Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 3/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ operator - 2928
DOSAR Nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3
Ședința publică din 15 ianuarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mircea Boar
JUDECĂTOR 2: Csaba Bela Nasz
JUDECĂTOR 3: Maria
GREFIER: -
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea Direcția Regională Vamală T împotriva sentinței comerciale nr. 505 din 1 martie 2007 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr- în contradictoriu cu debitoarea intimată, reprezentantă prin lichidator judiciar
La apelul nominal se prezintă consilier juridic, pentru creditoarea recurentă, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care, nemaifiind formulate alte cereri se acordă cuvântul asupra recursului de față.
Reprezentanta creditoarei recurente solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, pentru motivele detaliate în scris.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 505 din 1 martie 2007 pronunțată în dosar nr. 3538/COM/2000, Tribunalul C-S a respins cererea de chemare în judecată formulată de către creditoarea DIRECȚIA REGIONALĂ VAMALĂ T, pentru atragerea răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de supraveghere sau de conducere ale debitoarei "", care se află în procedura falimentului instituită prin Legea nr.85/2006, privind procedura insolvenței, reprezentată prin lichidatorul judiciar SP " ", în condițiile prevăzute la art.138 alin.(1) din Legea nr.85/2006, pentru lipsa calității procesuale active a reclamantei creditoare autoritate vamală de a promova o asemenea acțiune în răspundere patrimonială. De asemenea, a respins ca neîntemeiat petitul din cererea de chemare în judecată privitor la autorizarea reclamantei creditoare autoritate vamală de către judecătorul-sindic în sensul introducerii acțiunii în atragere a răspunderii a persoanelor care se fac vinovate de starea de insolvență a debitoarei societate comercială, în faliment.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că este corect că prin sentința civilă nr.1066/JS din data de 23 iunie 2000 pronunțată în dosarul nr.3538/COM/2000 al Tribunalului C-S de către judecătorul sindic ce a fost desemnat în cauză, s-a constatat că debitoarea "", județul C-S se află în stare de insolvență comercială și, în consecință împotriva acestei debitoare societate comercială s-a dispus deschiderea procedurii de reorganizare judiciară și a falimentului instituită prin Legea nr.64/1995, republicată, iar pentru realizarea acestei proceduri a fost desemnat în calitate de administrator judiciar practicianul în reorganizare judiciară și lichidare SC " " Reșița, județul C-
Prin încheierea nr.3498/JS din data de 07 august 2001, pronunțată în dosarul nr.3538/COM/2000 al tribunalului, de către judecătorul sindic s-a dispus încetarea procedurii de reorganizare judiciară împotriva debitoarei "", județul C-S, și în consecință, împotriva debitoarei societate comercială s-a dispus începerea procedurii falimentului instituită prin Legea nr.64/1995, republicată, iar pentru realizarea procedurii falimentului a fost confirmat în calitate de lichidator judiciar fostul administrator-judiciar SC " " Reșița, județul C-
S-a menționat că întrucât procedura reorganizării judiciare și a falimentului nu a fost închisă până la data de 21 iulie 2006, când a fost abrogată Legea nr.64/1995, republicată, procedura împotriva debitoarei societate comercială a continuat să se desfășoare în conformitate cu prevederile Legii nr.85/2006, privind procedura insolvenței.
Având în vedere intrarea în vigoare a OUG nr.86/2006, privind organizarea activității practicienilor în insolvență, prin încheierea nr.142/JS din data de 23 ianuarie 2007 pronunțată în dosarul nr.3538/COM/2000 al Tribunalului C-S, de către Judecătorul-sindic s-a luat act de încetarea calității de lichidator judiciar în realizarea procedurii falimentului a debitoarei "", județul C-S, a practicianului în reorganizare-judiciară și lichidare SC " " Reșița, județul C-S și, în locul său pentru continuarea procedurii insolvenței împotriva acestei debitoare societate comercială a fost desemnat în calitate de lichidator judiciar practicianul în insolvență " " T, județul
Tribunalul - judecător sindic a arătat că acțiunea în răspundere reglementată de prevederile art.138 alin.(1) din Legea nr.85/2006, nu poate fi promovată de către oricare creditori care au o creanță înscrisă în tabelul de creanțe admise împotriva averii debitorului aflat în stare de insolvență indiferent de rangul de prioritate al creanței, ci numai de către administratorul-judiciar, sau după caz, lichidatorul-judiciar, ca practician în insolvență, și, în cazurile limitativ prevăzute la alin.(3) al aceluiași articol, de către comitetul creditorilor.
