Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 238/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Operator date 2928
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 238/
Ședința publică din data de 17 martie 2008
PREȘEDINTE: Anca Buta
JUDECĂTOR 2: Florin Moțiu
JUDECĂTOR 3: Petruța Micu
Grefier: - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de creditoarele AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B și AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ prin DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE T împotriva sentinței comerciale nr. 300/S/14.06.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată - SRL prin lichidator Cabinet Individual de Insolvență, creditorii intimați ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE T, - SRL, intimații administratori și, având ca obiect angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere ale debitoarei.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată depusă la dosar prin registratura instanței la data de 12.03.2008, întâmpinare formulată de către administratorul intimat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat și constatând că s-a solicitat judecarea cauzei conform art. 242 Cod procedură civilă, Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 300/S/14.06.2007 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișar espins cererea formulată de - T de antrenare a răspunderii administratorului societar; a închis procedura prevăzută de Legea 85/2006 privind insolvență față de debitoarea - SRL T, în contradictoriu cu creditorii Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, Autoritatea Naționala a Vămilor B prin T, T și; a dispus radierea societății - SRL T din Registrului Comerțului T și evidențele DGFP
Pentru a hotărî asfel, prima instanță a constatat că prin sentința civilă nr. 1152/PI/8.12.2005, s-a declanșat procedura reorganizării judiciare si a falimentului fata de debitoarea - SRL la cererea creditoarei Administrația Finanțelor Publice T, iar ulterior s-a format dosarul nr. 4/S/2006 renumerotat -, pentru administrarea procedurii si prin sentința civila nr. 1152/PI/8.12.2005 a fost desemnat administrator judiciar, - - Realizare Active SRL reprezentata prin lichidator in vederea exercitării atribuțiilor prevăzute de art. 18 din Legea 64/95. Ulterior acest lichidator s-a reorganizat în Cabinet Individual de Insolvență " ".
Conform adresei nr. C 12495/26.09.2005 emisa de ORC T, asociatul unic al debitoarei ca si administrator este.
S-a mai constatat că la masa credală a debitoarei si-au declarat creanțele creditorul declanșator Administrația Finanțelor Publice T cu suma de 330.157,89 lei, precum si creditorii Autoritatea Naționala a Vămilor cu suma de 9.845 lei, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului cu suma de 37.308,36 lei, cu suma de 11.048,18 lei și - SRL cu suma de 24.544,42 lei. Împotriva preliminar al creanțelor nu au fost declarate contestații.
Prin raportul de activitate din 13.04.2006,administratorul judiciar a arata că debitoarea are bunuri mobile folosite la utilizarea magazinelor sale constând în: case de marcat, birouri dezasamblate, mobilier expunere, calculatoare și imprimantă nefuncționale, panou publicitate, alarmă, vitrine de expunere, scaune, rafturi, aspirator, cărucioare, aplice și produse finite de încălțăminte care nu s-au putut vinde. Dintre debitorii societății aflate în insolvență au fost identificați - SRL I, - Internațional SRL H - care nu mai există ca și societăți comerciale, precum și - SRL și - SRL La data de 11.05.2006, lichidatorul a arătat că bunurile mobile ale debitoarei sunt intr-un avansat grad de uzură, astfel nefiind vandabile, sens în care a încheiat un proces verbal de casare a acestora.
În data de 10.04.2006 s-a depus și raportul privind cauzele și împrejurările care au dus la insolvență din care rezultă că societatea debitoare avea ca obiect de activitate comerț cu ridicata al îmbrăcămintei și încălțămintei, își desfășura activitatea în spatii luate in chirie, principalele cauze ale insolvenței fiind neîncasarea contravalorii mărfii vândute datorita refuzului debitorilor de a le achita, fie imposibilității de recuperare datorită intrării în faliment a debitorilor săi, majorarea prețului chiriei și ca urmare restrângerea activității debitoarei, precum și scăderea bruscă a vânzărilor, iar la începutul anului 2005 debitoarea și-a încetat activitatea.
Față de debitul datorat de - SRL către societatea în insolvență - SRL T, s-a realizat un proces verbal de compensație, debitul fiind reprezentat de marfa ridicata de la societate. Deoarece produsele de încălțăminte care formau obiectul vânzării erau modele vechi, nu s-a reușit să se vândă, s-a realizat un retur al mărfii. Avându-se în vedere că modelele de încălțăminte erau modele vechi din anii 1999-2000 și imposibil de valorificat, lichidatorul judiciar a procedat la casarea lor.
