurs să aibă în vedere faptul că deși societatea funcționa în regres economic din anul 2001, totuși organele de conducere, asociații care erau și administratori, au consimțit să continue activitatea, deși în mod vădit se preconiza declinul economic, fapt constatat și menționat în expertiza contabilă.
S-a specificat de către creditoarea recurentă că deși au fost constatate deficiențe în managementul administrării societății și implicit în conducerea contabilității atât prin expertiză contabilă cât și de către lichidatorul judiciar în mod greșit instanța a considerat că faptele respective nu sunt de natură a da eficiență dispozițiilor art. 138 lit.c și d din lege.
În opinia creditoarei recurente, tocmai aceste fapte trebuie reținute de instanță ca motive pertinente și eficiente în aplicarea dispozițiilor art. 138 lit. c și d din Legea nr. 85/2006.
S-a arătat că se impune a se avea în vedere că atât lipsa disponibilităților pentru plata obligațiilor bugetare, cuantumul ridicat al datoriilor de peste 100.000 lei față de instituția sa cât și dovada unui management defectuos evident din anul 2001, sunt probe edificatoare care pun în valoare aplicarea dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006.
S-a susținut că instanța trebuia să aibă în vedere și faptul că, sustragerea de la predarea actelor contabile către lichidatorul judiciar conform art. 35 din Legea nr. 85/2006 este un motiv mai mult decât susținut care să întărească convingerea săvârșirii faptelor prevăzute de art. 138 lit. c"au dispus în interes personal continuarea unei activități care conducea în mod vădit persoana juridică la încetare de plăți".
S-a considerat că textul de lege, art. 138, coroborat cu prevederile art. 1170 Cod civil, răspunderea pecuniară a membrilor organelor de conducere - asociațiilor, administratorului, care au contribuit la ducerea societății în încetare de plăți prin una din faptele enumerate, se aplică și în situații în care fapta a constituit o condiție favorabilă pentru realizarea efectului - prejudiciu.
În lipsa unei evidențe contabile corecte, s-a arătat că se poate conchide faptul că administratorii, membrii ai organelor de conducere ale debitoarei supusă procedurii falimentului, și-au încălcat obligația legală de a întocmi evidența contabilă a societății, cu consecința imposibilității urmării activității acesteia.
S-a apreciat de către recurentă că se regăsește o legătură de cauzalitate între neținerea conform legii a evidenței contabile și starea de încetare a plăților în care ajuns debitoarea, întrucât a fost imposibil de urmărit, în lipsa documentelor financiar contabile, situația datoriilor și obligațiilor societății, situația încasărilor și plăților pe care aceasta le-a făcut sau a datoriilor pe care trebuia să le recupereze de la clienții săi. Creditoarea recurentă și-a întemeiat susținerea pe prevederile art. 138 lit. c și d din Legea nr. 85/2006.
Prin recursul formulat, creditorul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI Tas olicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul antrenării răspunderii patrimoniale a foștilor administratori ai societății declarate în faliment.
S-a motivat de către recurent, că deși s-au formulat cereri de antrenare a răspunderii personale și patrimoniale ale foștilor administratori, respectiv a numiților și, în temeiul art. 138 din legea nr. 85/2006 și deși debitoarea a săvârșit mai multe abateri de la Legea nr. 82/1991 a contabilității, judecătorul sindic, în mod netemeinic și nelegal a respins aceste cereri motivând că, nu există raport de cauzalitate, între faptele enunțate la respectivul articol și faptele săvârșite de foștii administratori.
Creditorul recurent CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI Taa rătat că deși lichidatorul judiciar a solicitat prin rapoarte preliminare antrenarea răspunderii foștilor administratori, la termenul la care instanța a rămas în pronunțare a solicitat respingerea cererilor de antrenare a răspunderii formulate de creditori, fără a-și motiva schimbarea opiniei.
S-a menționat că recurentul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI T și-a declarat creanța în sumă de 16.310.285 lei vechi (1.631 lei noi) în vederea înscrierii acesteia în creditorilor învederându-se faptul că suma declarată de acesta este de 16.310.285 lei vechi și nu de 16.130.285 lei vechi așa cum este menționat în sentința civilă nr. 572/S/2007, instanța de fond săvârșind o eroare materială.
