Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 266/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 266
Ședința publică din 17.02.2009
PREȘEDINTE: Csaba Bela Nasz
JUDECĂTOR 2: Maria Ofelia Gavrilescu
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
S-a luat în examinare, la a doua strigare, recursul declarat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice C - S împotriva sentinței comerciale nr.882/JS/06.11.2008 pronunțată de Tribunalul C - S în dosarul nr- în contradictoriu cu debitoarea intimată, reprezentată prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvență.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată depusă la dosar de către lichidatorul judiciar al debitoarei intimate Cabinet Individual de Insolvență, întâmpinare.
Văzând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă, instanța constată pricina lămurită și rămâne în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr.882/JS/06.11.2008 pronunțată de Tribunalul C - S în dosarul nr- în temeiul art.129 alin.(2) din Legea nr.85/2006, privind procedura insolvenței,
S-au respins obiecțiunile formulate de către creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C-S împotriva Raportului final nr.194 din data de 19 august 2008, întocmit de lichidatorul judiciar " " privind pe debitoarea Societatea comercială ""
S-a aprobat Raportul final nr.194 din data de 19 august 2008, întocmit de către lichidatorul-judiciar " " prin care s-a propus închiderea procedurii falimentului împotriva debitoarei Societatea comercială "", județul C-
În temeiul art.131 din Legea nr.85/2006, privind procedura insolvenței:
S-a dispus închiderea procedurii falimentului a debitoarei Societatea comercială "", cu sediul în municipiul Reșița, Cartier, nr.246, județul C-S, având - și înregistrată în Registrului Comerțului sub nr.J-.
S-a dispus radierea debitoarei Societatea comercială "", județul C-S, din Registrul Comerțului al Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul C-
În temeiul art.136 din Legea nr.85/2006, privind procedura insolvenței,
S-a descărcat lichidatorul-judiciar " " de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedura insolvenței, de debitoarea Societatea comercială "", județul C-S și de averea sa, de unicul creditor și de asociații debitoarei societate comercială.
În temeiul art.135 din Legea nr.85/2006, privind procedura insolvenței,
S-a dispus notificarea sentinței comerciale debitoarei Societatea comercială "", județul C-S; lichidatorului-judiciar " " din Oțelu, județul C-; unicul creditor DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C-S, și cu OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL C-S, pentru efectuarea cuvenitelor mențiuni în registrul comerțului cu privire la închiderea procedurii insolvenței și radierea debitoarei societate comercială, precum și publicarea sentinței comerciale în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că urmare cererii introductive formulată de către lichidatorul judiciar " " în condițiile prevăzute la art.2701și art.2702din Legea nr.31/1990, republicată, modificată prin Legea nr.441/2006, prin sentința comercială nr.330/JS din data de 27 martie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului C-S, s-a dispus deschiderea procedurii simplificate a insolvenței împotriva pârâtei debitoare Societatea comercială "", județul C-, în condițiile prevăzute prin Legea nr.85/2006, privind procedura insolvenței.
Prin aceeași sentința comercială, pentru administrarea procedurii falimentului din procedura simplificată a insolvenței a debitoarei Societatea comercială "", a fost desemnat în calitate de lichidator-judiciar practicianul în insolvență " " din Oțelu, județul C-
Prin Raportul final nr.194 din data de 19 august 2008 privind pe debitoarea Societatea comercială "", județul C-, de către lichidatorul-judiciar " " din Oțelu, județul C-S, s-a propus închiderea procedurii falimentului împotriva debitoarei societate comercială în conformitate cu prevederile art.131 din Legea nr.85/2006, privind procedura insolvenței, având în vedere că în averea debitoarei nu au fost identificate bunuri care, după evaluarea lor prin valorificare să acopere cheltuielile aferente procedurii insolvenței, și nici un creditor nu s-a oferit să avanseze sumele corespunzătoare.
De către lichidatorul judiciar, prin același raportul final, care a fost afișat la ușa instanței la data de 08 septembrie 2008, s-a mai precizat că la sediul debitoarei societate comercială nu se mai desfășoară nici o activitate de natură comercială, debitoarea fiind dizolvată de drept, în conformitate cu prevederile art.30 din Legea nr.359/2004 prin încheierea nr.1390 din data de 04 aprilie 2005, pronunțată de judecătorul-delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul C-S, și nu dispune de nici un act al debitorului, fiind în imposibilitatea formulării unui raport cu privire la cauzele încetării plăților, fapt pentru care nu se poate pronunța nici în ceea ce privește aplicabilitatea dispozițiilor art.138 din Legea 85/2006,
Împotriva raportului final s-au formulat obiecțiuni de către creditoarea C-S, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună admiterea obiecțiunilor în sensul de a se dispune refacerea și completarea acestuia de către lichidator pentru a se preciza clar dacă se impune antrenarea răspunderii patrimoniale a administratorilor sau să precizeze motivele pentru care nu este posibilă formularea unei acțiuni în baza art.138 din Legea nr.85/2006.
