Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 306/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALĂ NR.306R
Ședința publică din data de 26 februarie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE I -
JUDECĂTOR 1: Iulia Prelipcean
JUDECĂTOR 2: Aurică Avram
GREFIER - -
.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurentele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 B și DIRECȚIA GENERALĂ DE IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE SECTOR 1 B, împotriva sentinței comerciale nr.3380 /02.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - FOOD SRL prin lichidator judiciar și.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta DIRECȚIA GENERALĂ DE IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE SECTOR 1 B, reprezentată de consilier juridic, cu delegație la dosar, lipsind recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 B și intimații.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Reprezentantul recurentei DIRECȚIA GENERALĂ DE IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE SECTOR 1 B solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii cererii formulată în temeiul art.138 lit.d din Legea nr.85/2006 și să se dispună ca numitul să suporte în întregime datoriile societății debitoare astfel cum acestea au fost stabilite prin tabelul definitiv consolidat al creanțelor.
CURTEA
Prin sentința comercială nr.3380/2.09.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a vii-a comercială, s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de creditoarea Administrația Finanțelor Publice Sector 1 în contradictoriu cu pârâtul, cererea având ca obiect atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtului în calitate de fost administrator al debitoarei - Food SRL în baza art.138 alin.1 lit. d) din Legea nr.85/2006. Prin aceeași hotărâre s-a dispus și închiderea procedurii insolvenței debitoarei în temeiul art.131 din Legea nr.85/2006, precum și radierea societății din registrul comerțului. În motivarea hotărârii se reține că, prin sentința comercială nr.2998/14.08.2007a Tribunalului Bucureștis -a dispus intrarea în faliment prin procedura simplificată debitoarei și ulterior, creditoarea Administrația Finanțelor Publice sector 1 formulat cerere de atragere a răspunderii patrimoniale împotriva fostului administrator al debitoarei, considerând că acesta nu a ținut contabilitatea în conformitate cu dispozițiile imperative ale Legii 82/1991, nu a întocmit și depus raportările contabile la organele fiscale. Instanța de fond a apreciat cererea ca neîntemeiată deoarece creditoarea s-a rezumat să invoce aspecte teoretice privind angajarea răspunderii în condițiile art.138 lit.d), fără să arate în concret faptele imputate pârâtului. S-a considerat că fapta prevăzută de art.138 lit.d) din legea insolvenței nu a fost dovedită, iar simplul fapt că pârâtul nu ar fi ținut contabilitatea potrivit legii române nu este de natură să ducă la angajarea răspunderii, în lipsa probării raportului de cauzalitate între această faptă și ajungerea societății în stare de insolvență. Raportul cauzal trebuie să existe între fapta prevăzută de art.138 și starea de insolvență a debitoarei în sensul că, săvârșirea unei asemenea fapte a generat imposibilitatea debitoarei de a acoperi datoriile exigibile.
Administrația Finanțelor Publice sector 1 B și Direcția Generală de Impozite și Taxe Locale sector 1 au declarat recurs împotriva acestei sentințe, considerând-o nelegală, netemeinică și au solicitat admiterea recursului cu consecința modificării hotărârii în sensul admiterii cererii de atragere a răspunderii patrimoniale împotriva pârâtului.
În drept au fost invocate dispozițiile art.304 pct.9 proc.civ. susținându-se în dezvoltarea motivelor de recurs că instanța de fond nu a ținut seama de împrejurarea că fapta ilicită imputată pârâtului constă într-o inacțiune, respectiv în nerespectarea obligației ținerii contabilității în conformitate cu legea română, faptă care rezultă din nedepunerea bilanțurilor contabile anuale începând cu anul 2004. S-a mai învederat că lipsa actelor contabile și neîndeplinirea obligației de ținere a registrelor prevăzute de lege creează o prezumție în legătură cu folosirea bunurilor și creditelor societății debitoare în alte scopuri și totodată dovedește culpa pârâtului în ajungerea societății în incapacitate de plată.
Analizând sentința comercială atacată prin prisma criticilor invocate și ținând seama de prevederile legale aplicabile în cauză, Curtea constată recursul ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Răspunderea persoanelor prevăzute la art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006 este instituită pentru fapte enumerate limitativ de alin.1 al art.138..d a art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006, invocată ca temei al cererii prevede că, JUDECĂTOR 3: Veronica Dănăilă l-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, dacă au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea și dacă prin această faptă, societatea a ajuns în stare de insolvență.
Angajarea răspunderii civile în temeiul art.138 presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: săvârșirea unei fapte ilicite enumerate de lege, existența prejudiciului și legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și producerea prejudiciului, culpa făptuitorului. Cele patru condiții ale răspunderii civile trebuie îndeplinite indiferent de natura răspunderii, delictuală sau contractuală. Desigur, în cazul răspunderii civile contractuale, culpa este prezumată dacă se dovedește că persoana în cauză nu a îndeplinit o obligație contractuală. Susținerile recurentei în ceea ce privește răspunderea pârâtului în calitatea sa de fost administrator al societății debitoare sunt contradictorii, deoarece, pe de o parte se invocă dispozițiile Codului civil referitoare la mandat și la prezumția de culpă a mandatarului (art.1082 și art.1054) și pe de altă parte se face trimitere la obligațiile legale ale administratorului de ținere a contabilității și registrelor, obligații cuprinse în Legea nr.31/1990 și în legea contabilității. Indiferent însă de natura răspunderii, contractuale sau delictuale, prezumția despre care vorbește recurenta operează doar în ceea ce privește culpa administratorului, care nu mai trebuie probată. A extinde prezumția și cu privire la legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, așa cum se pretinde de către recurentă nu are nici un suport legal. Dimpotrivă, textul legal în temeiul căruia se solicită atragerea răspunderii impune dovedirea celor patru condiții enumerate mai înainte. Potrivit art.1169 civil, sarcina probei incumbă celui care face o afirmație în fața instanței, în speță recurentei. Așa cum în mod corect a reținut și prima instanță, împrejurarea că debitoarea nu a depus la dosar actele cerute de art.28 în termenul prevăzut de art.35 din lege, sau că nu a depus bilanțurile contabile la organele fiscale nu se poate asimila cu neîndeplinirea obligației de a ține contabilitatea în conformitate cu legea, în lipsa unor probe certe. De asemenea, în mod just se consideră de către instanța de fond că nu s-a dovedit cum anume sau în ce modalitate, neîndeplinirea obligației legale a administratorului de a ține registrele legale a generat, a determinat sau a contribuit la ajungerea societății în incapacitate de plată. Nu s-a făcut proba acestui raport de cauzalitate nici în fața instanței de recurs.
În consecință, Curtea constată că instanța de fond a reținut o situație de fapt corectă, a făcut o interpretare justă și în conformitate cu legea a dispozițiilor în materie, astfel că motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 proc.civ. este neîntemeiat.
Față de considerentele evocate mai sus, în conformitate cu dispozițiile art.312 alin.1 proc.civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 B și DIRECȚIA GENERALĂ DE IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE SECTOR 1 B, împotriva sentinței comerciale nr.3380 / 02.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - FOOD SRL prin lichidator judiciar și.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.02.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
I
Grefier,
Red.Jud. - 6.03.2009
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială
Președinte:
Președinte:Iulia PrelipceanJudecători:Iulia Prelipcean, Aurică Avram, Veronica Dănăilă