Prima instanță a mai constatat că în speță, creditoarea Taf ormulat, in data de 11.01.2007, cerere de antrenare a răspunderii administratorului in baza art. 138 lit. a-g din Legea 85/2006 fără a fi motivată în fapt. La ultimul termen de judecata s-a precizat cererea de antrenarea a răspunderii invocând că ajungerea societății în faliment se datorează activității deficitare de conducere și organizare a acestora, organele de conducere continuând în mod nejustificat o activitate care a condus în mod vădit societatea la încetare de plăți. Prin raportul final, administratorul judiciar a arătat ca din verificările pe teren la sediul debitoarei s-a constatat ca debitoarea nu mai desfășoară activitate din 2005, ca nu au fost identificate bunuri ale debitoarei care să fie vandabile-bunurile găsite aflându-se în stare avansată de uzură s-a procedat la casarea lor, administratorul social a pus la dispoziția administratorului judiciar actele contabile, astfel încât s-a concluzionat ca nu se impune antrenarea răspunderii administratorului debitoarei in baza art. 138 din Legea 85/2006 și continuarea activității sale este nejustificata în condițiile în care debitoarea nu mai deține nici un bun în patrimoniu.
Față de cele de mai sus, având în vedere că nici unul dintre creditorii debitoarei nu s-a oferit sa avanseze cheltuielile strict necesare pentru administrarea procedurii reglementate de Legea 85/2006, precum si faptul ca nu mai este nici un bun in patrimoniul debitoarei, instanța a apreciat că in cauza sunt incidente dispozițiile art. 131 din Legea 85/2006, deoarece orice noua cheltuiala efectuata in continuarea administrării procedurii este nejustificata si inutila, imposibil a mai fi recuperata ulterior din averea debitoarei, motiv pentru care s-a dispus închiderea procedurii falimentului față de debitoare.
În ceea ce privește cererea precizata formulată de prin T privind angajarea răspunderii administratorului debitoarei, instanța a respins-o având în vedere că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.138 din lege. Judecătorul sindic a mai reținut că doctrina si practica judecătoreasca considera ca răspunderea membrilor organelor de conducere a debitoarei falite, precum si a oricărei persoane care a contribuit la aducerea debitorului in insolvență, nu poate fi decât o răspundere delictuala civila care trebuie sa cumuleze îndeplinirea condițiilor: săvârșirea uneia dintre faptele expres enumerate de art. 138 din Legea 64/95, săvârșirea cu vinovăție a acestei fapte, existenta unui prejudiciu patrimonial si un raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu.
Din cercetările actelor contabile de către lichidator s-a constatat că nu au fost folosite bunuri sau credite ale debitoarei în interes personal de către membrii organelor de conducere, bunurile au fost utilizate în scopul desfășurării normale a activității debitoarei, nu s-au constata că ar fi fost făcute acte de comerț în interes personal; continuarea activității nu s-a făcut în interes personal ci în redresării acesteia și a obținerii unor venituri care să permită acoperirea datoriilor societății; nu se constata tinerea fictivă a contabilității,precum și că nu au fost efectuate acte prev. de art.138 lit. e - g din legea 85/2006.
Legislația in vigoare privind antrenarea răspunderii organelor de conducere a debitoarei prevăzută de art. 138 din Legea 85/2006 nu prevede ca nerecuperarea nici unei sume datorate de debitoare creditorilor, ab initio, antrenează răspunderea organelor de conducere ale debitoarei, așa cum ar dori creditorii.
Prima instanță, reținând cale de mai sus, a apreciat ca in cauza nu sunt incidente dispozițiile art.138 din Legea 85/2006 privind răspunderea administratorului debitoarei, creditoarea nu au făcut nici o dovadă ca administratorul societar a efectuat una din activitățile descrise de lege ca și culpabile, motiv pentru care in baza art.138 legea 85/2006 a respins ca neîntemeiata cererea de antrenare a răspunderii formulate de
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs creditoarele AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B și AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ prin DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE.
Prin recursul formulat creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și continuarea procedurii prevăzute de Legea 85/2006.
În motivarea recursului s-a arătat în esență că recursul este îndreptat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacat cu apel, astfel că el nu este limitat la motivele de casare prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, instanța de recurs având posibilitatea să examineze cauza sub toate aspectele, conform art. 3041Cod procedură civilă. A mai invocat faptul că instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2 - art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă, că hotărârea atacată este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii - art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
AVAS critică sentința recurată pentru nelegalitate, întrucât lichidatorul era obligat să comunice raportul final împreună cu bilanțul general, conform art. 129 din legea 85/2006, tuturor creditorilor pentru analiză și eventuale obiecțiuni, urmând a fi convocată Adunarea Creditorilor în termen de maxim 30 de zile de la afișarea raportului final, pentru aprobarea acestuia. Arată că Legea 85/2006 nu prevede o opțiune în acest sens, că lichidatorul nu și-a îndeplinit atribuțiile și obligațiile legale, AVAS fiind privat de dreptul de a exercita calea de atac, respectiv obiecțiunile la raportul final, că astfel a fost obstrucționat și dreptul creditorilor de control asupra activității lichidatorului, fiind eliminată faza în care creditorii puteau formula cereri de atragere a răspunderii administratorilor debitoarei.
Prin recursul formulat, creditoarea AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ prin DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE Tas olicitat n temeiul art. 304 indice 1 si 304 punctul 9 Cod Procedura Civila, modificarea hotărârii judecătorești menționate mai sus si urmare a rejudecării cauzei, admiterea cererii sale de antrenare a răspunderii administratorului debitoarei.
