Spete procedura insolventei. Decizia 29/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA nr. operator 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 29/R/COM
Ședința publică din 14 ianuarie 2010
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Cătălin Nicolae Șerban
JUDECĂTOR 2: Dorin Ilie Țiroga
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de debitoarea SC I SA împotriva sentinței comerciale nr. 594/30.03.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr- în contradictoriu cu creditoarea intimată Autoritatea pentru valorificarea Activelor Statului B, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat pentru debitoarea recurentă, lipsă fiind creditoarea intimată.
Procedură legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța acordă cuvântul mai întâi cu privire la excepția nulității recursului invocată de AVAS B, prin care se arată că nu au fost respectate dispozițiile art. 3021lit. c din Codul d e procedură civilă, întrucât recursul nu este motivat.
Reprezentantul debitoarei recurente solicită respingerea excepției ca nefondată.
Instanța în deliberare respinge excepția invocată ca neîntemeiată, întrucât recursul cuprinde motivele de nelegalitate și dezvoltarea lor și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul debitoarei recurente pune concluzii de admitere a recursului, în principal admiterea contestației debitoarei și respingerea cererii de deschidere a procedurii, iar în subsidiar admiterea recursului și casarea sentinței pentru nerespectarea art. 315 Cod procedură civilă, cu trimitere spre rejudecare și cu obligarea judecătorului sindic să respecte dispozițiile art. 315 și ale art. 1169 Cod civil.
CURTEA
Prin sentința comercială nr. 594/30.03.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr- s-a admis cererea formulată de creditorul Autoritatea de Valorificare a Activelor Statului B, pentru deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitorului SC I SA.
În temeiul art. 32 și 33 aliniatul 6, teza I, din Legea privind procedura insolvenței, s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitorului SC I SA, cu sediul în A,-,. I,. 6, jud. A, cod unic de înregistrare: -, număr de ordine în registrul comerțului: J-.
În temeiul art. 34 din Legea privind procedura insolvenței, a fost numit administrator judiciar Expert, cu sediul în A,-, jud. A, cu o retribuție de 2.000 lei, până la data primei adunări a creditorilor.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut că Autoritatea de Valorificare a Activelor Statului Bap reluat mai multe creanțe asupra debitorului SC I SA, din care raportat la creanța preluată de la SA debitorul recunoaște, în cuprinsul contestației, că datorează suma de 345.231,67 USD, sumă rămasă după scăderea plăților parțiale făcute către Autoritatea de Valorificare a Activelor Statului B până la data de 02.04.2008.
Ulterior acestei date, debitorul a mai plătit suma de 16.000 lei, rămânând însă un rest de plată mult superior valorii prag de 10.000 lei, stabilită prin art. 3 pct. 12 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
Deci creditorul are față de debitor o creanță certă a cărei lichiditate se situează mult peste valoarea prag și care este exigibilă de mai mult de 30 zile, motiv pentru care, fiind îndeplinite condițiile deschiderii procedurii insolvenței, judecătorul sindic va respinge contestația și va deschide față de debitor această procedură.
Faptul că debitorul a făcut către creditor plăți cu mai puțin de 30 zile anterior înregistrării cererii de deschidere a procedurii nu înlătură nici starea de insolvență a debitorului nici caracterul Autorității de Valorificare a Activelor Statului B de creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii din moment ce creanța rămasă este superioară valorii prag.
Îndeplinirea condițiilor deschiderii procedurii raportat la una din creanțe face inutilă analiza acelorași condiții raportat și la alte creanțe.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs debitoarea SC I SA, solicitând admiterea recursului, în principal, urmând ca prin hotărârea care se va pronunța să se dispună modificarea sentinței recurate și respingerea cererii introductive formulate de Autoritatea de Valorificare a Activelor Statului.
În subsidiar, solicită ca prin hotărârea care se va pronunța să se dispună casarea sentinței recurate și, pe cale de consecință, trimiterea cauzei spre rejudecare instanței care a pronunțat-o, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, se arată că sentința comercială nr. 594/30.03.2009 este netemeinică și nelegală, în ceea ce privește stabilirea cuantumului creanței creditorului care a deschis procedura din următoarele considerente:
Prin cererea de deschidere a procedurii insolvenței, creditorul AVAS solicită suma de 351.569,25 USD, reprezentând creanța consolidată la data preluării de la, în baza Contractului de cesiune de creanță nr. -/21.07.1999, precum și în baza Contractului de cesiune de creanță nr. 133/08.03.2000. Din cuprinsul celor două contracte rezultă că suma preluată de către AVAS este de 695.840,83 RON de la și 400 RON de la BCR. Din suma respectivă, creditorul AVAS menționează că a recuperat suma de 84.476,52 USD, rămânând ca rest de plată pentru societatea SC I SA, suma de 351.569,25 USD.
