Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 307/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALĂ NR.307R
Ședința publică din data de 26 februarie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE I -
JUDECĂTOR 1: Iulia Prelipcean
JUDECĂTOR 2: Aurică Avram
GREFIER - -
.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor formulate de recurentele - SRL și - SRL, împotriva sentinței comerciale nr.4413 /22.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - 2000 CO SRL.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta - SRL, reprezentată de avocat, cu împuternicire avocațială la dosar, recurenta - SRL, reprezentată de avocat, cu împuternicire avocațială la dosar și intimata, reprezentată de avocat, cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că recurenta - SRL nu a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbrul judiciar, așa cum s-a dispus de către instanță prin încheierea de ședință de la termenul anterior.
Apărătorul recurentei - SRL depune la dosar azi, în ședință publică dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 19,5 lei și timbrul judiciar în valoare de 0,15 lei potrivit rezoluției de primire a dosarului și motive de recurs care se comunică și părților prezente.
Apărătorul recurentei - SRL invocă excepția nulității recursului formulat de recurenta - SRL, față de nemotivarea în termen a acestuia și solicită anularea recursului ca nemotivat.
Apărătorul recurentei - SRL lasă la aprecierea instanței, arătând totuși că partea nu era asistată de apărător la primul termen de judecată.
Apărătorul intimatei lasă la aprecierea instanței.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Apărătorul recurentei - SRL solicită admiterea recursului propriu așa cum a fost formulat, modificarea în parte a sentinței atacate în sensul respingerii contestației debitoarei împotriva cererii formulate de - SRL. De asemenea solicită admiterea cererii sale de deschidere a procedurii generale a insolvenței față de debitoarea - 2000 SRL și trimiterea cauzei primei instanțe pentru luarea primelor măsuri, cu cheltuieli de judecată.
Apărătorul recurentei - SRL solicită admiterea recursului propriu așa cum a fost formulat și admiterea recursului formulat de recurenta - SRL în sensul admiterii cererii de deschidere a procedurii generale a insolvenței față de debitoarea - 2000 SRL.
Apărătorul intimatei solicită respingerea recursului formulat de - SRL, ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală. Mai solicită anularea recursului formulat de - SRL, ca nemotivat.
CURTEA
Prin cererea introductivă formulată în data de 30.01.2008 la Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială și înregistrată în dosarul nr-, creditorul - SRL a solicitat să se dispună deschiderea procedurii insolvenței, reglementată prin Legea nr.85/2006, împotriva debitorului - 2000 Co SRL invocând față de acesta o creanță în cuantum de 67.185,73 lei,din care 50.827,62 lei debit principal reprezentând contravaloarea facturilor - din 31.10.2007, - din 06.11.2007 și - din 13.11.2007 și 16.358,11 lei penalități de întârziere.
Prin contestația formulată în cauză la 18.02.2008 debitorul - 2000 Co SRL a solicitat să se respingă cererea introductivă ca neîntemeiată, deoarece nu se află în stare de insolvență.
De asemenea, prin cererea introductivă formulată în data de 26.03.2008 la Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, înregistrată sub numărul de dosar - creditorul - SRL a solicitat să se dispună deschiderea procedurii insolvenței împotriva aceluiași debitor, - 2000 Co SRL, invocând împotriva acesteia o creanță în valoare de 19.844,49 lei în baza contractului pentru reseller de carduri nr.122/05.05.2006.
Debitorul - 2000 Co SRL a formulat contestație și împotriva acestei cereri introductive solicitând respingerea ei ca neîntemeiată deoarece nu se află în stare de insolvență.
Prin încheierea din data de 04.06.2008 în dosarul nr.- Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, prin judecătorul sindic, a dispus conexarea acestui dosar la dosarul nr-.
Prin sentința comercială nr.4413 pronunțată la 22.10.2008 în dosarul nr- Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, prin judecătorul sindic, a admis contestațiile formulate de debitor și a respins cererile introductive formulate de creditori, ca neîntemeiate.
