Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 284/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR. 284
Ședința publică de la 18.02.2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Aurică Avram
JUDECĂTOR 2: Cosmin Mihăianu
JUDECĂTOR 3: Liliana Crîngașu
GREFIER - - -
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta Administrația Finanțelor Publice Sector 3 B, împotriva sentinței comerciale nr. 3614/23.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, reprezentată de lichidator și.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, din oficiu, Curtea invocă excepția lipsei calității procesuale active și, în condițiile în care recurenta a solicitat ca judecata cauzei să aibă loc și în eventualitatea lipsei sale de la dezbateri, reține cauza, spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 3614/23.06.2009, Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială a respins, ca neîntemeiată, cererea prin care comitetul creditorilor debitoarei, reprezentat de către Administrația Finanțelor Publice Sector 3 B, în calitate de președinte, a solicitat angajarea răspunderii personale patrimoniale a pârâtului și, în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006, a dispus închiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei și radierea acesteia din registrul comerțului, luând și celelalte măsuri subsecvente închiderii procedurii.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul-sindic a reținut că la data de 20.04.2007, comitetul creditorilor debitoarei, reprezentat prin Administrația Finanțelor Publice Sector 3 B, în calitate de președinte, a depus o cerere de atragere a răspunderii patrimoniale a pârâtului, în calitate de fost administrator al debitoarei, în temeiul art. 138 lit. a), c) d) și e) din Legea nr. 85/2006.
Prima instanță a prezentat natura răspunderii reglementate de art. 138 din lege, apreciind în speță că împrejurările că pârâtul nu a efectuat demersuri pentru recuperarea creanțelor falitei, că nu a solicitat aplicarea procedurii colective, că nu a predat lichidatorului documentele contabile sau că nu a depus bilanțurile contabile la organele fiscale nu probează că acesta s-ar face vinovat de ajungerea societății în stare de insolvență, în lipsa altor probe concludente.
Având în vedere considerentele expuse anterior, judecătorul-sindic a constatat că nu se poate reține în sarcina pârâtului săvârșirea faptelor prevăzute de art. 138 lit. a) c), d) și e) din Legea nr. 85/2006, astfel încât a respins cererea formulată de către comitetul creditorilor, ca nefondată.
În continuare, evocând dispozițiile art. 131 din aceeași lege, prima instanță a închis procedura, a dispus radierea debitoarei din registrul comerțului și notificarea hotărârii, în condițiile art. 135 din lege.
Împotriva acestei sentințe, Administrația Finanțelor Publice Sector 3 B a declarat recurs, solicitând modificarea sa în tot, în sensul admiterii cererii întemeiate pe dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006.
În motivare, recurenta a arătat că sentința a fost dată cu aplicarea greșită a legii, invocând astfel motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9.proc.civ. sens în care recurenta a arătat că debitoarea a intrat în insolvență datorită dezinteresului manifestat de intimatul-pârât, în ce privește îndeplinirea obligațiilor legale a căror încălcare au generat incapacitatea de plată.
S-a arătat că în urma verificărilor proprii ale recurentei rezultă că intimatul-pârât nu a pus la dispoziția lichidatorului documentele prevăzute la art. 28 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, în scopul de a sustrage controlului statului activitatea generatoare de profit a societății și de a ascunde patrimoniul față de creditori; de asemenea, s-a mai arătat că prin nerecuperarea unor datorii de la partenerii de afaceri, intimatul-pârât a determinat utilizarea bunurilor falitei în interesul persoanelor în favoarea cărora a lăsat să curgă termenul de prescripție.
De asemenea, recurenta a mai arătat că intimatul-pârât nu și-a îndeplinit obligația de a solicita deschiderea procedurii insolvenței, în termen de maximum 30 de zile de la data constatării existenței stării de insolvență, dar și că nu a mai depus bilanțurile contabile la organul fiscal începând cu anul 2001.
Totodată, din analiza principalilor indicatori economici, pe larg enumerați în cererea de recurs, recurenta a tras concluzia că intimatul-pârât a folosit bunurile societății în interes propriu sau în cel al unei alte persoane.
