Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 232/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 2359/2007)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZI A COMERCIALĂ Nr. 232
Ședința publică de la 20 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Diana Manole
JUDECĂTOR 2: Roxana Popa
JUDECĂTOR 3: Viorica Trestianu
GREFIER - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra cererilor de recurs formulate de recurenta - ASIGURAREA ROMÂNEASCĂ SA și de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4 B împotriva sentinței comerciale nr. 3251 din 11.09.2007 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, și .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 13.02.2008, susținerile fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a se depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 20.02.2008, când a decis următoarele:
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VII-a Comercială sub nr.885/2003, creditoarea Asigurarea Românească a solicitat instanței deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei Universal care se află în stare de insolvență.
Prin sentința comercială nr.1781/11.11.2003 s-a admis cererea de deschidere a procedurii insolvenței iar prin încheierea de ședință din 01.11.2004 s-a dispus intrarea în faliment.
Asigurarea Românească în calitate de creditor a formulat la data de 05.09.2005 cerere privind atragerea răspunderii patrimoniale a persoanelor cu funcții de conducere ale debitoarei Universal, respectiv a pârâților, și obligarea acestora în solidar la plata pasivului societății debitoare. O cerere similară a fost formulată și de creditoarea Administrația Finanțelor Publice Sector 4
Prin sentința comercială nr.540/2006 a Tribunalului București - Secția a VII-a Comercială pronunțată în dosarul nr- (număr vechi 885/2003) s-au admis cererile formulate de creditoarele reclamante Asigurarea Românească și Administrația Finanțelor Publice Sector 4 B în contradictoriu cu pârâții,.
Prin decizia comercială nr.2998/2006, pronunțată în dosarul nr- al Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VI-a Comercială s-au admis recursurile formulate de recurenții, împotriva sentinței comerciale nr.540/2006 a Tribunalului București - Secția a VII-a Comercială în contradictoriu cu intimații Asigurarea Românească și Administrația Finanțelor Publice Sector 4
Sentința comercială nr.540/2006 a fost casată, cauza fiind trimisă spre rejudecare la aceeași instanță.
Cauza a fost înregistrată după casarea cu trimitere pe rolul Tribunalului București - Secția a VII-a Comercială sub nr- iar prin sentința comercială nr.3251/2007 s-au respins ca neîntemeiate cererile formulate de Asigurarea Românească și Administrația Finanțelor Publice Sector 4 B în contradictoriu cu pârâții,.
În motivarea sentința instanța a reținut în esență că Administrația Finanțelor Publice Sector 4 B și Asigurarea Românească nu au probat în condițiile art.1169 cod civil săvârșirea faptelor prevăzute de art.138 din Legea nr.85/2006 de către părți, limitându-se prin cererile formulate doar la simple afirmații.
Împotriva sentinței comerciale nr.3251/11.09.2007 pronunțată în dosarul nr- au declarat recurs Asigurarea Românească și Administrația Finanțelor Publice Sector 4 B, recursuri ce au fost înregistrate pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VI-a Comercială sub nr-.
În motivarea recursului, recurenta Asigurarea Românească arată în esență că prin faptele intimaților pârâți s-a creat starea de insolvență a debitoarei iar instanța de fond a apreciat în mod greșit situația de fapt.
Intimații pârâți au folosit bunurile societății în interes personal și o dovadă în acest sens o constituie faptul că autoturismul Daewoo cumpărat de societatea debitoare nu a putut fi identificat.
Mai mult, pârâții nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea, fapte ce se încadrează în dispozițiile art.138 lit.d din Legea nr.85/2006.
Și recurenta Administrația Finanțelor Publice Sector 4 B critică sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că in stanța de fond nu a ținut cont de faptul că intimații nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea și au folosit bunurile societății în interes personal.
În concluzie, instanța de fond a analizat eronat situația de fapt, în cauză fiind dovedite faptele prevăzute de art.138 din Legea nr.138/2006.
Intimații, au formulat întâmpinare prin care solicită în esență respingerea recursurilor întrucât în cauză nu s-a făcut dovada săvârșirii faptelor prevăzute de art.138 lit.a și d din Legea nr.85/2006. De altfel intimații nu sunt administratori ai Universal și nici nu fac parte din organele cu funcții de conducere.