Pentru a pronunța această sentință comercială tribunalul a reținut că în raport cu prevederile art.31 alin.1 raportat la art.3 pct.6 din Legea nr.85/2006, probele administrate în cauză relevă faptul că între - SRL și debitorul - 2000 Co SRL s-a încheiat la 01.04.2007 un contract având ca obiect distribuția de servicii de reîncărcare iar între creditorul - SRL și același debitor s-a încheiat contractul de reseller de carduri nr.122/05.02.2006.
Caracterul cert, exigibil și întinderea creanței trebuie să rezulte neîndoielnic din înscrisurile la dosar. Or, probele administrate nu atestă caracterul cert al creanțelor pretinse de creditoare. Facturile invocate de - SRL nu au fost acceptate la plată. Cât privește creanța invocată de - SRL nici aceasta nu îndeplinește condițiile prevăzute de art.379 Cod procedură civilă în sensul că nu rezultă din însuși actul emanat de la debitor sau recunoscut de acesta, nefiind întocmită o situație concretă a stocului față de cardurile returnate societății, cu emiterea corespunzătoare a facturilor.
Debitorul contestă respectarea de către cele două creditoare a obligațiilor contractuale. În cazul - SRL facturile puteau fi emise cu posibilitatea confirmării. Or facturile nu au fost acceptate la plată. În cazul - SRL există o neconcordanță între obiectul facturilor emise și realitatea vânzării cardurilor fără întocmirea unei situații concrete a stocului și a returnării produselor. În condițiile în care părțile au și pretenții reciproce, nu se poate reține existența unei creanțe certe, lichide și exigibile, pentru aceasta fiind necesară admiterea unor probe mai ample, care exced cadrului deschiderii procedurii insolvenței, creditorii având posibilitatea valorificării creanțelor lor pe calea dreptului comun.
Împotriva acestei sentințe comerciale au declarat recurs creditorii - SRL și - SRL.
Prin recursul - SRL, timbrat și formulat în termen legal, s-a solicitat modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii contestației debitorului, ca neîntemeiată, a admiterii cererii introductive și, în consecință, a dispunerii deschiderii procedurii insolvenței împotriva debitorului - 2000 Co SRL.
În motivarea recursului s-a arătat, în esență, în primul rând că tribunalul a reținut în mod corect că în cauză sunt aplicabile prevederile art.31 alin.1 raportat la art.3 pct.6 din Legea nr.85/2006. Debitorul a contestat că ar fi în stare de insolvență. Contrar prevederilor art.3 pct.1 lit.a din Legea nr.85/2006 în dovedirea acestei susțineri debitorul a depus însă extrase de cont din 20.03.2008, dar prin acestea nu sunt reliefate decât activele nu și pasivul societății, iar acesta din urmă poate depăși activul. Legea specială instituie prezumția insolvenței vădite atunci când debitorul, după 30 de zile de la scadență nu și-a plătit datoriile față de creditori, iar creanța recurentei este scadentă din anul 2007.
Printr-un al doilea motiv de recurs s-a arătat că tribunalul a reținut în mod greșit că din probele administrate nu rezultă caracterul cert al creanței recurentului. Caracterul cert al creanței potrivit art.379 Cod procedură civilă rezultă în primul rând în raport cu recunoașterea acesteia de către debitor, prin adresa înregistrată la 16.01.2008, ca răspuns la notificarea emisă de recurentă sub nr.9754/10.01.2008. Mai mult, prin contestație debitorul a invocat compensarea, ceea ce presupune recunoașterea implicită a debitului și a învederat că nu e de acord cu conținutul facturilor, sub aspectul calculului penalităților, nefiindu-i nici trimise. Caracterul cert, exigibil și lichid al creanței rezultă și din raportul întocmit de - România SRL care ține evidența tranzacțiilor de reîncărcare electronică efectuate de debitor și în același scop, în raport cu art.46 Cod comercial s-au depus la dosar corespondența părților și fișa contabilă a debitorului. În ceea ce privește cuantumul creanței, facturile trebuiau plătite în 11 zile de la câtimea lor, contractul părților prevăzând penalități de întârziere de0,5% pe zi.