Obiecțiunile formulate sunt neîntemeiate pentru următoarele considerente: Lichidatorul s-a pronunțat asupra problemei antrenării răspunderii patrimoniale arătând motivul nepromovării unei cereri cu acest obiect. Societatea fiind dizolvată, neputându-se lua legătura cu administratorii ei, neavând actele debitorului, nu a putut formula o cerere întemeiată. Este cunoscut că simpla afirmație a lichidatorului prin raportul final de lichidare fără alte probe certe, utile și pertinente, nu este de natură să conducă automat la antrenarea răspunderii patrimoniale, în sensul prevederilor art.138 alin.(1) din Legea nr.85/2008, Pentru antrenarea acestei răspunderi trebuie îndeplinite cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale speciale instituită prin această lege.
Constatând că în mod corect nu s-a solicitat antrenarea răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere a debitoarei,
Având în vedere că societatea nu mai desfășoară activitate, fiind dizolvată, nu s-au identificat bunuri în patrimoniul său, sume de bani de încasat ori datorii de recuperat.
Așa fiind, s-au respins ca fiind neîntemeiate obiecțiunile formulate de către creditoarea DGFP C-S împotriva Raportului final privind pe debitoarea Societatea comercială "", județul C-S, în faliment, întocmit de către lichidatorul judiciar " " din Oțelu, județul C-S, prin care s-a propus închiderea procedurii falimentului împotriva debitoarei societate comercială în faliment.
Având în vedere aceste considerente s-a constatat ca fiind aprobat Raportul final întocmit de către lichidatorul-judiciar " " din Oțelu, județul C-S, prin care s-a propus închiderea procedurii falimentului împotriva debitoarei Societatea comercială "", județul C-
Astfel s-a constatat că în pricina comercială dedusă judecății sunt aplicabile dispozițiile art.131 din Legea nr.85/2006, privind procedura insolvenței, și în consecință se va dispune închiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei societate comercială, precum și radierea acestei debitoare societate comercială din registrul comerțului.
În temeiul art.136 din Legea nr.85/2006, lichidatorul judiciar a fost descărcat de orice îndatoriri sau responsabilități, iar în conformitate cu prevederile art.135 din aceiași lege s-a dispus notificarea sentinței comerciale și publicarea ei în Buletinul procedurilor de insolvență.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice C - S solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru a putea da posibilitatea comitetului creditorilor a solicita judecătorului sindic avizarea în vederea formulării cererii de antrenare a răspunderii materiale a administratorului și obligarea acestuia să-i plătească C - S suma de 9.396 lei, reprezentând creanțe bugetare.
S-a menționat că potrivit art. 138 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 85/2006 la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoana juridică, ajunsă în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte: (d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea. De asemenea, art. 73 din Legea nr. 31/1990, republicată, statuează că administratorii sunt răspunzători față de societate, printre altele, și pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere. Acțiunea în răspundere împotriva administratorilor aparține și creditorilor societății, care o vor putea exercita numai în caz de deschidere a procedurii reglementate de Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, republicată, în prezent Legea nr. 85/2006.
S-a arătat că administratorul societății debitoare, nu a depus la dosarul de insolvență documentele contabile la lichidatorul judiciar, astfel că lichidatorul nu a putut să întocmească bilanțul contabil de lichidare. De asemenea, administratorul social nu a ținut evidența contabilă potrivit legii și nici nu a făcut dovezi în acest sens, ceea ce face ca în speță să fie incidente prevederile art. 138 alin. 1 lit. d) din noua Legea nr. 85/2006, instituția creditoare având o creanță nerecuperată în cuantum de 9.396 lei.
Cabinetul Individual de Insolvență în calitate de lichidator judiciar al debitoarei a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului creditoarei recurente Direcția Generală a Finanțelor Publice C-
Examinând recursul declarat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art. 304 și art. 3041 Cod procedură civilă, cât și din oficiu în baza art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, se reține că este neîntemeiat, urmând să fie respins, pentru următoarele considerente:
Singurele critici aduse de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S sentinței comerciale nr. 882/JS din 6 noiembrie 2008 Tribunalului C-S se referă la neantrenarea răspunderii patrimoniale a fostului administrator social al debitoarei falite, însă respectivele critici nu pot fi primite.