În motivarea recursului s-a arătat că în speța sunt îndeplinite condițiile stabilite de legiuitor in cuprinsul art. 138 din Legea nr. 85/2006, că administratorul debitoarei a gestionat in mod defectuos fondurile societății, activitatea prestata conducând la creșterea datoriilor si la intrarea societății in încetare de plați, contabilitatea nefiind ținuta in conformitate cu legea (lit. d). De asemenea, consideră că deși acesta a avut cunoștință de starea societății, acesta a continuat activitatea desfășurata, fapt care a generat dobânzi si penalități care au mărit pasivul societății debitoare (lit. c). Consideră că in speța sunt întrunite cumulativ toate condițiile impuse de art. 998-999 cod civil privind răspunderea civila delictuala, mai precis existenta prejudiciului, a vinovatei si a raportului de cauzalitate intre fapta si prejudiciu, astfel că: 1.Prejudiciul creditorilor consta in imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei in încetare de plați; 2.Raportul de cauzalitate dintre fapte si încetarea plaților, rezulta din existenta condiției ca faptele sa fi contribuit direct la ajungerea societății la încetare de plați, prejudiciind astfel societatea si indirect pe debitorii săi; 3.Vinovatia a existat la data săvârșirii faptelor, întrucât persoana in cauza a putut avea reprezentarea faptului ca va împinge societatea la încetare de plați si va putea răspunde ulterior material, prin săvârșirea faptelor enumerate la art. 138, simpla producere sau condiționare a stării de încetare de plați fiind suficienta pentru antrenarea răspunderii.
Astfel, recurenta consideră ca fostul administrator al societății debitoare, se face vinovat de situația actuala a societății si solicită obligarea sa să răspundă patrimonial pentru datoriile acumulate de către debitoare.
Examinând recursurile formulate, prin prisma motivelor de recurs și a prevederilor art. 304/1 pr. civ. Curtea va constata că acestea sunt nefondate, judecătorul sindic pronunțând o sentință temeinică și legală, conformă cu probele de la dosar.
Astfel, închiderea procedurii s-a realizat în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006 deoarece orice noua cheltuiala efectuata in continuarea administrării procedurii este nejustificata si inutila, imposibil a mai fi recuperata ulterior din averea debitoarei, motiv pentru care s-a dispus închiderea procedurii falimentului față de debitoare.
Este de observat că la baza pronunțării acestei sentințe a stat raportul lichidatorului judiciar, care nu a mai identificat alte bunuri aparținând debitoarei, iar creditoarele nu au avansat sumele corespunzătoare acoperirii cheltuielilor administrative aferente procedurii, ca de altfel nici alte persoane implicate în procedură.
Mai mult, creditoarea recurentă AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și continuarea procedurii prevăzute de Legea 85/2006, însă nu a indicat care ar fi probele din care rezultă că debitoarea ar avea bunuri în patrimoniu și nu s-a oferit nici în recurs să avanseze cheltuielile aferente procedurii.
În ceea ce privește cererea precizata formulată de, în mod corect, la fond, instanța a respins-o având în vedere că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.138 din lege, iar condițiile în care se poate admite o atare cerere sunt cele prevăzute la răspunderea delictuala care trebuie sa cumuleze îndeplinirea condițiilor: săvârșirea uneia dintre faptele expres enumerate de art. 138, săvârșirea cu vinovăție a acestei fapte, existenta unui prejudiciu patrimonial si un raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu.
Din înscrisurile aflate în dosarul cauzei, actele contabile, concluzia desprinsă de către lichidator este că nu au fost folosite bunuri sau credite ale debitoarei în interes personal de către membrii organelor de conducere, bunurile au fost utilizate în scopul desfășurării normale a activității debitoarei, nu s-a constatat că ar fi fost făcute acte de comerț în interes personal; continuarea activității nu s-a făcut în interes personal ci în redresării acesteia și a obținerii unor venituri care să permită acoperirea datoriilor societății; nu se constata tinerea fictivă a contabilității,precum și că nu au fost efectuate acte prev. de art.138 lit. e - g din legea 85/2006.
Față de faptul că legislația in vigoare privind antrenarea răspunderii organelor de conducere a debitoarei prevăzută de art. 138 din Legea 85/2006 nu prevede ca nerecuperarea nici unei sume datorate de debitoare creditorilor, ab initio, antrenează răspunderea organelor de conducere ale debitoarei, așa cum ar dori creditorii.
Pentru aceste motive, văzând că nu sunt incidente nici unul dintre motivele de casare sau de modificare ale hotărârii recurate, că susținerile prezentate nu sunt dovedite în conformitate cu disp. art. 1169. civ. în baza art. 312. pr. civ. Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate de creditoarele AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI și AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ prin DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE T împotriva sentinței civile nr. 300/2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de creditoarele AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI și AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ prin DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE T împotriva sentinței civile nr. 300/2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17.03.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red./28.03.2008
Tehn./31.03.2008/2 ex.
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecător:
Președinte:Anca ButaJudecători:Anca Buta, Florin Moțiu, Petruța Micu
