Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 304/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALĂ NR.304R
Ședința publică din data de 26 februarie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE I -
JUDECĂTOR 1: Iulia Prelipcean
JUDECĂTOR 2: Aurică Avram
GREFIER - -
.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5 B, împotriva sentinței comerciale nr.4134 /10.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, - INTERNATIONAL SRL prin lichidator judiciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială a înaintat la dosar dovezile de comunicare a sentinței atacate.
Având în vedere faptul că recurenta, prin cererea de recurs a solicitat judecata în lipsă, Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea formulată în data de 09.05.2008, la Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în cauza constituind obiectul dosarului nr- privind procedura falimentului derulată împotriva debitorului - International SRL; singurul creditor în cauză, Administrația Finanțelor Publice Sector 5, autorizat de judecătorul sindic potrivit încheierii de la 15.02.2008, a chemat în judecată pârâții și, administratorii debitorului solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună atragerea răspunderii patrimoniale a acestora pentru pasivul debitorului în temeiul art.138 alin.1 lit.d din Legea nr.85/2006.
De asemenea, prin cererea formulată în cuprinsul raportului de activitate depus la dosar în data de 10.10.2008,lichidatorul judiciar a solicitat închiderea procedurii insolvenței derulată împotriva debitorului, în temeiul art.131 din Legea nr.85/2006.
Prin sentința comercială nr.4134 pronunțată la10.10.2008 în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, prin judecătorul sindic, a respins cererea formulată de creditor în temeiul art.138 alin.1 lit.d, ca neîntemeiată și, în baza art.131 din Legea nr.85/2006 a închis procedura insolvenței debitorului dispunând radierea acestuia din registrul societăților comerciale precum și celelalte măsuri de ordin procedural legal aferente măsurii închiderii procedurii.
Pentru a pronunța această sentință comercială tribunalul a reținut că pentru atragerea răspunderii patrimoniale a pârâților fapta prevăzută de art.138 alin.1lit.d trebuie săvârșită cu intenție iar aceasta trebuie dovedită. Prin urmare, nu se poate susține că în cazul încălcării obligației de a ține contabilitatea în conformitate cu legea ar exista o prezumție de culpă. Raportul lichidatorului judiciar nu are, în sine, valoare probatorie suficientă pentru a antrena răspunderea patrimonială, iar în cauză nu s-a administrat un probatoriu în măsură să dovedească susținerile creditorului-reclamant; contrar prevederilor art.1169 Cod civil.
Pe de altă parte, tribunalul a reținut că în cauză nu au fost identificate bunuri ale debitorului în măsură să justifice continuarea procedurii falimentului, ceea ce justifică aplicarea prevederilor art.131 din Legea nr.85/2006 în sensul închiderii procedurii.
Împotriva acestei sentințe comerciale creditorul-reclamant Administrația Finanțelor Publice Sector 5 declarat recurs, în termen legal, solicitând modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul admiterii cererii de atragere a răspunderii patrimoniale a pârâților.
În motivarea recursului s-a arătat, în esență, în primul rând că față de nedepunerea de către pârâți a documentelor contabile ale societății debitoare la organul fiscal teritorial, rezultă că nu a fost ținută contabilitatea în conformitate cu legea, astfel că sunt aplicabile prevederile art.138 alin.1 lit. În conformitate cu prevederile art.10alin.1 din Legea nr.82/1991 răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului. contabilității este urmărirea existenței, mișcării și transformării patrimoniului, într-un proces continuu de determinare a obligațiilor fiscale, rezultatelor financiare și eficienței activităților desfășurate. În cauză fapta ilicită constă într-o inacțiune și anume în nerespectarea obligațiilor legale privind ținerea contabilității, aspect evident în raport cu nedepunerea actelor contabile, ceea ce echivalează cu o determinare a dispariției lor, și atrage concluzia că s-a intenționat ascunderea modului în care au fost folosite bunurile societății, inclusiv disponibilitățile bănești. Dezinteresul pârâților pentru buna funcționare a societății debitoare circumscrie raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciul creat creditorilor. În cazul mandatului comercial răspunderea trebuie apreciată cu mai multă rigurozitate, iar în materia răspunderii civile contractuale culpa este prezumată potrivit art.1082 Cod civil.