Aceasta, întrucât potrivit art. 138 din Legea nr. 85/2006, doar la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte: a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane; b) au făcut acte de comerț în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice; c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți; d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea; e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia; f) au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăți; g) în luna precedentă încetării plăților, au plătit sau au dispus să se plătească cu preferință unui creditor, în dauna celorlalți creditori.
În conformitate cu alin. 3 al acestui text, comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. 1, dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea în răspundere împotriva persoanelor la care se referă alin. 1 și aceasta amenință să se prescrie.
Cu toate acestea, în fața primei instanțe lichidatorul judiciar Cabinet Individual de Insolvență, desemnat să administreze procedura de insolvență față de debitoarea, nu a solicitat tribunalului, în temeiul art. 138, angajarea răspunderii patrimoniale personale a fostului administrator social.
În mod legal prima instanță - judecător sindic a considerat ca fiind neîntemeiate obiecțiunile formulate de creditoarea C-S cu mențiunea că întrucât societatea a fost dizolvată, nu s-a putut lua legătura cu administratorii acesteia, iar lichidatorul judiciar neintrând în posesia actelor debitoarei nu a putut formula o cerere întemeiată pe dispozițiile art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.
Prin Raportul final privind pe debitoarea, lichidatorul judiciar Cabinet Individual de Insolvență a specificat că față de actele și lucrările dosarului nu au fost elemente suficiente care să justifice formularea unei cereri pentru atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere ale debitoarei.
Ca atare, susținerile recurentei potrivit cărora hotărârea atacată ar fi netemeinică și nelegală pe motiv că "comitetul creditorilor" nu a avut posibilitatea să solicite avizul instanței, astfel că procedura de insolvență a fost închisă prematur, ceea ce ar atrage "casarea" ei în temeiul pct. 9 al art. 304 din Codul d e procedură civilă, nu au niciun fundament.
Prevederile art. 138 pun la dispoziția creditorilor mijloace și instrumente specifice în scopul satisfacerii creanțelor în situația în care starea de insolvență a societății a fost cauzată prin una din faptele prevăzute la alin. 1 al acestui text de lege. Astfel, acțiunea de stabilire a răspunderii patrimoniale a persoanelor membre ale organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și a oricăror alte persoane, și de obligare a acestora la suportarea unei părți din pasivul societății comerciale debitoare are un caracter special, justificat de particularitatea domeniului reglementat de Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței. Potrivit alin. 1 al art. 138, administratorul judiciar sau lichidatorul, după caz, are legitimare procesuală activă pentru a solicita angajarea răspunderii persoanelor care au cauzat starea de insolvență a debitorului. În condițiile expres prevăzute de lege, art. 138 alin. 3, dacă aceștia au omis să indice, în raportul lor asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea de stabilire a răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere ale societății comerciale și răspunderea acestor persoane amenință să se prescrie, calitatea procesuală activă este dobândită și de comitetul creditorilor. Acesta reprezintă interesele creditorilor îndreptățiți să participe la procedura insolvenței, fiind ales de adunarea creditorilor și format din 3 sau 5 creditori dintre cei cu creanțe garantate și cei, dintre primii 20 de creditori în ordinea valorii. Constituirea prin lege a comitetului reprezentativ justifică preocuparea legiuitorului de a reglementa în mod detaliat și judicios toate aspectele ce țin de procedura insolvenței, care, de regulă, este o procedură cu caracter colectiv, implicând participarea unui număr mare de creditori care vin în concurs pentru satisfacerea propriilor creanțe, dispozițiile referitoare la comitetul de creditori satisfăcând unul dintre imperativele legii, și anume cadrul organizat, ca modalitate de manifestare a voinței creditorilor participanți la procedura insolvenței.
