Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 93/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 2414/2007)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZI A COMERCIALĂ Nr. 93
Ședința publică de la 20 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Diana Manole
JUDECĂTOR 2: Roxana Popa
GREFIER - -
Pe rol fiind pronunțarea asuprea cererilor de apel formulate de apelantul, și împotriva sentinței comerciale nr. 9786 din 12.09.2007, pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații și - COM SRL.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 13.02.2008, susținerile fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a se depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 20.02.2008, când a decis următoarele:
CURTEA
Asupra apelurilor de față:
Prin sentința comercială nr.9786/12.09.2007 a Tribunalului București - Secția a VI-a Comercială, s-a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei.
S-a admis cererea formulată de în contradictoriu cu pârâții, - COM SRL, și.
S-a constatat nulitatea absolută parțială a actului adițional la statutul și contractul - Com SRL aut. sub nr.3919/1998 cu privire la transferul dreptului de proprietate asupra clădirii "Moara Otopeni", actul constitutiv al - Com SRL nr.46/2004 privitor la reducerea capitalului social și transmiterea proprietății asupra clădirii "Moara Otopeni" în cote de câte 50% către pârâtul, 25% către și 25% către.
În motivare se arată că în data de 1.06.1998, între - SA și s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare prin care - SA vinde activul Moara Otopeni format din toate construcțiile + utilajele, exclusiv terenul, conform procesului-verbal -.
Ulterior, la 3.11.1998 s-a încheiat actul adițional la statutul și contractul - Com SRL, prin care s-a majorat capitalul social prin aport în natură.
La 16 august 2002, reclamanta s-a adresat instanței de judecată și prin decizia nr.397/2005 a Curții de Apel București - Secția a IV-a irevocabilă, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr.1426/1998 reținându-se că - SA a înstrăinat cu rea-credință imobilul cunoscând intenția adevăratului proprietar (reclamanta) de redobândire a acestuia.
Prin sentința 386/2003 a Tribunalului București - Secția V- Comercială s-a admis cererea reclamantei și a fost obligat Ministerul Finanțelor să restituie în natură terenul de 2536,87. situat în Otopeni.
Prin decizia civilă nr.138/25.01.2007 a Curții de Apel - Secția a III-a irevocabilă a fost admisă acțiunea reclamantei ( ) și au fost obligați - SA, Ministerul Agriculturii și Alimentației, primăria Otopeni, prefectura I și să restituie și să lase în deplină proprietate și posesie imobilul situat în Comuna Otopeni, nr.1, Jud.I, proprietate a recurentei.
Pe parcursul derulării acestor litigii, prin actul adițional din data de 29.06.2004 privind - Com SRL, asociații, și au redus capitalul social de la 1.575.000.000 lei la 2.000.000 lei și părțile sociale de la 15.752 la 20 prin diminuarea cu c/valoarea a două autoturisme - aport în natură și prin restituirea către asociați a activului Moara Otopeni, exclusiv terenul, cei 3 asociați devenind coproprietari ai acestuia, în cote în funcție de aportul fiecăruia la capitalul social.
Prin decizia civilă nr.397/2007 a Curții de Apel Bucureștis -a reținut că vânzătorul a fost de rea-credință, cunoscând intenția de redobândire a proprietății de către, acceptând să cumpere imobilul în absența unui certificat de sarcini.
Actul adițional de reducere a capitalului social (29.06.2004) este ulterior promovării acțiunii prin care reclamanta i-a chemat în judecată pe și - SA pentru constatarea nulității actului de vânzare-cumpărare încheiat la 1.06.1998 între și - SA (16.08.2002).
nu se poate prevala de buna-credință la apărarea bunului în societate. Nu se poate reține deci nici buna-credință a pârâtului - (asociat la data aportării bunului).
Nu se poate reține nici buna-credință a asociaților - Com SRL la data încheierii actului adițional privind reducerea capitalului social, pe rolul instanțelor figurând mai multe litigii privind validitatea contractului de vânzare-cumpărare.
Este evident că cele două acte adiționale au fost încheiate pentru fraudarea dispozițiilor legale și a intereselor legale ale proprietarei.
În urma reducerii capitalului social cu imobilul Moara Otopeni, asociații devin coproprietari, acesta reprezentând un transfer marcat al dreptului de proprietate, tocmai pentru a se invoca propria bună-credință.
Este aplicabil principiul "resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis" neputând fi opusă excepția dobânditorului de bună-credință.
Actele adiționale au cauză ilicită, urmărindu-se transmisiunea bunului către societate și apoi, asociați, tocmai pentru aparența de bună-credință a subdobânditorilor.
Pârâții, și au declarat apel, solicitând schimbarea sentinței și respingerea acțiunii, cerere legal timbrată, invocându-se următoarele motive:
Ca efect al HG 1353/1990 și art.20 din Legea nr.15/1990, activele - SA intrau de drept în proprietatea sa. La data respectivă nu existau litigii pe rolul instanțelor judecătorești.
La data licitației din 1.06.1998, când și-a adjudecat la licitație imobilul, nu exista o stare litigioasă privind imobilul respectiv.
Faptul că nu a solicitat certificat de sarcini, presupune asumarea riscului contractual fără a se confunda cu probarea relei-credințe.
La 3.11.1998 a adus ca aport la capitalul social al - Com SRL activul Moara Otopeni aflat la data respectivă în proprietatea sa, buna-credință fiind prezumată, conform art.970 Cod civ.
fără echivoc excepția de la principiul "resoluto jure dantis" dispunându-se nelegal anularea parțială a actului adițional 3919/1998.