Prin recursul formulat, creditoarea recurentă DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE T, în calitate de reprezentant a AUTORITĂȚII NAȚIONALE A VĂMILOR a solicitat instanței în temeiul dispozițiilor art. 304 indice 1 și 304 pct. 9 Cod procedură civilă admiterea recursului și:
În principal, casarea hotărârii pronunțate de prima instanță și continuarea procedurii insolvenței, cu consecința atragerii răspunderii patrimoniale.
În subsidiar, s-a solicitat modificarea hotărârii pronunțate de prima instanță, în sensul admiterii cererii de antrenare a răspunderii foștilor administratori și.
Creditoarea recurentă a solicitat instanței să observe că în speță nu au fost respectate prevederile art. 129 din Legea nr. 85/2006 nefiind convocată adunarea creditorilor în vederea punerii în discuție a raportului final, acesta nefiind nici comunicat autorității vamale, fapt care a dus-o în imposibilitatea de a-și exprima punctul de vedere cu privire la raportul final cu respectarea dispozițiilor legale ( art. 129 alin. 1 referitoare la formularea de eventuale obiecțiuni).
S-a apreciat de către creditoarea recurentă DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE T, în calitate de reprezentant a AUTORITĂȚII NAȚIONALE A VĂMILOR, că a fost închisă de către instanța de fond procedura insolvenței fără a se respecta regulile de procedură prevăzute de Legea nr. 85/2006, fapt ce a prejudiciat creditorii.
În opinia recurentei cererea de antrenare a răspunderii foștilor administratori ai debitoarei este întemeiată cu motivarea că din raportul de expertiză contabilă rezultă faptul că " agentul economic nu a depus nici o declarație privind obligațiile de plată la bugetul de stat în perioada 1 decembrie 2003 - 31 iulie 2006" precum și faptul că întreaga contabilitate nu a fost ținută în conformitate cu legea, fiind îndeplinite dispozițiile art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006.
S-a considerat de către recurentă că în speță sunt întrunite cumulativ toate condițiile impuse de art. 998 - 999 cod civil privind răspunderea civilă delictuală, mai precis existența prejudiciului, a vinovăției și a raportului de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul a solicitat respingerea recursului formulat de creditoarea Administrația Finanțelor Publice T și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii instanței de fond.
Intimatul a specificat că așa cum a constatat și expertul contabil în suplimentul la raportul de expertiză judiciară și în răspunsurile la obiecțiunile formulate, el a îndeplinit funcția de administrator în cadrul societății, în perioada 1.01.2000 - 13.12.2001, perioadă de timp în care nu s-a constatat intenția organelor de conducere ale societății de a efectua plăți pentru datorii nescadente în dauna datoriilor scadente, favorizând în acest mod un creditor în dauna celorlalți creditori a căror datorii erau exigibile.
Intimatul a considerat că se impune a se face distincție între perioada 1999 - 2001, perioadă în care el a exercitat calitatea de administrator al societății și care atât în opinia expertizei cât și în cea a instanței poate fi considerată satisfăcătoare spre bine și perioada 2002 - semestrul I 2003, calificată de către expert ca fiind falimentară lăsând la aprecierea lichidatorului formularea concluziilor care se impun.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul a solicitat respingerea recursurilor declarate împotriva sentinței civile nr.572/4.10.2007, ca nefondate, menținerea sentinței atacate și obligarea recurenților la suportarea cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.
Intimatul a susținut că din mențiunile ambelor lucrări contabile s-a desprins concluzia exprimată și de în sensul că nu sunt incidente prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006, deoarece nu s-a putut dovedi că o anumită faptă a sa a condus sau a cauzat apariția stării de insolvență.
S-a menționat de către intimat că din economia tuturor înscrisurilor raportate la declarațiile martorilor și la concluziile lichidatorului, nu se poate desprinde ideea că în ceea ce-l privește ar fi incidente dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, solicitând respingerea recursurilor declarate și menținerea sentinței civile nr. 572/S/4.10.2007 a Tribunalului Timiș.