Din enumerarea atribuțiilor stabilite prin lege (art. 17), se poate observa că acest comitet acționează ca un mandatar al adunării creditorilor, care îndeplinește funcția de reprezentare a creditorilor înscriși în tabelul definitiv de creanțe în raporturile cu administratorul judiciar sau lichidatorul. Ca atare, în condițiile în care în tabelul definitiv de creanțe sunt înscriși prea puțini creditori, fapt ce împiedică formarea unui comitet, este evident că aceștia pot exercita personal toate atribuțiile pe care legea le prevede în sarcina comitetului, inclusiv aceea de a solicita judecătorului-sindic să autorizeze introducerea acțiunii privind stabilirea răspunderii membrilor organelor de conducere, orice altă interpretare a legii fiind de natură a crea consecințe grave cu privire la stabilirea activului debitorului, creditorii fiind privați de posibilitatea recuperării integrale sau în proporție cât mai mare a creanțelor, doar pentru că nu sunt în număr suficient pentru a forma un comitet. Prin urmare, o astfel de interpretare ar contraveni scopului declarat al legii, respectiv acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență, și ar nesocoti accesul liber la justiție al creditorilor aflați într-o atare situație, drept în egală măsură protejat prin Constituție, lucru care nu poate fi acceptat.
În speță, însă, cum în primă instanță lichidatorul judiciar nu a solicitat judecătorului-sindic să dispună angajarea răspunderii patrimoniale personale a fostului administrator social al debitoarei, iar creditoarea nu a cerut autorizarea instanței pentru introducerea acțiunii privind stabilirea răspunderii membrilor organelor de conducere, ci doar a formulat prezentul recurs criticând hotărârea tribunalului sub acest aspect și solicitând casarea sentinței cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare, Curtea constată că cererea nu poate fi primită, raportat la prevederile art. 304, coroborat cu art. 312 din Codul d e procedură civilă.
Motivul de recurs invocat, art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă - când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, nu poate să ducă nici într-un caz la casarea sentinței atacate, așa cum s-a cerut de către creditoarea recurentă, pentru că art. 312 din același cod statuează fără echivoc că modificarea hotărârii recurate se pronunță pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9, iar casarea pentru cele prevăzute de art. 304 pct. 1, 2, 3, 4 și 5, precum și în toate cazurile în care instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului sau modificarea hotărârii nu este posibilă, fiind necesară administrarea de probe noi. Dacă sunt găsite întemeiate mai multe motive, dintre care unele atrag modificarea, iar altele casarea, instanța de recurs va casa în întregime hotărârea atacată pentru a se asigura o judecată unitară, în caz de casare, curțile de apel și tribunalele urmând să rejudece pricina în fond, fie la termenul când a avut loc admiterea recursului, situație în care se pronunță o singură decizie, fie la un alt termen stabilit în acest scop. Cu toate acestea, în cazul în care instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost regulat citată atât la administrarea probelor, cât și la dezbaterea fondului, instanța de recurs, după casare, trimite cauza spre rejudecare instanței care a pronunțat hotărârea casată sau altei instanțe de același grad, în caz de casare a hotărârii atacate, pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 3, instanța urmând să trimită dosarul spre judecare instanței judecătorești competente sau organului cu activitate jurisdicțională competent, potrivit legii, iar pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 4 va respinge cererea ca inadmisibilă. Dacă instanța de recurs constată că ea însăși era competentă să soluționeze pricina în primă instanță sau în apel, va casa hotărârea recurată și va soluționa cauza potrivit competenței sale.
Mai mult decât atât, prin cererea de recurs creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S a solicitat, în subsidiar, modificarea hotărârii atacate în sensul antrenării răspunderii fostului administrator social pentru acoperirea sumei de 9.396 lei, lucru care nu poate fi acceptat în condițiile în care, potrivit art. 294 din Codul d e procedură civilă, în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată, și nici nu se pot face cereri noi, aceste prevederi fiind pe deplin aplicabile și la judecarea recursului, potrivit art. 316 din Codul d e procedură civilă.
Prin urmare, modificarea pretențiilor în recurs, în sensul solicitării obligării fostului administrator la plata către instituția creditoare a sumei de 9.396 lei, cerere ce nu a fost formulată în primă instanță, judecătorul-sindic nefiind învestit cu o asemenea acțiune în răspundere, astfel cum s-a arătat mai sus, este inadmisibilă, neputând forma obiect de judecată pentru prima dată în calea de atac.
În baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea urmează să respingă recursul declarat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S împotriva sentinței comerciale nr. 882/JS din 6 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată Reșița, prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvență.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice C - S împotriva sentinței comerciale nr.882/JS/06.11.2008 pronunțată de Tribunalul C - S judecător sindic în dosarul nr- în contradictoriu cu debitoarea intimată, reprezentată prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvență.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red. - 17.03.2009
Tehnored. - 22.03.2009/2 ex.
Prima instanță: Tribunalul C -
Judecător:
Președinte:Csaba Bela NaszJudecători:Csaba Bela Nasz, Maria Ofelia Gavrilescu