SC I SA a contestat suma pretinsă de creditorul AVAS consolidată în valută USD și anexează o copie de pe adresa nr. 507/02.11.2000 denumită Contestație la executare, prin care SC I SA menționează că se contestă sumele solicitate de AVAB prin Titlul executoriu 5565 comunicat la data de 23.10.2000, în valoare de 839.968,85 și 4.130.994,25 ROL.
Se menționează în Contestația la executare transmisă de SC I SA că suma care rezultă ca datorie către era de 6.958.408.344,17 lei (ROL), stabilită în baza unor sentințe civile, sumă care în fapt a și fost preluată de către AVAB în baza Contractului de cesiune de creanță nr. -/21.07.1999. Ulterior, în data de 07.11.2006, prin Procesul verbal încheiat de către executorul din cadrul AVAS, se reiterează faptul că SC I SA nu recunoaște decât suma de 6.958.408.344,17 lei (ROL), față de suma de 839.968,85, deși în anul 2006 nu mai exista ca și monedă, aceasta fiind transformată în EURO. De asemenea, se menționează că nu a fost achitată nicio sumă în contul creanței până la acea dată. A doua zi, executorul AVAS a instituit sechestru prin Procesul verbal de sechestru nr. 63/08.11.2006, prin care se menționează suma pentru care se instituie sechestru în valoare de 436.045,77 USD, iar reprezentanta SC I SA obiectează la aceasta sumă, menționând că recunoaște doar suma de 696.240 RON, sumă care reprezintă însumarea celor doua creanțe preluate de către AVAS în RON.
Mai mult, prin adresa nr. 71/20.11.2006, se menționează de către reprezentantul debitoarei faptul că suma preluată de către AVAS de la a fost precizată și în dosarul de privatizare - societatea a fost privatizată pe prin licitație electronică în data de 13.04.2000 - cu valoarea în lei, în sumă de 6.958.408.344,17 lei - ROL. Datorită creanței preluată de AVAB, unul dintre acționarii care au adjudecat acțiuni la licitația menționată - SC SRL - a cerut anularea privatizării și restituirea sumelor achitate - dosar 4270/2000.
Procesul a fost pierdut de acționarul respectiv pe motiv că a fost prezentată corect de către societate valoarea creanței, atât cât este ea în contabilitate și cât a fost preluat de către AVAB în lei, la momentul încheierii contractului de cesiune de creanță nr. -/21.07.1999, adică suma de 6.958.408.344 lei (ROL). Menționează că în procesul respectiv reprezentantul FPS Direcția Teritoriala Aas usținut această sumă ca datorie a societății către AVAB, sumă care a fost înscrisă în caietul de sarcini și prezentată potențialilor cumpărători ai acțiunilor debitoarei; nu a avut pretenții la o altă sumă, astfel că susținerile ulterioare pentru a fi recuperată o altă sumă de la SC SA sunt neîntemeiate. o copie de pe de sarcini întocmit pentru desfășurarea licitației de vânzare a acțiunilor SC I SA pe, precum și o adresă dată de unde se face precizarea sumei datorate de către SC I SA către AVAB, pentru informarea tuturor participanților la licitație. de asemenea și o copie de pe Sentința civila nr. 253/2000 din data de 09.10.2000, dată în dosarul 4270/2000 pe rol la Curtea de Apel Alba lulia.
Consideră că sunt nejustificate sumele solicitate de către AVAS B, fost acționar majoritar, având în vedere că din prezentarea societății făcută cu avizul lui, suma datorată către AVAB era de 6.958.408.344 lei (ROL) nu suma de 839.968,85 și 4.130.994,25 ROL.
Astfel, totalul plaților față de AVAS este de 218.000 RON, ceea ce înseamnă o diferență de plată ce mai trebuie făcută către AVAS în sumă de 478.240,83 RON, ceea ce nu corespunde cu suma solicitată de către AVAS de 351.569,25 USD, ce reprezintă 843.063,06 RON la cursul de schimb de la data depunerii cererii de către
AVAS.
