Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 25/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VI A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR. 25
Ședința publică de la 13.01.2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Roxana Popa
JUDECĂTOR 2: Diana Manole
JUDECĂTOR 3: Izabela Dolache
GREFIER - - -
.
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 împotriva sentinței comerciale nr. 3020 din 29.05.2009 pronuntata de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât și intimata debitoare SC & CO SRL, prin lichidator judiciar ""
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns recurenta, prin consilier juridic, cu delegatie la dosar (fila 14), lipsind intimatii.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, după care:
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constata cauza in stare de judecata si acorda recurentei cuvantul in sustinerea cererii de recurs.
Recurenta, prin consilier juridic, solicita admiterea recursului astfel cum a fost formulat si modificarea sentintei atacate in sensul admiterii cererii intemeiate pe art. 138 din Legea nr. 85/2006 si obligarea paratului la suportarea pasivului ramas neacoperit.
CURTEA
Asupra cauzei comerciale de fata:
La data de 06.02.2009, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1, in calitate de unic creditor al debitoarei SC & CO SRL, a fost autorizata de judecatorul-sindic, in temeiul disp. art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, sa formulezecerere de atragere a raspunderii patrimonialea paratului, fostul administrator al societatii debitoare.
In motivarea cererii, intemeiata pe disp. art. 138 alin.1 lit. d) din Legea nr. 85/2006, s-a aratat ca debitoarea nu a depus bilanturile contabile din anul 2003, aceasta omisiune reprezentand o incalcare a dispozitiilor legii contabilitatii. S-a concluzionat ca paratul a tinut o contabilitate fictiva, a facut sa dispara unele documente contabile si nu a tinut contabilitatea conform legii, debitoarea ajungand in incetare de plati din cauza conduitei culpabile a paratului, constand in dezinteresul aratat in ceea ce priveste functionarea normala si in conditii de legalitate a societatii si prejudiciul cauzat creditorilor.
II. Prin sentința comerciala nr.. 3020 din 29.05.2009 pronuntata de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială, în dosarul nr-, s-a respins cererea formulata de unicul creditor al debitoarei, ca neintemeiata.
Judecatorul-sindic a retinut ca reclamanta-creditoare a facut doar afirmatii generice referitoare la dezinteresul aratat fata de respectarea conditiilor si normelor legale, fara a indica, in concret, elemente care sa la concluzia indeplinirii conditiei prevazute de art. 138 lit. d) din lege. Astfel, s-a apreciat ca nedepunerea la dosar a actelor contabile nu poate reprezenta temei pentru atragerea raspunderii personale a paratului, in lipsa unor probe certe si cata vreme nu s-a facut dovada raportului de cauzalitate intre fapta acestuia si starea de insolventa a societatii.
III. Impotriva acestei sentinte a declaratrecurscreditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 în calitate de unic creditor al debitoarei SC & CO SRL, intemeiat pe disp. art. 304 pct.9 si 304 pr.civ. criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
In motivare arata ca administratorul societatii debitoare nu a predat niciun fel de act contabil lichidatorului judiciar, astfel incat lipsa evidentei contabile sau nedepunerea acesteia, in totalitate, nu reprezinta o simpla neglijenta, ci intentia vadita de fraudare a legii, prin ascunderea situatiei financiare reale si a activului societatii in dauna creditorilor.
In opinia recurentei s-a facut dovada indeplinirii tuturor conditilor prevazute de lege pentru a opera raspunderea reglementata de art. 138 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 85/2006, astfel incat solicita admiterea recursului asa cum a fost formulat, modificarea sentintei atacate in sensul admiterii cererii de atragere a raspunderii paratului si obligarea acestuia la suportarea pasivului societatii.
Recursul nu este fondat.
1. Răspunderea reglementată art. 138 din Legea nr.85/2006 este o raspundere personală, care intervine numai atunci când, prin săvârșirea vreunei fapte din cele enumerate de textul de lege, administratorul a contribuit la ajungerea societății debitoare în stare de insolvență.
Astfel, pentru a fi angajata, trebuie indeplinite conditiile generale ale raspunderii civile delictuale, care reies din art. 998-999.civ. caracterul special al reglementarii invocate in cauza constand in aceea ca aprecierea culpei persoanei chemata sa raspunda este facutain concreto,cerandu-se o cauzalitate specifica intre fapta si prejudiciu, respectiv faptele enumerate, in masura in care au fost savarsite culpabil si au cauzat un prejudiciu, sa fi fost in masura sa contribuie la ajungerea societatii debitoare in insolventa.
