Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 266/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA nr. operator 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR. -
DECIZIA CIVILĂ NR.266/R/COM
Ședința publică din 20 martie 2008
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Marian Bratiș
JUDECĂTOR 2: Magdalena Mălescu
JUDECĂTOR 3: Cătălin Nicolae
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de către creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B împotriva sentinței comerciale nr.1312/JS/01.11.2007, pronunțată de Tribunalul C S în dosarul nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată prin lichidator judiciar Reșița, administratorul intimat, creditoarea intimată Direcția Generală a Finanțelor Publice C S, având ca obiect angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă administratorul intimat, lipsă fiind creditoarea recurentă Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B, debitoarea intimată prin lichidator judiciar Reșița,creditoarea intimată Direcția Generală a Finanțelor Publice C
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că s-a depus prin serviciul registraturii o cerere de amânare a cauzei de către administratorul intimat.
Administratorul intimat reiterează cererea de amânare a cauzei pentru angajarea unui apărător.
Curtea, în deliberare, respinge cererea de amânare a cauzei și invocă din oficiu excepția privind calitatea procesuală activă a creditoarei recurente Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B în formularea prezentului recurs și acordă cuvântul cu privire la această excepție.
Administratorul intimat lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției invocate din oficiu.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința comercială nr.1312/JS/01.11.2007, dosar nr- Tribunalul CSp rin judecătorul sindic a respins cererea formulată de Reșița, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei B, pentru antrenarea răspunderii personale patrimoniale împotriva pârâtului cu domiciliul în T,-, -2,.6, județul
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut următoarele:
Astfel, răspunderea persoanelor cu funcții de conducere, care au administrat societatea comercială ajunsă în stare de insolvență, are natura răspunderii civile delictuale dominată de principiile reglementate de art.998 Cod civil, fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și culpa. De asemenea, este necesar să se probeze că administratorul, prin săvârșirea culpabilă a uneia sau mai multora dintre faptele expres și limitativ prevăzute de art.138 din legea nr.85/2006, a condus la ajungerea debitoarei în stare de insolvență.
Pe de altă parte, ca particularitate a răspunderii civile delictuale reglementată de dispozițiile legale arătate, se impune ca faptele să se fi săvârșit în interes personal sau cu intenția de a obține rezultatele prevăzute de textul ce le enumeră.
Ori, în prezenta cauză nu s-a dovedit prin nici un mijloc de probă îndeplinirea cerințelor necesare atragerii răspunderii patrimoniale a administratorului social al debitoarei.
Astfel, lichidatorul nu a demonstrat, prin rapoartele sale, că administratorul debitoarei s-a folosit de bunurile societății în interes propriu, că a făcut fapte de comerț în interes personal sub acoperirea persoanei juridice, că a deturnat sau ascuns o parte din activul societății sau a mărit în mod fictiv pasivul acesteia, nici că a folosit mijloace ruinătoare pentru a procura societății fonduri, în scopul întârzierii încetării plăților sau că a dispus să se plătească cu preferință unii creditori în dauna celorlalți.
Dispozițiile art.138 din legea nr.85/2006 nu instituie prezumția de culpă a persoanelor a căror răspundere patrimonială se poate cere a fi trasă, ci este necesară stabilirea existenței faptelor prevăzute de textul de lege arătat și a măsurii în care ele au contribuit la ajungerea în stare de insolvență a debitoarei, care nu poate avea la bază decât un probatoriu complet și pertinent.
Reclamanta nu a prezentat nici o dovadă din care să rezulte că administratorul societății debitoare a săvârșit vreo faptă din cele prevăzute de art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006, de natură să-i atragă răspunderea patrimonială. De asemenea, nu a făcut dovada îndeplinirii cumulative a condițiilor generale de răspundere civilă delictuală.
Aceasta nu a arătat și nu a dovedit ce fapte de natura celor prevăzute de art.138 din legea nr.85/2006 au fost săvârșite de administratorul societății și nici că acesta le-ar fi săvârșit în interes personal sau cu intenția de a obține rezultatele arătate de legiuitor în textul de lege incident. Neținerea contabilității în conformitate cu legea presupune lipsa înregistrărilor, a întocmirii actelor contabile prevăzute de Legea nr.82/1991, republicată, și orice alte acțiuni legate strict de contabilitatea societății, fapte prin care s-a ajuns la starea de insolvență, de insuficientă a activului, aceste fapte trebuind să fie dovedite.
Chiar dacă s-ar accepta susținerea că nedepunerea actelor contabile ar echivala pur și simplu cu neținerea contabilității conform legii, nu s-au prezentat dovezi din care să rezulte că neîndeplinirea obligațiilor menționate a dus la starea de insolvență a debitoarei.
Având caracter de excepție, atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere a societății ajunse în insolvență trebuie interpretată restrictiv, respectiv trebuie să fie instituită numai în cazurile expres și limitativ prevăzute de art.138 din Legea nr.85/2006 și numai dacă asemenea fapte sunt dovedite, ceea ce nu s-a întâmplat în cauză, simplele afirmații, fără suport probator, ale lichidatorului debitoarei nefiind suficiente pentru atragerea răspunderii personale a pârâtului.
Răspunderea reglementată de dispozițiile Legii insolvenței este o specie a răspunderii civile delictuale, iar pentru a se putea retine existența acesteia este necesar să fie îndeplinite condițiile generale ale acestei răspunderi și anume: prejudiciul, fapta ilicită, legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, vinovăția, în speță apreciindu-se de instanță că nu a fost dovedită îndeplinirea acestor condiții.