Suma recunoscută de debitoare ca datorie către AVAS, la data depunerii cererii de deschidere a procedurii de către acest creditor, este de 478.240,83 RON.
În ce privește creanța în valoare de 30.000 RON, solicitată de creditorul AVAS, care reprezintă fonduri de restructurare acordate de către fostul FPS, prin Convenția 81/02.02.1996, apreciază că această sumă nu este datorată de debitoare din următoarele considerente:
Suma a fost folosită de către societate în scopul solicitat - pentru achiziția de mijloace fixe. Ca dovadă a acestor afirmații, anexează Raportul Comisiei de Cenzori al SC SA, referitor la utilizarea creditului de 300.000.000 lei (ROL) primit de la FPS, precum și Nota de constatare a ofițerului de cont de la BRD referitoare la verificarea pe teren a existenței utilajelor cumpărate din banii acordați de FPS.
În cuprinsul Convenției nr. 81/02.02.1996, art. 2, lit. c), se precizează că suma de 300.000.000 lei (ROL) "pusă la dispoziție de către Fondul Proprietății de Stat va fi recuperată din dividendele suplimentare în perioada 1996 - 1999" iar "în cazul privatizării suma va fi recuperata în momentul stabilirii valorii de vânzare a acțiunilor prin includerea acesteia în prețul total al acțiunilor". Societatea SC SA nu a realizat profit în anii menționați, dar a fost privatizată, acțiunile sale fiind vândute prin licitație electronică pe. la prezenta copie de pe adresa intermediarului SC SA nr. 1579/24.04.2000 referitor la decontarea acțiunilor către cumpărători. În dosarul de prezentare al firmei SC I SA, prezentat cumpărătorilor, nu se făcea nicio referire la această sumă, astfel se poate concluziona faptul că prevederile art. 2 lit. c) au fost puse în aplicare, deci suma de 30.000 RON a fost recuperată prin vânzarea acțiunilor deținute de FPS, ale căror prerogative au fost preluate ulterior de către AVAS.
Având în vedere aceste aspecte, solicită să fie luată în considerare poziția debitoarei în ce privește faptul că suma solicitată de către AVAS, nu este recunoscută de debitoare. Cuantumul creanței pe care debitoarea îl recunoaște este de 478.240,83 RON, suma pe care o datorează către AVAS
Prin memoriul de precizare și dezvoltare a motivelor recursului debitoarea recurentă arată că în speță, sunt întrunite toate condițiile prevăzute de motivul reglementat în cuprinsul art. 304 pct. 9.pr.civ. Astfel, judecătorul-sindic reține: "în rejudecare judecătorul sindic, conformându-se dispozițiilor instanței de recurs, raportat la art. 315 Cod procedură civilă, reține următoarele: - Deci creditorul are față de debitor o creanță certă a cărei lichiditate se situează mult peste valoarea prag și care este exigibilă de mai mult de 30 de zile - Faptul că debitorul a făcut către creditor plăți cu mai puțin de 30 zile anterior înregistrării cererii de deschidere a procedurii nu înlătură nici starea de insolvență a debitorului nici caracterul Autorității de Valorificare a Activelor Statului B de creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii din moment ce creanța rămasă este superioară valorii prag".
Curtea de Apel Timișoara, în cuprinsul deciziei civile nr. 52/19.01.2009, pronunțate în dosarul nr-, constată: "Totodată, din înscrisurile cauzei, nu rezultă care este termenul de plată al diferenței rămase, părțile neprecizând în mod clar aspectele menționate. Cu toate acestea, instanța poate, în virtutea rolului activ să dispună efectuarea probelor pe care le consideră necesare pentru a stabili toate aspectele de fapt și de drept în speță și pentru a-și forma un punct de vedere clar asupra situației deduse judecății."
În ciuda îndrumării obligatorii (în baza disp. art. 315 ) a instanței de recurs, judecătorul sindic nu se apleacă asupra aspectelor legale, legate de termenele de plată, esențiale în vederea stabilirii exigibilității sumelor pretinse de creditoare (elemente din care se putea sau nu deduce și prescripția). Astfel, judecătorul sindic se mulțumește să aprecieze că pretinsa creanță este certă, că lichiditatea se situează cu mult peste valoarea prag și că exigibilitatea a intervenit cu mai mult de 30 de zile înaintea înregistrării cererii.