In cazul in care se solicita antrenarea raspunderii patrimoniale a administratorului societatii, chiar daca raporturile juridice stabilite intre acesta si societate sunt guvernate de dispoziiile art. 71 -72 din Legea 31/1990, raspunderea, in temeiul art. 138 alin.1 din lege nu se circumscrie raspunderii civile contractuale. In consecinta, raspunderea administratorului societatii debitoare va fi analizata ca raspundere delictuala pentru fapta proprie, situatie in care se cer a fi intrunite cumulativ urmatoarele conditii: existenta prejudiciului, a faptei ilicite, existenta raportului de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciul reprezentat de cauzarea starii de insolventa, iar fapta sa fi fost savarsita cu vinovatie.
2. In cauza nu sunt incidente dispozitiile art. 138 alin. 1 lit. d) din Legea nr.85/2006, aspect retinut in mod corect de instanta de fond. Potrivit acestor dispozitii se poate dispune ca o parte a pasivului debitoarei sa fie suportata de membrii organelor de conducere, care au contribuit la starea de insolventa, prin faptul că au tinut o contabilitate fictiva, au facut sa dispara documentele contabile sau au tinut contabilitatea conform legii.
Imprejurarea ca la dispozitia administratorului judiciar si, ulterior, a lichidatorului nu au fost puse documentele contabile nu valoreaza proba netinerii contabilitatii, a sustragerii sau a distrugerii acestor documente, ci, cel mult, poate crea o prezumtie in acest sens, insuficienta insa, in lipsa dovedirii in concret, in conditiile art. 1169.civ. a instalarii starii de insolventa ca efect al netinerii contabilitatii ori al distrugerii ei.
Mai mult, Legea nr. 85/2006 consacra, pe de o parte, sanctiuni penale pentru persoana care, desi avea obligatia de a pune la dispozitia judecatorului-sindic, administratorului judiciar sau lichidatorului, in conditiile art. 35, documentele si informatiile prevazute la art. 28 alin. 1 lit. a-f (art. 147 din Legea nr. 85/2006), iar, pe de alta parte, mecanisme de remediere a unei asemenea situatii, statuand in sarcina administratorului judiciar si lichidatorului obligatia de a intocmi actele prevazute la art. 28 alin. 1, in cazul in care debitorul nu si-a indeplinit obligatia respectiva inlauntrul termenelor legale, precum si sanctiuni pentru debitorul care impiedica cu rea-credinta, intocmirea documentatiei respective.
Nici nedepunerea declaratiilor fiscale nu este de natura sa determine atragerea raspunderii patrimoniale, pe de o parte pentru ca omisiunea inregistrarii situatiilor contabile la organele fiscale nu constituie, in sine, o dovada a neindeplinirii obligatiei de organizare si conducere a contabilitatii si, pe de alta parte, nu s-a probat legatura de cauzalitate dintre fapta si prejudiciul constand in contribuirea la ajungerea în insolventă a societății. Recurenta s-a limitat la a formula afirmatii generale, nesustinute prin dovezi concludente si pertinente. Or, sarcina probei, conform art. 1169 Cod civil, ii incumba celui ce face o sustinere in fata judecatii.
3. Simpla invocare a prevederilor art. 138 din Legea nr. 85/200 nu este de natura a atrage, in mod necesar raspunderea membrilor organelor de conducere, căci legiuitorul nu a inteles sa instituie o prezumte legala de vinovatie si raspundere in sarcina membrilor organelor de conducere ale societatilor debitoare, ci a prevazut doar posibilitatea atragerii acestei raspunderi, dupa administrarea de dovezi care sa conduca la concluzia ca prin faptele savarsite s-a cauzat insolventa societatii.
Asa cum s-a retinut in mod judicios si de catre judecatorul-sindic, recurenta nu a dovedit in concret ca nedepunderea bilanturilor sau a declaratiilor la organele fiscale sau nedepunerea actelor prevazute la art. 28 alin. 1 reflecta, in fapt, o alta realitate, respectiv aceea ca societatea debitoare a tinut o contabilitate fictiva, a facut sa dispara unele documente contabile sau nu a tinut contabilitatea in conformitate cu legea, imprejurari care sa fi contribuit la ajungerea in stare de insolventa.
In concluzie, recursul va fi respins, ca nefondat, in temeiul disp. art. 312.pr.civ. cu consecinta mentinerii, ca legala si temeinica, a hotararii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 împotriva sentinței comerciale nr. 3020 din 29.05.2009 pronuntata de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât și intimata debitoare SC & CO SRL, prin lichidator judiciar "", ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.01. 2010.
PRESEDINTE, JUDECATOR, JUDECATOR,
GREFIER,
Red. jud. /2 ex.
Judecator-sindic -
Tribunalul București - Secția a VII a Comercială
Președinte:Roxana PopaJudecători:Roxana Popa, Diana Manole, Izabela Dolache