La solicitarea instanței s-au depus la dosar acte privind situația juridică a autoturismelor cumpărate în anul 1996.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs formulate și a probatoriului administrat în cauză, Curtea constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Răspunderea reglementată de art.138 din Legea nr.85/2006 este o răspundere personală care intervine atunci când prin săvârșirea faptelor enumerate s-a ajuns la starea de insolvență a debitoarei.
Natura juridică a răspunderii reglementate de art.138 din Legea nr.85/2006 este aceea a unei răspunderi speciale, care prezintă multe din caracteristicile răspunderii civile delictuale. În speța de față, pe parcursul desfășurării procedurii nu au putut fi identificate faptic autoturismele din patrimoniul debitoarei achiziționate conform contractului de vânzare-cumpărare nr.-/02.12.1996 semnat de intimatul-pârât în calitate de reprezentant al Universal
De asemenea, din raportul lichidatorului (fila 268 dosar fond) rezultă că debitoarea Universal nu a mai desfășurat activitate din anul 2001 și nici nu a plătit ratele către pentru autoturismele cumpărate de la Automobile.
Prin contractul de asigurare de garanție nr.A -/20.12.2006 asiguratul - în speță Universal - avea obligația de a nu înstrăina nici proprietatea, nici folosința autoturismelor către terți.
Pe parcursul derulării procedurii, autoturismele nu au putut fi identificate, fiind scoase în fapt din patrimoniul debitoarei.
Intimatul-pârât a depus la cererea instanței copia de pe cartea de identificare a autoturismului și copia de pe certificatul de înmatriculare al autoturismului Daewoo, acte din care rezultă că ambele autoturisme aparțin Universal Aceste autovehicule nu au putut fi însă identificate faptic, pe parcursul procedurii insolvenței, fapt ce a dus la imposibilitatea valorificării lor pentru a se putea plăti creanțele creditorilor.
Imposibilitatea de identificare faptică a autoturismelor creează o prezumție în legătură cu folosirea bunurilor și creditelor societății debitoare de către intimatul-pârât (care a semnat în calitate de reprezentant al debitoarei contractul de vânzare-cumpărare și contractul de asigurare de garanție a autovehiculului).
Apărarea intimatului în sensul că nu are calitatea de administrator al debitoarei este neîntemeiată, atâta timp cât legea nu condiționează răspunderea patrimonială de această calitate (orice persoană care a cauzat starea de insolvență).
Din probatoriul administrat în cauză în condițiile art.1169 Cod civil rezultă că faptele intimatului-pârât care a folosit în interes personal bunurile și creditele societății debitoare, întrunesc elementele constitutive ale faptei prevăzute de art.138 lit.a din Legea nr.85/2006.
Cu privire la faptele săvârșite de ceilalți intimați, din actele de la dosar nu rezultă că aceștia au săvârșit faptele enumerate expres și limitativ de art.138 din Legea nr.85/2006.
Față de considerentele expuse Curtea în temeiul art.312 Cod procedură civilă va admite recursurile formulate de Administrația Finanțelor Publice Sector 4 B și Asigurarea Românească, va modifica în parte sentința recurată și în consecință va admite cererile formulate de reclamantele creditoare și va obliga pe pârâtul la plata pasivului societății debitoare.
Menține în rest dispozițiile sentinței.
Intimatul-pârât va fi obligat să plătească cheltuieli de judecată către Asigurarea Românească în sumă de 19,65 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta - ASIGURAREA ROMÂNEASCĂ SA și de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4 B împotriva sentinței comerciale nr. 3251 din 11.09.2007 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, și .
Modifică în parte sentința recurată.
Admite în parte cererile formulate de reclamantele creditoare.
Obligă pârâtul la plata pasivului societății debitoare.
Menține în rest dispozițiile sentinței recurate.
Obligă intimatul-pârât la plata cheltuielilor de judecată către recurenta Asigurarea Românească în sumă de 19,65 lei taxe judiciare de timbru.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.02.208.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.Jud. - 19.03.2008
Tehnored. - 2.04.2008
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială
Președinte:
Președinte:Diana ManoleJudecători:Diana Manole, Roxana Popa, Viorica Trestianu