Problema capitală vis-a-vis de exigibilitatea creanței reiese din Anexa 1 la Convenția nr. 1153/15.01.1992, încheiat la data de 28.12.1995.
Astfel, ratele creditului reeșalonat erau stabilite la 41 (patruzeci și unu) de scadențe diferite, cu începere în luna ianuarie 1996 și final în iulie 1999.
Din această situație decurge o consecință esențială și anume, prescripția dreptului la acțiune, respectiv a dreptului de a cere executarea silită, curge pentru fiecare din ratele stabilite de comun acord, de la fiecare dintre toate scadențele astfel reglementate.
Practic, dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită, pentru toate ratele cu scadență în 1996, la data preluării de către AVAB a creanței (21.07.1999) era prescris, datorită curgerii termenului de 3 ani prevăzut de art. 3 și art. 6 din Decretul 167/1958, aplicabil, conform art. 13 alin. (5) din Legea 58/1998 republicată.
Este incident și motivul prevăzut de art. 304 pct. 5.pr.civ.: "când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2)".
În speță, instanța încalcă normele procedurale consacrate în art. 18 din Decretul 167/1958, pe de-o parte, pe de altă parte nu ține cont de îndrumarea instanței de recurs la casare, cu privire la verificarea tuturor aspectelor legate de termenele de plată a diferenței rămase neachitate.
Instanța nu respectă obligația instituită prin lege, de verificare, din oficiu, a tuturor eventualelor probleme de prescripție!.
Încălcarea normelor procedurale în speță a intervenit datorită îndeplinirii actelor de procedură cu neobservarea formelor legale instituite prin Decretul 167/1958 și astfel este incident art. 105 alin. (2) pr.civ. Pronunțarea sentinței de deschidere a procedurii reprezintă o vătămare a debitoarei care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actelor de procedură nelegale astfel îndeplinite.
Pentru toate motivele invocate, solicită admiterea recursului după cum a fost formulat, precizat și dezvoltat prin prezentul memoriu.
În drept, invocă prevederile art. 304 pct. 5, 9, art. 304 ind. 1, art. 306 (2), pr.civ. art. 3, 6, 7, 18 din Decretul 167/1958 republ. precum și celelalte texte legale invocate.
Creditoarea intimată Baf ormulat întâmpinare la recursul formulat de către debitoarea SC I SA A, prin care solicită instanței respingerea recursului ca fiind nefondat, apreciind ca hotărârea instanței de fond a fost pronunțata cu respectarea dispozițiilor legale.
În fapt, debitoarea a atacat sentința comercială nr. 594/30.03.2009, prin care s-a admis solicitarea AVAS prin care a solicitat declanșarea procedurii insolvenței împotriva SC I SA.
În motivarea hotărârii atacate, instanța de fond a reținut că debitoarea are de plătit către creditoare o sumă care este certă lichidă și exigibilă și, totodată, este într-un cuantum care excede mult pragul minim prevăzut de lege.
Pe fond, învederează instanței că instanța de fond a apreciat în mod corect, că debitoarea are de achitat o creanță certă lichidă și exigibilă, pe care nu o poate achita.
Caracterul lichid și exigibil al creanței nu este contestat, motiv pentru care nu mai insistă.
Potrivit dispozițiilor art. 379 alin. 3.pr.civ. "creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul", iar debitoarea prin însăși plata făcută și-a recunoscut datoria pe care o are.
Caracterul cert al creanței declarate de a fost dovedit arătându-se că creanța izvorăște din Contractul de credit, încheiat între SC SA și SA, care este titlu executoriu, astfel cum prevăd dispozițiile art. 39 din G nr. 51/1998.
Învederează, de asemenea, instanței că, în susținerea cererii de chemare în judecată formulată de AVAS au fost depuse actele juridice doveditoare reprezentând izvorul creanțelor datorate
Prin cererea formulată și, implicit, declanșarea procedurii insolvenței față de debitoare, AVAS intenționat să-și conserve dreptul sau de creditoare prin supunerea debitoarei unei proceduri legale, prin care valorificarea bunurilor să fie supusă controlului judecătorului sindic și adunării creditorilor.