La termenul de astăzi, Curtea a invocat din oficiu excepția lipsei calității procesuale active, asupra căreia, în temeiul art. 137 alin. 1, rap. la art. 298, cu aplicarea art. 316.proc.civ. reține următoarele:
Subiectele recursului, confundați cu titularii dreptului cu conținut procesual pentru declararea acestei căi de atac, sunt părțile litigante in fata instanței a cărei hotărâre este astfel atacată.
Potrivit art. 294.proc.civ. inclus in materia "judecata apelului", la care art. 316.proc.civ. face trimitere, în calea de atac nu se poate schimba calitatea părților și nu se pot face cereri noi.
Prin urmare, calea de atac nu poate fi promovată de o persoană care nu a avut calitatea de parte în litigiul originar.
Pe de altă parte, având în vedere regula disponibilității procesului civil, reglementată de art. 129 alin. 6.proc.civ. precum și dispozițiile înscrise în art. 295.proc.civ. la care art. 316.proc.civ. face trimitere, potrivit cărora recursul se judecă în limitele conferite de cererea de recurs - cerere care, în cauză, vizează doar aspecte legate de modalitatea în care instanța a soluționat acțiunea întemeiată în drept pe dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 - Curtea constată că, potrivit raționamentului anterior enunțat, calitatea de părți litigante în această acțiune au avut-o doar comitetul creditorilor debitoarei și pârâtul.
În consecință, calitatea de parte în recurs se regăsește, potrivit principiului arătat, exclusiv în persoana acestor subiecte procesuale.
Or, în cauză, această identitate procesuală a părților în recurs nu se suprapune cadrului procesual în limita căruia instanța de fond a soluționat cererea întemeiată pe dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Astfel, în fond, cererea de atragere a răspunderii patrimoniale a fost formulată de către comitetul creditorilor, astfel încât simetria cadrului procesual în recurs presupune calitatea de recurent a aceleiași entități.
Examenul de formă și conținut al cererii de recurs arată, însă, că cererea de recurs este formulata de către Administrația Finanțelor Publice Sector 3 B, nu în calitate de președinte al comitetului creditorilor, ci în nume propriu.
Este adevărat că procedura insolvenței prezintă un pregnant caracter concursual, al cărei scop este acela de a asigura acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență, calitatea de creditor al recurentei prezumând interesul acesteia de a obține un rezultat în cererea întemeiată pe dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, contrar celui dat de prima instanță, în scopul final al încasării creanței sale.
Însă, dincolo de aceste observații, dreptul la recurs, recunoscut în condițiile art. 8 din Legea nr. 85/2006,prezintă o exclusivă componentă procesualăși este distinct de dreptul subiectiv material a cărui protecție o urmărește.
Nici o dispoziție a legii nu instituie excepții procesuale prin care să titularizeze dreptul la recurs, ca drept procesual, oricărei persoane ale cărei interese se leagă de lichiditățile patrimoniului debitorului aflat in insolvență.
În consecință, cadrul procesual subiectiv în judecată a fost stabilit în fața instanței de fond în persoana participanților la această procedură și, cum Administrația Finanțelor Publice Sector 3 nu a avut în fața primei instanțe calitate procesuală altfel decât în calitate de președinte al comitetului creditorilor, Curtea constată că, în mod simetric, dreptul la recurs aparține litiganților inițiali.
Așa fiind, neavând calitatea de parte în litigiul derulat în fața instanței de fond și, cum prin recurs se critică exclusiv soluția dată cererii întemeiate pe dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, Administrația Finanțelor Publice Sector 3 B nu poate avea calitatea de recurentă.
În consecință, Curtea urmează să admită excepția lipsei calității procesuale active și, pe cale de consecință, să respingă recursul, ca fiind promovat de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția lipsei calității procesuale active și în consecință:
Respinge, ca fiind promovat de o persoană fără calitate procesuală activă, recursul declarat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3 B, împotriva sentinței comerciale nr. 3614/23.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, reprezentată de lichidator și.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. Jud. /2 ex./30.03.2010
Președinte:Aurică AvramJudecători:Aurică Avram, Cosmin Mihăianu, Liliana Crîngașu