Față de acestea, analizând actele și lucrările dosarului cauzei Curtea constată că recursul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Pentru a putea fi atrasă răspunderea patrimonială a pârâților pentru pasivul societății debitoare în cauză, în raport cu dispozițiile art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006 creditorul-reclamant trebuia să dovedească în concret, în conformitate cu prevederile art.1169 Cod civil, îndeplinirea în mod cumulativ a condițiilor privind existența faptei ilicite, a prejudiciului, a legăturii de cauzalitate dintre acestea și a vinovăției.
În ceea ce privește fapta ilicită, creditorul-reclamant a invocat în sarcina pârâților fapta prevăzută de art.138 alin.1 lit.d în sensul că nu s-a ținut contabilitatea în conformitate cu legea, s-a ținut o contabilitate fictivă, s-a făcut să dispară unele documente contabile. Nu s-a susținut și probat însă în mod direct săvârșirea de către pârâți a faptei într-una dintre modalitățile prevăzute de lege ci s-a apreciat de către creditorul reclamant că nedepunerea documentelor contabile la organul fiscal implică faptul că nu a fost ținută contabilitatea în conformitate cu legea. Or, nedepunerea documentelor contabile poate avea și altă cauză decât neținerea în sine a contabilității, neputându-se reține ca fiind dovedită în mod concludent inacțiunea în acest din urmă sens doar în raport cu faptul că pârâților le revenea obligația de a asigura și conduce contabilitatea societății debitoare iar actele contabile nu s-au depus la organul fiscal teritorial. Nedepunerea actelor contabile la dosarul cauzei sau la organul fiscal nu echivalează în mod obligatoriu cu neținerea contabilității și nu este în măsură să genereze decât cu titlu de ipoteză nedovedită intenția de determinare a dispariției actelor respective sau de ascundere a modului în care au fost folosite bunurile debitorului.
Condiția prejudiciului vizează creditorii, în sensul că fiecare dintre acestea trebuie să-și supună interesul recuperării creanței în condițiile unei proceduri colective și concursuale și, din moment ce s-a deschis procedura insolvenței împotriva debitorului, existența condiției în discuție trebuie considerată a fi probată. Creditorul reclamant mai trebuia însă să probeze în concret și raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și ajungerea debitorului în stare de insolvență. Sub acest aspect prin cererea de chemare în judecată s-a susținut dezinteresul pârâților în buna funcționare a societății debitoare, dar această susținere este generală și nerelevantă cu privire la condiția de admisibilitate discutată.
Răspunderea patrimonială pentru pasivul debitorului nu are natură contractuală astfel că referirile recurentului la mandatul comercial și aplicarea dispozițiilor art.1082 cod civil sunt eronate.
Prin urmare, din moment ce creditorul reclamant nu a dovedit îndeplinirea în mod cumulativ a condițiilor prevăzute de lege pentru atragerea răspunderii prevăzute de art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006, sentința atacată pronunțată de tribunal în sensul respingerii cererii de atragere a răspunderii este temeinică și legală, impunându-se a fi menținută.
Având în vedere considerentele arătate, Curtea, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5 B, împotriva sentinței comerciale nr.4134 / 10.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, - INTERNATIONAL SRL prin lichidator judiciar.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.02.2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Veronica Dănăilă
I
Grefier,
Red.Jud. - 11.03.2009
Tehnored. - 17.03.2009
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială
Președinte:
Președinte:Iulia PrelipceanJudecători:Iulia Prelipcean, Aurică Avram, Veronica Dănăilă
