Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 215/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Număr în format vechi 1310/2008
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.215
Ședința publică de la 9.02.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Iulica Popescu
JUDECĂTOR 2: Maria Speranța Cornea
JUDECĂTOR 3: Elisabeta
Grefier
*************
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenții G și, în contradictoriu cu intimata - - lichidator judiciar al - SRL, împotriva sentinței comerciale nr.4206/7.11.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenții prin avocat G cu împuternicire avocațială la dosar și intimata prin reprezentant cu delegație la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, după care, nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea în baza art. 150 civ. constată dezbaterile încheiate și acordă cuvântul pe recurs.
Recurenții prin avocat susține verbal motivele de recurs dezvoltate în scris, învederând că sunt două motive de casare: competența teritorială, toate procedurile prevăzute de Legea 85/2006 sunt de competența tribunalului în a cărui rază teritorială își are sediul debitorul; și al doilea motiv este lipsa calității procesuale pasive a recurentei, solicitând în principal admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței competente. În subsidiar solicită admiterea recursului modificarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii, fără cheltuieli de judecată, învederând că pentru modificare sunt șase motive: primul motiv este că acțiunea formulată de lichidator este întemeiată pe art. 80 alin.2 lit.c din legea 85/2006, iar judecătorul sindic a făcut aplicarea altui articol, respectiv art. 80 alin.1 lit.c din aceeași lege, al doilea motiv este că nu a existat fraudă, prețul contractului a cărui anulare se solicită a fost corect; un al treilea motiv este că hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii și cuprinde motive contradictorii; al patrulea motiv este că recurentul G este un terț dobânditor, nefiind acționar la societatea debitoare și al șaselea motiv - contractul de vânzare-cumpărare a fost încheiat în condiții normale ale activității curente a debitoarei. Depune concluzii scrise la dosar.
Intimata prin reprezentant învederează că în temeiul art. 304 pct.4 civ. se poate numai casa cu trimitere, competența aparține Tribunalului București și nu Tribunalului Satu Mare, pe parcursul procedurii, debitoarea și-a schimbat sediul, solicitând respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată. Depune concluzii scrise la dosar.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr. 4206 din 7.11.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială, judecătorul - sindic a admis acțiunea formulată de reclamanta - SRL împotriva pârâților G, și a dispus anularea contractului de vânzare - cumpărare nr.899 din 30.09.2005 având ca obiect imobilul situat în B,--19 sector 2, compus din demisol, parter, etaj și mansardă în suprafață de 720,51. și restabilirea situației anterioare încheierii actului și intrarea imobilului în patrimoniul debitoarei - SRL.
În motivarea sentinței, instanța a reținut următoarele aspecte:
Prima deschidere a procedurii insolvenței a avut loc la data de 20.04.2004 la cererea creditoarei - SA A, iar actul de vânzare - cumpărare s-a încheiat la data de 30.09.2004.
Prin urmare, starea de insolvență a debitoarei a fost constatată anterior încheierii actului și este vădită intenția tuturor părților implicate la încheierea actului de a sustrage bunul de la masa credală așa cum prevede articolul 80 alineat 1 litera c din Legea nr.85/2006.
Tribunalul constată că, într-adevăr contractul a fost încheiat de cu debitoarea, dar era căsătorit cu care deținea un procent de 85% din beneficii și pierderi, și deci actul își producea efectele potrivit mandatului tacit reciproc între soți, și deci în cauză sunt incidente dispozițiile articolelor 79-80 alineat 1 litera c și articolul 85 alineat 3 din Legea nr.85/2006.
Împotriva acestei sentințe comerciale pârâții în termenul legal prevăzut de dispozițiile articolului 301 Cod procedură civilă au declarat recurs, motivele de nelegalitate invocate fiind următoarele:
-pronunțarea unei hotărâri cu încălcarea competenței unei ale instanțe, fapt ce atrage incidența articolului 304 punctul 3 Cod procedură civilă;
-hotărârea cuprinde motive contradictorii de natura pricinii, ceea ce atrage incidența articolului 304 punctul 7 Cod procedură civilă, în sensul că instanța de fond a reținut faptul că prezumția relativă de fraudă în dauna creditorilor a fost dovedită, deși aceasta nu poate fi extinsă asupra terțului dobânditor - G care nu se află în raporturi juridice cu debitoarea;
-hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii în sensul că dispozițiile articolului 80 alineat 2 litera c din Legea nr.85/2006 prevăd două condiții esențiale pentru anularea actelor juridice încheiate de societatea comercială aflată în stare de insolvență, însă nici una dintre acestea nu a fost verificată de către judecătorul sindic.