Cum însă, potrivit art.138 alin.(3) din Legea nr.85/2006, numai comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin.(1) pentru cazurile prevăzute în mod limitativ în acest alineat, s-a apreciat că solicitarea creditoarei autoritate vamală să fie autorizată pentru a introduce acțiunea de atragere a răspunderii persoanelor care se fac vinovate de starea de insolvență a debitoarei societate comercială, în faliment, cu privire la pasivul acesteia, este neîntemeiată, și în consecință s-a respins.
Sub un alt aspect, s-a menționat de către instanță că prin cererea de chemare în judecată de către reclamanta creditoare autoritate vamală nici nu s-au menționat care sunt persoanele fizice din organele de supraveghere sau de conducere, precum și orice altă persoană care prin faptele lor astfel cum sunt prevăzute la art.138 alin(1), lit.a) - g) din Legea nr.85/2006, au dus la ajungerea debitoarei societate comercială, în stare de insolvență.
Astfel fiind, s-a constat lipsa calității procesuale active a reclamantei Direcția Generală Vamală T, județul T, în a promova acțiunea în răspundere patrimonială a membrilor organelor de supraveghere au dus la ajungerea debitoarei "", județul C-S, în stare de insolvență, pentru acoperirea a unei părți din pasivul debitoarei societate comercială, în insolvență, și în consecință, s-a dispus respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta creditoare autoritate vamală pentru atragerea răspunderii organelor de conducere ale societății debitoare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal creditoarea Direcția Regională Vamală T, solicitând în temeiul art. 304 indice 1 și 304 pct. 9 Cod procedură civilă, în principal casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, iar în subsidiar modificarea hotărârii judecătorești recurate și ca urmare a rejudecării cauzei, admiterea cererii formulată de Autoritatea Vamală privind autorizarea acesteia în introducerea cererii de antrenare a răspunderii organelor de conducere ale societății debitoare, precum și cererea de antrenare formulată.
Prin recursul formulat, creditoarea Direcția Regională Vamală Tac riticat hotărârea recurată ca nelegală, aceasta încălcând principiul contradictorialității și dreptului la apărare al părților în proces.
Se arată de către recurentă că instanța de fond a respins acțiunea formulată de autoritatea vamală, motivat de faptul că aceasta nu are calitate procesuală activă în promovarea acțiunii. În acest sens, recurenta subliniază că instanța a soluționat pe cale de excepție cererea formulată fără a pune în discuția părților excepția lipsei calității procesuale active, T nefiind citată cu mențiunea de a răspunde excepției respective. Mai, din analiza textuală a soluției pronunțate, se poate observa că părțile prezente la dezbaterea cauzei, au pus concluzii cu privire la fondul cauzei și nu cu privire la excepție, care dacă ar fi fost admisă ar fi făcut inutile concluziile pe fond. În situația în care instanța ar fi unit excepția cu fondul, în cuprinsul sentinței pronunțate ar fi fost necesar să se regăsească concluziile părților cu privire la excepție.
De asemenea, se motivează de recurentă că dosarul de lichidare judiciară a debitoarei a debutat pe rolul instanței de judecată sub imperiul Legii nr. 64/1995, motiv pentru care apreciază că în calitate de creditoare, avea dreptul procedural de a introduce acțiunea de atragere a răspunderii organelor de conducere și mai mult, raportat la faptul că în speță nu există numit un comitet al creditorilor, în situația în care s-ar admite excepția lipsei calității procesuale active a recurentei, ar fi în situația de a fi privată de posibilitatea ca organele de conducere ale societății debitoare să răspundă cu averea personală pentru prejudiciile cauzate autorității vamale în condițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 (art. 137-139 din Legea nr. 64/1995).