Debitorul a susținut în mod greșit că nu ar fi cunoscut debitul, având în vedere dovada de comunicare a facturilor prin curier la 11.08.2008, adresa de răspuns din 16.01.2008.
Printr-un alt motiv de recurs s-a arătat că tribunalul și-a depășit atribuțiile de putere judecătorească, deoarece deși era sesizat să se pronunțe doar asupra condițiilor privind deschiderea procedurii, a reținut că și debitorul are pretenții împotriva - SRL, deși acestea nu pot fi formulate printr-o cerere reconvențională ci printr-o acțiune separată. Prima instanță nu putea reține nici obligația creditorului de a plăti - 2000 Co SRL bonusul conform contractului din 01.04.2007 în condițiile în care - SRL și-a rezervat dreptul de a nu plăti nici un bonus debitorului.
Printr-un ultim motiv de recurs s-a arătat în concret că în cauză s-a dovedit starea de insolvență a debitorului și în raport cu faptul că și un alt creditor, - SRL, a formulat cerere introductivă.
Prin recursul formulat de creditorul - SRL, timbrat și declarat în termen legal, s-a solicitat modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii introductive a creditorului, respingerii contestației debitorului și dispunerea deschiderii procedurii insolvenței împotriva acestuia din urmă.
Potrivit motivelor de recurs formulate la data de 26.02.2008 recurenta a arătat că prima instanță a reținut greșit că nu ar fi îndeplinite cerințele prevăzute de art.379 Cod procedură civilă în ceea ce privește creanța invocată, care este în realitate certă,lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile de la scadență. De asemenea, s-a arătat că debitorul se află în stare de insolvență, în raport cu ambii creditori care au formulat cereri introductive.
Intimata-debitoare - 2000 Co SRL a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursurilor ca nefondate, susținând, în esență, că tribunalul a reținut în mod corect față de probele administrate cu privire la ambele creanțe că acestea nu au caracter cert, lichid și exigibil, deoarece facturile emise de - SRL nu au fost acceptate la plată iar somațiile de plată au fost respinse, pentru lipsa caracterului menționat. De asemenea, - 2000 Co SRL nu se afla în stare de insolvență, chiar dacă doi creditori au formulat cereri introductive.
Recurenta - SRL a invocat excepția nulității recursului formulat de - SRL, față de nemotivarea în termenul legal.
Față de acestea, analizând actele și lucrările dosarului cauzei, Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește excepția nulității recursului formulat de recurenta - SRL, potrivit art.8 alin.2 din Legea nr.85/2006, termenul de recurs împotriva hotărârilor judecătorului sindic, cum este cazul sentinței recurate, este de 10 zile de la comunicarea hotărârii.
În conformitate cu prevederile art.303 Cod procedură civilă recursul trebuie motivat,prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar potrivit art.306 recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal. Or, în raport cu data de 20.11.2008 la care i-a fost comunicată sentința atacată, potrivit dovezii de comunicare aflate la fila 24 din dosarul cauzei, - SRL a formulat motivele de recurs la 26.02.2009, cu mult după împlinirea termenului prevăzut legal în acest sens, cu atât mai mult cu cât nu s-au invocat motive de ordine publică și este nerelevant faptul că anterior depunerii motivelor de recurs recurentul nu a fost asistat de avocat.
Prin urmare excepția nulității este întemeiată, urmând să fie admisă și, în consecință, să se anuleze recursul - SRL, cu consecința menținerii dispozițiilor din sentința atacată referitoare la acest creditor.
Referitor la recursul formulat de creditorul - SRL, în dovedirea caracterului cert, lichid și exigibil de mai mult de 30 zile de la scadență al creanței invocate, recurenta a depus la dosarul cauzei contractul încheiat de părți la 01.04.2007, facturile emise la plată în baza acestuia de către creditoare, corespondența purtată de părți referitor la contravaloarea facturilor. Potrivit contractului părțile au convenit că debitorul trebuia să facă plata în termenul stabilit, în caz contrar urmând să plătească și penalități de întârziere. Facturile invocate de creditoare nu poartă semnătura și ștampila debitorului, astfel că nu pot fi considerate ca acceptate de debitor în raport cu acest aspect. Totuși, potrivit înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, rezultă că - 2000 Co SRL a avut cunoștință despre debitul datorat conform facturilor respective, astfel cum rezultă din notificarea emisă de creditor sub nr.9754/10.01.2008, din răspunsul debitorului comunicat prin fax la 16.01.2008 (filele 161-162 la dosarul de fond) și din cuprinsul contestației la cererea introductivă în care debitorul a arătat că nu este de acord cu cuantumul creanței și cu penalitățile de întârziere.