Recursul debitoarei este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele ce succed:
Curtea reține că sentința atacată a fost comunicată debitoarei SC SA la data de 08.04.2009, dată de la care curge atât termenul de 10 zile prevăzut de art. 8, alin. 2 din Legea 85/2006, pentru declararea recursului, cât și pentru formularea motivelor de recurs.
Conform art. 303, alin. 1.proc.civ. recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs. În speță, debitoarea SC SA a depus recursul, împreună cu motivele de recurs la data de 21.04.2009 (data poștei), deci în termenul de recurs.
Memoriul de precizare și dezvoltare a motivelor de recurs este depus la data de 23.09.2009, deci peste termenul de 10 zile în care se puteau formula motivele de recurs.
Întrucât, în fapt, acest memoriu cuprinde motive noi de recurs, iar nu o dezvoltare a motivelor inițiale, motivele noi nu pot fi examinate decât dacă sunt motive de ordine publică (art. 306, alin. 2.proc.civ.).
În speță însă, unul din motivele invocate nu poate fi calificat ca fiind de ordine publică.
Astfel, primul motiv, ce vizează intervenirea prescripției creanței invocate de către creditoarea AVAS și modul în care judecătorul sindic a soluționat această problemă, motiv circumscris de către debitoarea recurentă cazului de modificare prevăzut de art. 304, pct. 9.proc.civ. nu poate fi calificat ca fiind de ordine publică, întrucât privește raporturile private dintre creditor și debitor.
Celălalt motiv invocat se circumscrie cazului de casare prevăzut de art. 304, pct. 5.proc.civ. și vizează aspectul că judecătorul sindic a încălcat normele procedurale consacrate de art. 18 din Decretul 167/1958, prin aceea că nu a verificat, din oficiu, dacă creanța invocată de creditoare este prescrisă, precum și aspectul că judecătorul sindic a nesocotit îndrumarea instanței de casare de a verifica toate aspectele legate de termenele de plată a diferenței de creanță rămasă neachitată.
Primul aspect nu poate fi calificat ca fiind de ordine publică, întrucât el se circumscrie primului motiv de recurs, analizat mai sus (verificarea intervenirii prescripției).
Al doilea aspect (nerespectarea îndrumării instanței de casare) este însă de ordine publică, pentru că vizează structura sistemului judiciar și principiul controlului jurisdicțional și va fi analizat ca atare.
Analizând acest motiv de recurs, Curtea constată însă că este nefondat, întrucât judecătorul sindic a analizat, astfel cum instanța de control judiciar a cerut, structura creanței invocată de creditorul declanșator, verificând care au fost plățile parțiale și când au fost efectuate de către debitoare. Astfel, judecătorul sindic a reținut, în considerentele sentinței, că, raportat la creanța preluată de creditoarea AVAS de la, debitoarea SC I SA a recunoscut, prin contestația sa, că mai datorează suma de 345.231,67 USD, sumă rămasă după scăderea plăților parțiale făcute până la data de 02.04.2008. De asemenea, judecătorul sindic a mai reținut că, ulterior acestei date, debitoarea SC I SA a mai plătit suma de 16.000 lei, rămânând un rest de plată mult superior valorii prag de 10.000 lei.
Examinând motivele de recurs depuse inițial, Curtea reține că sunt nefondate, întrucât debitoarea SC I SA recunoaște, chiar în recurs, că datorează suma de 478.240,83 RON (echivalentul a 202.216 USD), ori această creanță recunoscută este cu mult peste valoarea prag și întrunește condițiile prevăzute de art. 3, pct. 6 din Legea 85/2006 (este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 zile).
În aceste condiții, în care doar o parte a creanței invocate este recunoscută de către debitoare, însă acea parte întrunește condițiile mai sus evocate și depășește valoarea prag, declanșarea procedurii insolvenței este legală și temeinică, urmând ca pentru restul creanței și determinarea cuantumului său exact, administratorul judiciar să facă verificările necesare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de debitoarea SC I SA împotriva sentinței comerciale nr. 594/30.03.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din, 14 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR- - - - - - Dr. - -
GREFIER,
Red. /09.02.2010
Dact. /09.02.2010
Prima instanță - Tribunalul Arad
Judecător sindic -
4 ex./2 com.
Președinte:Cătălin Nicolae ȘerbanJudecători:Cătălin Nicolae Șerban, Dorin Ilie Țiroga
