Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 28/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA nr. operator 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 28/R/COM
Ședința publică din 14 ianuarie 2010
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Cătălin Nicolae Șerban
JUDECĂTOR 2: Dorin Ilie Țiroga
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul formulat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S împotriva sentinței comerciale nr. 379/25.06.2007 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată - C & V SRL prin lichidator judiciar Grup Reșița și pârâții și, având ca obiect angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedură legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă de către creditoarea recurentă, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința comercială nr. 379/25.06.2007 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr- s-a respins cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale formulată de creditoarea C-S și în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006 s-a dispus închiderea procedurii insolvenței debitoarei - C & V SRL, radierea debitoarei din registrul comerțului și descărcarea lichidatorului judiciar de orice îndatoriri și responsabilități.
Pentru a hotărî astfel judecătorul sindic a reținut că fapta de nedepunere a actelor și documentelor contabile a fost săvârșită după deschiderea procedurii insolvenței, fapt pentru care nu se poate dovedi culpa numiților și și raportul de cauzalitate între această faptă și ajungerea societății în faliment.
La dosarul de faliment nu există înscrisuri sau alte probe în acest sens pentru a confirma susținerile reclamantului creditor C-
Sarcina probei incumbă celui care face o afirmație în fața judecății iar invocarea prevederilor art.138 lit. d din Legea nr.85/2006 nu atrage automat răspunderea administratorilor deoarece legiuitorul a prevăzut posibilitatea atragerii acestei răspunderi doar după administrarea de dovezi care să conducă la concluzia că prin fapta prevăzută de lege s-a contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență.
Răspunderea administratorului este o răspundere delictuală care pentru a putea fi angajată, trebuie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale conform art.998-999 Cod civil.
Atragerea răspunderii personale trebuie fundamentată pe dovezi concludente și pertinente cauzei, pentru a se stabili existența faptei ilicite, prejudiciului, raportului de cauzalitate și vinovăției. În cauză nu este dovedită întrunirea cumulativă a acestor condiții.
Pentru aceste motive Judecătorul sindic a respinge cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale formulată de creditorul DGFP C-S, și a dispus închiderea procedurii insolvenței și radierea debitorului.
Împotriva aceste hotărâri a declarat recurs creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței ca fiind nelegală și netemeinică, iar pe fond să fie admisă cererea recurentei, și să se dispună antrenarea răspunderii materiale numiților, și, cu obligarea acestora să plătească C-S suma de 17.338 lei RON reprezentând obligații fiscale.
În motivare se arată că din raportul final întocmit de către administratorul judiciar desemnat în cauză rezultă că, deși administratorul judiciar a făcut demersurile necesare pentru a contacta membrii de conducere a societății în insolvență, aceștia nu au luat legătură cu administratorul judiciar și nu au predat acestuia actele și documentele prevăzute de art.28 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței.
Existența raportului de cauzalitate între faptele administratorului debitoarei și prejudiciu sunt de netăgăduit, fiind clară intenția administratorului prin faptele sale, de a conduce societatea la insolvență comercială și la imposibilitatea achitării creditorilor debitoarei.
In conformitate cu dispozițiile art.138 alin. 1 lit. d din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței.:
"ART. 138
(1) In cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin. (1) sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:
d) au ținut o contabilitate fictiva, au făcut sa dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea in conformitate cu legea;
În concluzie,având în vedere și raportul final întocmit de către lichidatorul judiciar consideră că se impune antrenarea răspunderii administratorului social al societății.
Față de motivele mai sus menționate, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței ca fiind nelegală și netemeinică, iar pe fond să fie admisă cererea recurentei, și să se dispună antrenarea răspunderii materiale numiților, și, cu obligarea acestora să plătească C-S suma de 17.338 lei RON reprezentând obligații fiscale.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor invocate de recurentă și din oficiu pentru cele de ordine publică, Curtea constată conform considerentelor ce se vor expune mai jos, că recursul declarat nu este fondat.
Singurele critici aduse de creditoarea DGFP T sentinței civile nr. 549/27.09.2007 se referă la neantrenarea răspunderii patrimoniale a administratorilor societății debitoare, însă aceste critici nu pot fi primite. Aceasta întrucât acțiunea în răspundere reglementată de Legea nr. 85/2006 poate fi pornită numai de administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar conform art. 138 alin.1 din Legea nr. 85/2006 sau, în cazurile prevăzute de alin.3 din aceeași lege, de comitetul creditorilor, iar nu de către oricare dintre creditorii care au înscrisă o creanță la masa credală.
Așadar, norma cuprinsă în art. 138 din legea insolvenței nu include între titularii acțiunii în răspundere civilă și creditorii, fiind evident faptul că dacă în primă instanță creditoarea nu putea să ceară aplicarea dispozițiilor art. 138 din lege, și de altfel nici nu a formulat o astfel de cerere, cu atât mai mult ea nu poate solicita în recurs acest lucru. Deși nici unui creditor nu i se poate nega interesul de a solicita angajarea răspunderii personale a membrilor organelor de conducere ale debitoarei, aceasta nu înseamnă că un astfel de participant la procedură are și posibilitatea concretă de a cere aplicarea în mod direct a textului art. 138, fiindcă legiuitorul, în noua reglementare a înțeles să modifice condițiile în care creditorii - prin comitetul creditorilor, au dreptul să solicite judecătorului sindic o astfel de antrenare a răspunderii personale patrimoniale a persoanelor care au determinat sau au contribuit la starea de insolvență a debitoarei.
Cum în cauză practicianul nu a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 379/25.06.2007, Curtea constată că recursul formulat de creditoarea C-S nu poate fi primit, urmând a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S împotriva sentinței comerciale nr. 379/25.06.2007 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din, 14 ianuarie 2010
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR- - - - - - Dr. - -
GREFIER,
Red../02.02.2010
Dact. /03.02.2010
Prima instanță - Trib. C-
Judecător sindic -
6 ex./ 4 com.
Președinte:Cătălin Nicolae ȘerbanJudecători:Cătălin Nicolae Șerban, Dorin Ilie Țiroga