Creditorul își susține cuantumul creanței pretinsă prin facturi și prin raportul privind tranzacțiile de reîncărcare efectuate de debitor, întocmit de furnizorul de servicii de procesare angajat de aceasta din urmă, inclusiv pentru luna noiembrie 2007 (fila 135 și următoarele la dosar). Simplul refuz de plată sub aspectul căruia se invocă de către debitor dezacordul asupra cuantumului debitului principal și al penalităților de întârziere, fără indicarea calculului corespunzător sau faptul că și creditorul la rândul său datora contravaloarea bonusului nu mai constituie în reglementarea actuală un motiv în măsură să justifice neluarea în considerare a creanței sub aspectul caracterului cert, lichid și exigibil.
Potrivit art.3 alin.1 lit.a din Legea nr.85/2006 s-a instituit prezumția că insolvența este vădită atunci când debitorul, după 30 de zile de la scadență nu și-a plătit datoriile către creditori. Debitorul avea posibilitatea să administreze proba contrară nu numai sub aspectul neîndeplinirii condițiilor legale privind creanța dar și sub aspectul că nu ar fi în stare de insolvență. Or, în această din urmă privință debitorul a depus la dosar doar extrase de cont referitoare la perioada de emitere a facturilor (noiembrie 2007) din care nu rezultă că ar deține disponibilitățile suficiente pentru plata creanței (fila 75 la dosar) și referitoare la o perioadă intermediară datei cererii introductive, respectiv, datei deschiderii procedurii și care nu prezintă relevanță probatorie sub aspectul în discuție.
Prin urmare, deoarece creditorul, și-a probat creanța pretinsă în cuantum mai mare de 10.000 lei și referitor la caracterul cert, lichid și exigibil de mai mult de 30 de zile de la scadență, iar debitorul nu a administrat o probă valabilă contrară în sensul inexistenței creanței și al existenței disponibilităților bănești necesare plății acesteia, trebuie reținut că sunt îndeplinite condițiile de deschidere a procedurii, apărările formulate de debitor prin întâmpinare în sens contrar nefiind fondate, astfel că reținându-se ca fiind fondat recursul - SRL, acesta va fi admis ca atare.
Având în vedere considerentele arătate Curtea va admite excepția nulității recursului - SRL și va anula recursul declarat de acest creditor, iar în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă va admite recursul formulat de - SRL, va modifica în parte sentința atacată, va respinge contestația debitoarei ca neîntemeiată, va admite cererea introductivă a creditoarei și va deschide procedura generală a insolvenței față de debitor, cu trimiterea cauzei primei instanțe pentru luarea primelor măsuri, menținându-se celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția nulității recursului formulat de recurenta - SRL.
Anulează recursul declarat de recurenta - SRL, împotriva sentinței comerciale nr.4413 /22.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - 2000 CO SRL.
Admite recursul formulat de recurenta - SRL împotriva aceleiași sentințe comerciale.
Modifică în tot sentința atacată în sensul că:
Respinge contestația debitoarei împotriva cererii formulate de - SRL, ca neîntemeiată.
Admite cererea creditoarei - SRL.
Deschide procedura generală a insolvenței față de debitoarea - 2000 Co SRL și trimite cauza primei instanțe pentru luarea primelor măsuri.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.02.2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Veronica Dănăilă
I
Grefier,
Red.Jud. - 18.03.2009
Tehnored. - 19.03.2009
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială
Președinte:
Președinte:Iulia PrelipceanJudecători:Iulia Prelipcean, Aurică Avram, Veronica Dănăilă