Examinând recursurile declarate de creditorii ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE T, CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI T și DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE T, în calitate de reprezentant a AUTORITĂȚII NAȚIONALE A VĂMILOR prin prisma motivelor invocate, a dispozițiilor art. 304, 304 ind. 1 Cod procedură civilă și din oficiu, în baza art. 306 alin. 2 se constată că sunt neîntemeiate urmând să fie respinse pentru următoarele considerente:
Creditorii recurenți ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE T, CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI T și DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE T, în calitate de reprezentant a AUTORITĂȚII NAȚIONALE A VĂMILOR în motivarea recursurilor declarate împotriva sentinței civile nr. 572/4.10.2007 a Tribunalului Timiș au invocat faptul că deși s-au formulat cereri de antrenarea răspunderii patrimoniale a foștilor administratori ai societății debitoare, respectiv a intimaților și, în temeiul art. 138 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, judecătorul sindic prin hotărârea pronunțată a respins în mod netemeinic și nelegal cererile respective cu motivarea că nu există raport de cauzalitate între faptele prevăzute de art. 138 din lege și cele reținute în sarcina intimaților administratori.
Se constată că aceste critici aduse de către creditorii recurenți hotărârii recurate nu sunt întemeiate.
Astfel, în mod corect prima instanță judecător sindic a reținut că din Raportul de expertiză contabilă, din Raportul suplimentar și din Răspunsul la obiecțiunile formulate în cauză, nu a rezultat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Conform mențiunilor din pagina 14 din Completare la Raportul suplimentar întocmit de către expertul contabil s- specificat că așa cum a rezultat din analiza financiară a societății se poate face o disjungere a activității debitoarei în două perioade distincte, respectiv perioada 1999 - 2001 care poate fi considerată satisfăcătoare spre bine și perioada 2002 - semestrul I al anului 2003 calificată de expertiză ca fiind o activitate nesatisfăcătoare. Expertul contabil a lăsat la aprecierea lichidatorului judiciar de a face disjungerea respectivă atât pe baza datelor furnizate de expertiză cât și pe baza informațiilor obținute de lichidator pe parcursul derulării procedurii.
Prin Raportul depus la dosar de către în calitate de lichidator judiciar al debitoarei S s-a precizat că din analiza Raportului de expertiză, a și a Răspunsului la obiecțiunile formulate de cei doi administratori a rezultat că nu sunt fapte care să fi condus la apariția stării de insolvență a debitoarei potrivit art. 138 din Legea nr. 85/2006 care să justifice atragerea răspunderii administratorilor debitoarei.
Din cuprinsul documentelor prezentate de către expertul nu a rezultat dacă o anumită faptă a unuia din cei doi administratori a cauzat apariția stării de insolvență a societății debitoare.
Din rapoartele contabile întocmite în cauză de către expert contabil nu a rezultat că deficiențele constatate au fost de natură să dea eficiență cerințelor prevăzute de art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 nerezultând legătura de cauzalitate dintre fapte și starea de insolvență a debitoarei.
Referitor la critica adusă de creditoarea DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE T, în calitate de reprezentant a AUTORITĂȚII NAȚIONALE A VĂMILOR în sensul că prima instanță a procedat la închiderea procedurii fără a respecta regulile de procedură prevăzute de Legea nr. 85/2006 fapt care a prejudiciat creditoarea, se reține că este neîntemeiată.
Astfel se constată că temeiul legal al închiderii procedurii insolvenței debitoarei STa fost art. 131 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței potrivit căruia " În orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat."
Față de cele reținute hotărârea primei instanțe este temeinică și legală, iar recursurile declarate în cauză sunt neîntemeiate.
În baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă urmează să respingă recursurile declarate de creditoarele Administrația Finanțelor Publice T, Consiliul Local al Municipiului T și Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T pentru Autoritatea Națională a Vămilor împotriva sentinței civile nr. 572/S/4.10.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- și în baza dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă va obliga creditoarele la plata sumei de 1500 RON cheltuieli de judecată în recurs către pârâtul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de creditoarele Administrația Finanțelor Publice T, Consiliul Local al Municipiului T și Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T pentru Autoritatea Națională a Vămilor împotriva sentinței civile nr. 572/S/4.10.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Obligă creditoarele la plata sumei de 1500 RON cheltuieli de judecată în recurs către pârâtul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11.03.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red. - 10.04.2008
Tehnored. - 14.04.2008 /2 ex.
Prima instanță: Tribunalul Timiș
Judecător:
Președinte:Csaba Bela NaszJudecători:Csaba Bela Nasz, Florin Moțiu, Mircea