Creditorii nu au fost prejudiciați prin încheierea actului contestat, iar acesta nu a fost încheiat cu un acționar al societății debitoare.
Intimata legal citată, a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea excepției necompetenței teritoriale ca neîntemeiată, iar pe fond respingerea recursului ca nefondat.
Curtea verificând legalitatea lucrărilor dosarului de fond potrivit criticilor formulate constată că recursul este fondat pentru următoarele motive:
Acțiunea în anularea transferului de proprietate formulată de reclamanta - SRL a fost fundamentată din punct de vedere juridic pe dispozițiilearticolului 80 alineat 2 litera c din Legea nr.85/2006,în vreme ce judecătorul sindic a pronunțat hotărârea în temeiul dispozițiilorarticolului 80 alineat 1 litera c din Legea nr.85/2006, ceea ce se conduce la concluzia logico-juridică potrivit căreia instanța de fond nu a cercetat fondul cauzei cu care a fost investit, respectiv analizarea îndeplinirii condițiilor prevăzute de articolul 80 alineat 2 litera c din Legea nr.85/2006, astfel cum reclamantul a solicitat.
Chiar dacă, potrivit dispozițiilor articolului 129 alineat 4, judecătorul are dreptul de a cere părților să prezinte oral sau în scris explicații cu privire la motivarea în drept invocată, tot potrivit aceluiași text de lege în teza finală, același judecător în cazul în care constată că în cauză ar fi incident un alt temei de drept decât cel precizat de reclamant,are obligația de a pune în dezbaterea părțiloraceastă nouă împrejurare de drept ivită.
În această situație, Curtea apreciază că, neîndeplinirea acestei din urmă obligații, are drept consecință anularea actului îndeplinit cu încălcarea drepturilor procedurale recunoscute și garantate oricărui cetățean de Constituția României, prin articolele 21 și 24, deoarece așa cum s-a arătat, legiuitorul a condiționat posibilitatea schimbării temeiului de drept de obligativitatea judecătorului de a pune în discuția părților această împrejurare nou ivită.
Neprocedând astfel, judecătorul sindic a lipsit părțile de posibilitatea de a administra probe în raport de noua încadrare juridică făcută și de realizarea unei apărări adoptată noii situații create.
În această situație, întrucât judecătorul sindic a cercetat alte aspecte, corespunzătoare unui temei de drept diferit de cel invocat de reclamant prin cerere de chemare în judecată, cu încălcarea dispozițiilor articolului 129 alineat 4 teza finală Cod procedură civilă, iar fondul cauzei așa cum a fost el stabilit nu a fost analizat, Curtea în baza dispozițiilor articolului 312 alineatele 1-3 teza 1 Cod procedură civilă va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, cu recomandarea respectării dispozițiilor articolului 129 alineat 4 teza finală Cod procedură civilă și cele ale articolelor 21 și 24 din Constituția României.
Referitor la excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București, Curtea consideră că aceasta este neîntemeiată deoarece la momentul înregistrării cererii de chemare în judecată sediul pe care debitoarea îl avea înscris în registrul comerțului la acel moment atrăgea competența Tribunalului București, potrivit dispozițiilor articolului 6 din Legea nr.85/2006.
Faptul că între acest moment și data soluționării cauzei, debitoarea și-a schimbat sediul, nu este în măsură a atrage competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea unui alt tribunal.
sentința recurată conform dispozițiilor articolului 312 alineat 3 teza 1 Cod procedură civilă, Curtea consideră că nu se mai impune cercetarea și a celorlalte motive de recurs, recomandând instanței de fond ca în faza procesuală a rejudecării cauzei să analizeze și aspectele învederate de ambele părți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenții G și, în contradictoriu cu intimata - - lichidator judiciar al - SRL, împotriva sentinței comerciale nr.4206/7.11.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-
Casează sentința comercială atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 9.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
2 ex.
17.02.2009
Președinte:Iulica PopescuJudecători:Iulica Popescu, Maria Speranța Cornea, Elisabeta
