Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 22/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ operator - 2928
DOSAR Nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 22
Ședința publică din 13 ianuarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Ofelia Gavrilescu
JUDECĂTOR 2: Mircea Boar
JUDECĂTOR 3: Csaba
GREFIER: -
S-a luat în examinare, la a doua strigare, recursul declarat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S împotriva sentinței comerciale nr. 702/JS din 25 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr- în contradictoriu cu creditorul intimat și debitoarea intimată Reșița, reprezentantă prin lichidatorul judiciar
La apelul nominal nu se prezintă părțile.
Procedura este completă.
Recursul este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează faptul că la data de o7.01.2009, creditorul intimat a depus prin registratura instanței o cerere, prin care solicită judecarea cauzei în lipsă.
Văzând că s-a solicitat judecarea în lipsă potrivit art. 242 alin. 2 din Codul d e procedură civilă, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 702/JS din 25 septembrie 2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul C-S a respins obiecțiunile formulate de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S la raportul final de lichidare și a aprobat raportul final întocmit de lichidatorul judiciar
În temeiul art.131 din Legea 85/2006 a dispus închiderea procedurii insolvenței față de debitoarea Reșița și radierea acesteia din registrul comerțului de sub nr. J-.
În temeiul art.136 din Legea 85/2006, a descărcat pe lichidator judiciar T de orice îndatoriri și responsabilități.
În temeiul art.135 din Legea 85/2006, a dispus notificarea sentinței judiciare Direcției Finanțelor Publice C-S și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul C-S, pentru efectuarea mențiunii de închidere a procedurii și de radiere,precum și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că la data de 19 iunie 2008 lichidatorul T, desemnat să administreze procedura insolvenței debitorului Reșița a solicitat să se dispună închiderea procedurii; că procedura insolvenței - procedura simplificată - a fost deschisă prin sentința civilă nr.213/JS/28.02.2008, în temeiul art. 33 alin.6 din Legea nr. 85/2006, raportat la art.2702din Legea nr.31/1990 republicată, fiind desemnat ca lichidator T; că s-au întocmit și comunicat notificările în condițiile art.61 din Legea nr.85/2006.
S-a arătat că C-S a formulat obiecțiuni la raportul final, întrucât lichidatorul nu s-a pronunțat explicit cu privire la aplicabilitatea art.138 din Legea nr.85/2006 și nu a precizat motivele pentru care nu este posibilă formularea unei acțiuni în baza art.138 din Legea nr.85/2006.
Instanța a considerat obiecțiunile formulate ca fiind neîntemeiate.
S-a motivat că în raportul final lichidatorul a apreciat că nu se impune antrenarea răspunderii membrilor organelor de conducere ai debitorului deoarece pentru angajarea acestei răspunderi e necesară întrunirea cumulativă a condițiilor cerute, respectiv fapta ilicită, prejudiciu, raport de cauzalitate, vinovăția. În condițiile în care nu a intrat în posesia documentației și nu a putut lua legătura cu reprezentanții debitorului, este firesc să nu poată promova o asemenea cerere.
S-a arătat că societatea comercială debitoare, fiind dizolvată, nemaiavând activitate din anul 2007, este posibil să nu poată fi identificate persoanele din conducerea acesteia ori să nu se mai găsească documentele contabile.
S-a constatat că în mod corect nu s-a solicitat antrenarea răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere a debitoarei.
Având în vedere că societatea nu mai desfășoară activitate, fiind dizolvată, că nu s-au identificat bunuri în patrimoniul său, sume de bani de încasat ori datorii de recuperat, în temeiul art.131 din Legea privind procedura insolvenței, instanța a dispus închiderea procedurii insolvenței și radierea debitorului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice C-
În motivarea recursului creditoarea recurentă Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S a considerat hotărârea recurată ca fiind netemeinică și nelegală.
S-a învederat instanței faptul că Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S are o creanță certă în sumă de 10.355 lei față de pârâta debitoare.
Având în vedere cele menționate mai sus, recurenta consideră că sunt incidente dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. d) din Legea 85/2006, în care se arată că "La cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății, sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte: d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile, sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Se mai arată că în conformitate cu prevederile art. 73 din Legea 31/1990, "Administratorii sunt răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere".
De asemenea se arată că potrivit dispozițiilor art.11 al 4 din Legea nr.82/1991 republicată
"Răspunderea pentru organizarea și ținerea contabilității, potrivit prevederilor prezentei legi, revine administratorilor . care au obligația gestionarii patrimoniului".
S-a arătat că administratorul social al societății nu a depus documentele contabile la lichidatorul judiciar.
S-a susținut că întrucât lichidatorul judiciar nu a promovat acțiunea în răspundere materială prevăzută de art.138 din Legea nr.85/2006, această acțiune poate fi promovată de comitetul creditorilor, în conformitate cu prevederile art.138 alin.3 din Legea nr.85/2006: "(3) Comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic sa fie autorizat sa introducă acțiunea prevăzuta la alin. (1), daca administratorul judiciar sau lichidatorul a omis sa indice, in raportul sau asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvența a patrimoniului debitorului persoana juridica ori daca acesta a omis sa formuleze acțiunea prevăzuta la alin. (1) si răspunderea persoanelor la care se refera alin. (1) amenința sa se prescrie."
S-a considerat că procedura a fost închisă prematur întrucât comitetul creditorilor nu a avut posibilitatea solicitării avizului judecătorului sindic, pentru a putea promova acțiunea în răspundere materială a administratorilor sociali.
Față de aceste motive, creditoarea recurentă solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate ca fiind nelegală și netemeinică, trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului C-S, pentru a se putea da posibilitatea comitetului creditorilor de a solicita judecătorului sindic avizul în vederea formulării cererii de antrenare a răspunderii materiale a administratorului, iar în subsidiar, modificarea sentințe recurate, urmând a se dispune antrenarea răspunderii materiale a administratorului, obligându-l pe acesta să plătească recurentei suma de 10.355 lei, reprezentând creanțe bugetare.