De asemenea, se arată de recurentă că atât cererea de autorizare cât și cererea de antrenare au fost soluționate prin aceeași hotărâre, deși sunt cereri distincte.
Se consideră de către recurentă că, în speță sunt îndeplinite cumulativ toate condițiile impuse de art. 998-999 cod civil privind răspunderea civilă delictuală, mai precis existența prejudiciului, a vinovăției și a raportului de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
Astfel se menționează următoarele:
Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în încetare de plăți.
Raportul de cauzalitate dintre fapte și încetarea plăților, rezultă din existența condiției ca faptele să fi contribuit direct la ajungerea societății la încetare de plăți, prejudiciind astfel societatea și indirect pe debitorii săi.
Vinovăția a existat la data săvârșirii faptelor, întrucât persoanele în cauză au putut avea reprezentarea faptului că vor împinge societatea la încetare de plăți și vor putea răspunde ulterior material, prin săvârșirea faptelor enumerate la art. 138, simpla producere sau condiționare a stării de încetare de plăți fiind suficientă pentru antrenarea răspunderii.
Examinând recursul declarat de creditoarea Direcția Regională Vamală T prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art. 304, 304 Cod procedură civilă, cât și din oficiu în baza art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă se reține că este neîntemeiat, urmând să fie respins.
În mod corect prima instanță - judecător sindic a reținut că acțiunea în răspundere reglementată de dispozițiile art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 nu poate fi promovată de oricare dintre creditorii care au o creanță împotriva averii debitorului aflat în stare de insolvență, ci doar de către administratorul judiciar sau lichidator, iar potrivit alin. 3 al aceluiași articol Comitetul creditorilor poate cere judecătorului sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. 1 în cazurile limitativ prevăzute în textul respectiv.
Este neîntemeiată critica creditoarei recurente Direcția Regională Vamală T care a susținut că prima instanță a soluționat pe cale de excepție cererea formulată de instituția sa fără a pune în discuția părților excepția lipsei calității procesuale active.
Astfel, calitatea procesuală în promovarea acțiunii în răspundere patrimonială a membrilor organelor de conducere ale debitoarei, este expres reglementată de art. 138 alin. 1 și 3 din Legea nr. 85/2006, privind procedura insolvenței, astfel că nu mai era necesară punerea în discuția părților a excepției lipsei calității procesuale active la care face referire recurenta.
În mod nelegal creditoarea recurentă a susținut că avea dreptul de a introduce acțiune în atragere a răspunderii organelor de conducere având în vedere că dosarul de lichidare al debitoarei a fost pus pe rolul instanței de judecată sub imperiul Legii nr. 64/1995.
Se constată că acțiunea în atragerea răspunderii organelor de conducere ale debitoarei a fost formulată de creditoarea recurentă Direcția Regională Vamală T în data de 26 ianuarie 2007 sub incidența Legii 85/2006 privind procedura insolvenței fiind de altfel întemeiată pe dispozițiile art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.
În această situație, raportat la data formulării cererii și față de dispozițiile art. 138 alin. 1 și 3 din Legea nr. 85/2006, creditoarea recurentă Direcția Regională Vamală T nu avea dreptul procesual de a introduce acțiunea în atragerea răspunderii organelor de conducere ale debitoarei.
Pentru aceste motive, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea urmează să respingă recursul declarat de creditoarea Direcția Regională Vamală T împotriva sentinței comerciale nr. 505 din 1 martie 2007 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată, reprezentantă prin lichidator judiciar
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de creditoarea Direcția Regională Vamală T împotriva sentinței comerciale nr. 505 din 1 martie 2007 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată, reprezentantă prin lichidator judiciar
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
escu
GREFIER
Red. /20.02.2008
Dact. /21.02.2008 - 2 ex.
Primă instanță - Tribunalul C-
Judecător -
Președinte:Mircea BoarJudecători:Mircea Boar, Csaba Bela Nasz, Maria