Pentru aceste motive, în baza art.11 alin.(1) lit. g) din legea nr.85/2006, instanța a respins cererea formulată de lichidatorul judiciar Reșița, pentru antrenarea răspunderii personale patrimoniale împotriva pârâtului .
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs AVAS B solicitând modificarea sentinței atacate în sensul admiterii cererii de antrenarea răspunderii personale patrimoniale a fostului administrator social al societății debitoare, astfel cum a fost formulată de către lichidatorul judiciar. În motivare a arătat că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.138 alin.1 lit.c din Legea nr.85/2006 pentru angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere ale societății falite în sensul că administratorul social, deși a cunoscut apariția sau iminența apariției stării de insolvență a societății debitoare nu s-a conformat dispozițiilor art.27 alin.2 din Legea nr.85/2006 (art.32 alin.1 și 2 din Legea nr.64/1995), astfel că este îndreptățită cererea de obligare a acestui administrator la a suporta o parte din pasivul debitoarei. Mai mult, din dispozițiile art.72 din Legea nr.31/1990 rezultă că obligațiile și răspunderii administratorului societății comerciale sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat, iar potrivit art.1540 cod civil mandatarul este răspunzător atât pentru dol cât și pentru culpa comisă în executarea mandatului. Art.1540 alin. Cod civil combinat cu art.154 Cod comercial relevă că în cazul în care mandatul care caracter oneros răspunderea mandatarului, deci și a administratorului, se apreciază cu mai multă rigurozitate.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor invocate de recurente și din oficiu pentru cele de ordine publică, Curtea constată conform considerentelor ce se vor expune mai jos, că recursurile declarate nu sunt fondate.
Singurele critici aduse de creditoare sentinței atacatese referă la neantrenarea răspunderii patrimoniale a administratorilor societății debitoare, însă aceste critici nu pot fi primite. Aceasta întrucât acțiunea în răspundere reglementată de Legea nr. 85/2006 poate fi pornită numai de administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar conform art. 138 alin.1 din Legea nr. 85/2006 sau, în cazurile prevăzute de alin.3 din aceeași lege, de comitetul creditorilor, iar nu de către oricare dintre creditorii care au înscrisă o creanță la masa credală.
Așadar, norma cuprinsă în art. 138 din legea insolvenței nu include printre titularii acțiunii în răspundere civilă și creditorii, fiind evident faptul că dacă în primă instanță creditoarea nu putea să ceară aplicarea dispozițiilor art. 138 din lege, și de altfel nici nu a formulat o astfel de cerere, cu atât mai mult ea nu poate solicita în recurs acest lucru. Deși nici unui creditor nu i se poate nega interesul de a solicita angajarea răspunderii personale a membrilor organelor de conducere ale debitoarei, aceasta nu înseamnă că un astfel de participant la procedură are și posibilitatea concretă de a cere aplicarea în mod direct a textului art. 138, fiindcă legiuitorul, în noua reglementare a înțeles să modifice condițiile în care creditorii - prin comitetul creditorilor, au dreptul să solicite judecătorului sindic o astfel de antrenare a răspunderii personale patrimoniale a persoanelor care au determinat sau au contribuit la starea de insolvență a debitoarei.
Cum în cauză practicianul nu a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 1312/JS/01.11.2007, Curtea constată că recursurile declarate de creditoarele Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B și Direcția Generală a Finanțelor Publice C S nu poate fi primit, urmând a fi respinse.
Referitor la invocarea de către recurenta AVAS Bar ăspunderii contractuale a administratorului, răspundere izvorând din dispozițiile art.72 din Legea nr.31/1990, completate cu dispozițiile art.1540 Cod civil, cu referire la răspunderea mandatarului pentru dol, Curtea relevă că, o atare răspundere nu se află în conexiune juridică cu răspunderea patrimonială personală reglementată de art.138 din Legea 85/2006, aceasta din urmă având un caracter special cu un regim juridic special. Cele două categorii ale răspunderii juridice ale administratorului societății comerciale pot coexista, însă, mijlocul juridic de accesare a fiecăreia dintre ele este deosebit, în sensul că, răspunderea socială a administratorului întemeiată pe contractul de mandat se dispută vizavi de societatea comercială însăși, care în acest context are calitatea de mandant, iar cadrul judiciar de promovare a unei acțiuni în atragerea unei astfel de răspunderi excede procedurii judiciare concursuale prevăzute de legea insolvenței. În concret, o atare răspundere urmează calea dreptului comun. În schimb, răspunderea personală patrimonială a administratorului, în calitate de membru al organelor de conducere a societății comerciale ajunsă în insolvență, dispune de un cadru judiciar special care se referă la titularul acțiunii în răspundere (administratorul/lichidatorul judiciar sau, după caz, Comitetul creditorilor), exercitarea acestei acțiuni în cadrul procedurii speciale a insolvenței în fața judecătorului sindic, demonstrarea faptelor limitativ prevăzute de art.138 din Legea nr.85/2006 pentru atragerea unei astfel de răspunderi. Prin consecință, cele două categorii de acțiuni în răspundere nu pot fi reunite în același cadru procesual.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B împotriva sentinței comerciale nr.1312/JS/01.11.2007, pronunțată de Tribunalul C S în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Dr. - - DR. - - - -
GREFIER,
Red.18.04.2008
Tehnored 2 ex.21.04.2008
Instanță fond: Tribunalul C
Jud.
Președinte:Marian BratișJudecători:Marian Bratiș, Magdalena Mălescu, Cătălin Nicolae