Nu se poate reține reaua-credință a pârâtului în baza unor simple prezumții, fără alte probe cu care să se coroboreze.
Nu s-a ținut cont că în data de 6.03.2001 s-a retras din societate, nefăcându-se dovada că ar mai fi întreținut relații cu asociații acesteia.
Împotriva aceleiași sentințe a declarat apel și pârâtul.
Se invocă greșita aplicare a principiului " fides presumitur", soluția primei instanțe fiind greșită.
În momentul participării la licitația organizată de - SA nu se inițiase vreo acțiune și nici nu se notificase intenția de revendicare, tranzacția fiind încheiată cu bună-credință.
La fel, până la aportarea la capitalul social al pârâtei-intimate, nu se înregistrase nicio acțiune/notificare.
În aceeași situație s-au aflat și asociații beneficiari ai aportului social.
După 6.03.2001 (data retragerii apelantului din societate) nu au mai fost menținute relațiile cu aceștia, de natura litigioasă a activului aportat luându-se cunoștință doar după ce ieșise din proprietatea apelantului.
Cererea de apel a fost legal timbrată cu taxele judiciare de timbru prevăzute de lege.
Nu s-a depus întâmpinare, și nici nu s-au administrat probe noi în apel.
Analizând actele dosarului în conformitate cu dispozițiile art.295 pr.civ. Curtea constată și reține următoarele:
Prin decizia civilă nr.397/15.03.2005 Curtea de Apel Bucureștia stabilit nelegalitatea preluării clădirii Moara Otopeni și a constatat irevocabil nulitatea contractului de vânzare-cumpărare nr.1426 din 1.06.1998 autentificat sub nr.5110/10.09.1998 la BNP, încheiat între - SA și.
Chestiunea relei credințe a apelantului a format obiectul analizei instanței de recurs care a pronunțat decizia menționată anterior și care a fost pronunțată după judecarea procesului, în contradictoriu și cu acesta, fiindu-i deci opozabilă.
În cuprinsul acestei hotărâri se reține chiar lipsa exercitării prerogativelor de proprietar de către, fapt de natură să ridice semne de întrebare în legătură cu veridicitatea vânzării imobilului și, de asemenea, faptul că nu va putea niciodată invoca buna sa credință la momentul încheierii actului de vânzare-cumpărare, deoarece a acceptat să cumpere fără a poseda un certificat de sarcini privitor la imobil, asumându-și deci riscurile aferente.
În cadrul acelui proces în care și-ar fi putut valorifica susținerile privind poziția sa de eventual cumpărător de bună-credință al imobilului a stat într-o totală pasivitate, neprezentându-se în nici o fază procesuală la nici un termen de judecată, pentru a se apăra sau a exprima vreun punct de vedere, astfel încât prezentarea presupusei sale bune-credințe în cadrul acestui dosar, după pronunțarea deciziei amintite cu putere de lucru judecat, nu mai poate face obiectul analizei instanței de apel.
Titlul de proprietate al reclamantei intimate a format obiectul verificării instanțelor care s-au pronunțat prin hotărâri irevocabile în favoarea acesteia atât în ce privește construcția Moara Otopeni, cât și terenul aferent acesteia.
Având în vedere reaua-credință a apelantului pârât constatată de instanța care a pronunțat decizia nr.397/2005, la încheierea actului său de proprietate din 1998 cu - SA, rezultă că era lovită de nulitate și aportarea ulterioară în natură acestui bun litigios la capitalul social al - Com SRL, astfel cum a reținut și instanța de fond; actul adițional nr.3919/1998 la actele constitutive ale - Com SRL neputând fi valid, conform principiului nulității actelor subsecvente.
În data de 29.06.2004, proprietatea imobilului în speță trece de la societate către asociații apelanți, și, prin operațiunea de reducere a capitalului social și atribuire în natură a capitalului aportat, conform actului adițional nr.460/2004.
Și în cazul acestui act adițional s-a aplicat corect principiul resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis reținându-se nulitatea sa subsecventă.
Pârâții apelanți nu se află în situația de excepție a subdobânditorului cu titlu oneros, de bună-credință a imobilului, operațiunea însăși de aportare a acestuia în natură la capitalul social nefiind validă, astfel cum s-a arătat anterior, astfel încât operațiunea juridică de reducere a capitalului social și de atribuire a activului-imobil în speță în coproprietatea asociaților neîncadrându-se deci în ipoteza avută în vedere de excepția jurisprudențială amintită, scopul real urmărit fiind acela al confecționării unei asemenea aparențe, operațiunea juridică desfășurându-se pe fondul proceselor aflate pe rolul instanțelor judecătorești în legătură cu dreptul de proprietate.
În concluzie, apelurile vor fi respinse ca nefondate, conform art.296 pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECID E:
Respinge ca nefondate apelurile formulate de apelantul, cu domiciliul în B,-, sector 4, cu domiciliul în B,-, sector 4, cu domiciliul în B,-, sector 4 și cu domiciliul ales în B,-, sector 4 și cu domiciliul în B, 13 nr.131, -C,.1,.7,.31, sector 5, împotriva sentinței comerciale nr.9786 din 12.09.2007, pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații domiciliată în B,-,.8, sector 1 și - COM SRL cu sediul în B,--14, sector 1.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 20.02.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Jud.
Tehnored.
8 ex.
Fond - Tribunalul București - Secția VI- Comercială
Președinte:
Președinte:Diana ManoleJudecători:Diana Manole, Roxana Popa
