Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 28/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI A COMERCIALA
DECIZIA COMERCIALĂ NR. 28
Ședința publică de la 11 ianuarie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Rodica Zaharia
JUDECĂTOR 2: Roxana Popa
JUDECĂTOR 3: Viorica Trestianu
GREFIER - -
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4 B, împotriva sentinței comerciale nr. 4069 din 31.10.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială, în contradictoriu cu intimatele, SC SRL prin lichidator judiciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta prin consilier juridic cu delegația la dosar, lipsind intimatele.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul recurentei.
Recurenta prin consilier juridic solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii formulată în baza art. 138 lit. din Legea 85/2006.
CURTEA
Prin sentința comercială nr.4069 din 31.10.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială a respins cerea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4 B împotriva pârâtei ca nefondată, în baza art.131 din Legea nr.85/2006 a dispus închiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei SC SRL, precum și radierea societății de la OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI; a dispus plata remunerației către lichidatorul judiciar.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul sindic a reținut, în esență, următoarele:
La data de 11.07.2007 creditoarea Administrația Finanțelor Publice Sector 4 Baf ormulat cerere de atragere a răspunderii administratorului societății debitoare, cerere întemeiată pe dispozițiile art.138 lit.d din Legea nr.85/2006, respectiv dispariția unor documente contabile și neținerea contabilității în conformitate cu legea, aspect reflectat în nedepunerea bilanțurilor și raportărilor contabile începând cu anul 2001, precum și a declarațiilor privind obligațiile de plată la bugetul general consolidat pentru perioada septembrie -decembrie 2000 și 2001 - 2006.
Judecătorul sindic a reținut că din analiza principalilor indicatori economici structurați pentru perioada 1998 - 1999 se constată că societatea avea capitaluri proprii pozitive, fapt de natură să conducă la concluzia că societatea a desfășurat activitate profitabilă în perioada analizată.
Se mai reține că nedepunerea actelor contabile la dosarul cauzei nu echivalează obligatoriu cu faptul neținerii contabilității. Pentru a putea reține că pârâta nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea, creditoarea și lichidatorul trebuiau să probeze faptele administratorului prin care au fost încălcate prevederile legii contabilității nr.82/1991 și mai mult, că aceste nereguli ar fi cauzat insolvența societății debitoare, adică legătura de cauzalitate între contribuția administratorului și starea de insolvență.
Împotriva acestei sentințe formulează recurs creditoarea, în esență pentru următoarele motive:
Instanța de fond a procedat greșit la soluționarea cererii, cu interpretarea greșită a legii (art.304 pct.9 pr.civ.).
În opinia recurentei, culpa aparține administratorului debitoarei întrucât acesta, deși a fost notificat de mai multe ori de către lichidator; nu a predat acestuia documentele contabile prev. de art.28 din Legea nr.28 din Legea nr.85/2006 fapt pentru care sunt aplicabile dispozițiile art.138 lit.d) privind atragerea răspunderii patrimoniale a administratorului debitoarei.
Recurenta arată că a făcut dovada existenței unui prejudiciu, a faptei ilicite și a legăturii de cauzalitate dintre cele două, existând de asemenea, și prezumția de culpă a administratorului.
În ceea ce privește existența unei fapte ilicite rezultă în mod clar că societatea debitoare, prin administratorul acesteia, nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea, fiind astfel îndeplinită condiția esențială prevăzută expres de lit.d) din Legea nr.85/2006.
În privința prejudiciului, recurenta consideră că acesta rezultă în mod cert prin întocmirea de către lichidatorul judiciar a tabelului final consolidat al obligațiilor debitoarei, tabel necontestat.
Sub aspectul culpei, în opinia recurentei, răspunderea administratorului are atât caracter delictual, cât și contractual, având prioritate ultima formă de răspundere, culpa fiind prezumată conform art.1082 Cod civil, iar răspunderea trebuie prezumată în abstracto, cu mai multă rigurozitate, avându-se în vedere că s-a acționat în temeiul unui mandat comercial.
Raportul de cauzalitate constă în neîndeplinirea obligațiilor legale și prejudiciul creat creditorilor prin intrarea societății în faliment.
Analizând actele dosarului, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Răspunderea reglementată de dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006 are o natură juridică delictuală, fiind o răspundere cu caracter special. Pentru a putea fi antrenată răspunderea în aceste condiții, trebuiesc îndeplinite condițiile prev. de art.998 - 999 Cod Civil, respectiv fapta ilicită prejudiciul, legătura de cauzalitate dintre prejudiciul produs și vinovăția persoanei.
Simpla nedepunere a documentelor contabile la instituțiile abilitate nu echivalează automat cu neținerea contabilității în conformitate cu legea.
Culpa nu se prezumă. Nedepunerea acestor documente este sancționată de către legiuitor pe plan contravențional.
Recurenta nu a administrat în cauză, deși avea posibilitatea să o facă, alte probe care coroborate cu susținerile invocate, mai sus, să ducă la concluzia certă că administratorul societății nu a ținut o contabilitate legală, că această faptă a produs, prejudiciul în patrimoniul creditorului, și, totodată, a cauzat insolvența societății debitoare.
Atâta vreme cât lichidatorul judiciar a declarat că nu se poate pronunța asupra incidenței disp. art.138 din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic autorizând pe recurenta creditoare să formuleze o asemenea cerere, aceasta s-a limitat a face doar simple afirmații pe care judecătorul sindic nu le-a putut reține, în mod corect de altfel.
Față de cele reținute mai sus, în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat recursul formulat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4 B, împotriva sentinței comerciale nr.4069 din 31.10.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială, în contradictoriu cu intimatele, SC SRL prin lichidator judiciar.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11.01.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red.Jud. - 29.01.2008
Tehnored.
2 ex.-12.02.2008
Președinte:Rodica ZahariaJudecători:Rodica Zaharia, Roxana Popa, Viorica Trestianu