Examinând recursul declarat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art. 304 și art. 3041 Cod procedură civilă, cât și din oficiu în baza art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, se reține că este neîntemeiat, urmând să fie respins, pentru următoarele considerente:
Singurele critici aduse de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S sentinței comerciale nr. 702/JS din 25 septembrie 2008 Tribunalului C-S se referă la neantrenarea răspunderii patrimoniale a fostului administrator social al debitoarei falite, însă aceste critici nu pot fi primite.
Aceasta, întrucât potrivit art. 138 din Legea nr. 85/2006, doar la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte: a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane; b) au făcut acte de comerț în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice; c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți; d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea; e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia; f) au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăți; g) în luna precedentă încetării plăților, au plătit sau au dispus să se plătească cu preferință unui creditor, în dauna celorlalți creditori.
În conformitate cu alin. 3 al acestui text, comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. 1, dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea în răspundere împotriva persoanelor la care se referă alin. 1 și aceasta amenință să se prescrie.
Cu toate acestea, în fața primei instanțe lichidatorul judiciar T, desemnat să administreze procedura de insolvență față de debitoarea Reșița, nu a solicitat tribunalului, în temeiul art. 138, angajarea răspunderii patrimoniale personale a fostului administrator social.
Prin raportul final privind debitoarea, lichidatorul judiciar a menționat că nu se poate pronunța dacă sunt incidente prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006, întrucât reprezentantul debitoarei nu a luat legătura cu acesta, și nu a pus la dispoziția sa documentele prevăzute de art. 28 din Legea nr. 85/2006.
De asemenea, nici comitetul creditorilor nu a cerut judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea în răspundere pe motiv că administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori că acesta a omis să formuleze cererea de atragere a răspunderii împotriva persoanelor la care se referă alin. 1 al art. 138 și aceasta amenință să se prescrie, la dosar neexistând nicio dovadă a faptului că vreuna din cele două creditoare care și-au declarat creanța la masa credală ar fi cerut judecătorului-sindic autorizare să promoveze acțiunea menționată. Nereale sunt și afirmațiile recurentei privitoare la faptul că judecătorul-sindic i-ar fi respins în mod nejustificat obiecțiunile formulate la raportul final, întrucât la dosar nu există înregistrate astfel de obiecțiuni.
Ca atare, susținerile recurentei potrivit cărora hotărârea atacată ar fi netemeinică și nelegală pe motiv că "comitetul creditorilor" nu a avut posibilitatea să solicite avizul instanței, astfel că procedura de insolvență a fost închisă prematur, ceea ce ar atrage "casarea" ei în temeiul pct. 9 al art. 304 din Codul d e procedură civilă, nu au nici un fundament legal.
Este adevărat că art. 73 din Legea societăților comerciale statuează că dministratorii sunt solidar răspunzători față de societate pentru: a) realitatea vărsămintelor efectuate de asociați; b) existența reală a dividendelor plătite; c) existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere; d) exacta îndeplinire a hotărârilor adunărilor generale; e) stricta îndeplinire a îndatoririlor pe care legea, actul constitutiv le impun. Acțiunea în răspundere împotriva administratorilor aparține și creditorilor societății, care o vor putea exercita numai în caz de deschidere a procedurii reglementate de Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, republicată, în prezent Legea nr. 85/2006. Însă, noua Lege a insolvenței reglementează expres persoanele care pot promova o astfel de cerere de antrenare a răspunderii patrimoniale, respectiv doar administratorul judiciar sau lichidatorul desemnat în cauză, sau comitetul creditorilor dacă, în prealabil, a solicitat judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea, întrucât practicianul a omis să indice în raportul său asupra cauzelor insolvenței persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori acesta a omis să formuleze acțiunea în răspundere împotriva persoanelor la care se referă alin. 1 al art. 138 și aceasta amenință să se prescrie.
Cu alte cuvinte, potrivit textului menționat, pe de o parte, numai comitetul creditorilor poate formula o asemenea cerere, creditorii nemaiavând calitatea cerută în mod expres de lege pentru această solicitare, iar pe de altă parte, legiuitorul a arătat fără echivoc că pentru a se putea cere de către comitetul creditorilor autorizarea judecătorului-sindic este necesar fie ca administratorul judiciar sau lichidatorul să omită să indice în raportul său asupra cauzelor insolvenței persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică, fie ca practicianul să omită să formuleze acțiunea prevăzută la alin. 1 și răspunderea persoanelor să amenințe să se prescrie.
În speță, însă, cum în primă instanță lichidatorul judiciar nu a solicitat judecătorului-sindic să dispună angajarea răspunderii patrimoniale personale a fostului administrator social al debitoarei, iar creditoarea nu a cerut autorizarea instanței pentru introducerea acțiunii privind stabilirea răspunderii membrilor organelor de conducere, ci doar a formulat prezentul recurs criticând hotărârea tribunalului sub acest aspect și solicitând casarea sentinței cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare, Curtea constată că cererea nu poate fi primită, raportat la prevederile art. 304, coroborat cu art. 312 din Codul d e procedură civilă.
În baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea urmează să respingă recursul declarat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S împotriva sentinței comerciale nr. 702/JS din 25 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S împotriva sentinței comerciale nr. 702/JS din 25 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red. /30.01.2009
Dact. /02.02.2009 -2 ex.
Primă instanță - Tribunalul C-
Judecător -
Președinte:Maria Ofelia GavrilescuJudecători:Maria Ofelia Gavrilescu, Mircea Boar, Csaba
