Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 322/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR.322
Ședința Publică de la 17.03.2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cristina Scheaua
JUDECĂTOR 2: Alina Sekely Popa
JUDECĂTOR 3: Georgeta
GREFIER - -
Pe rol fiind, soluționarea cererii de recurs, formulată de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1, împotriva sentinței comerciale nr.4805 din 13.12.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - SRL prin lichidator judiciar ADMINISTRARE și.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns recurenta, prin consilier juridic dna., lipsă fiind intimații.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează Curții că intimata a depus la dosar, prin Serviciul Registratură, întâmpinare, copie fiind comunicată recurentei.
Recurenta arată că nu are alte cereri de formulat și înscrisuri de administrat.
Curtea constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat și înscrisuri de administrat, declară terminate dezbaterile și acordă cuvântul în recurs.
Recurenta solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii cererii formulată în temeiul art.138 lit. c din Legea nr.85/2006 și obligarea intimatei să suporte în întregime datoriile societății debitoare, conform tabelului definitiv al creanțelor.
CURTEA
Asupra recursului de față, deliberând reține următoarele:
Prin sentința comercială nr. 380/16.02.2006 pronunțată în dosar -, Tribunalul Bucureștia admis cererea creditoarei Administrația Finanțelor Publice sector 1 și a dispus declanșarea procedurii simplificate de faliment față de - SRL.
Prin sentința comercială nr.2794/02.11.2006, întrucât debitoarea nu și-a manifestat intenția de reorganizare s-a dispus trecerea la faliment.
Prin cererea înregistrată la 02.10.2007, în dosar nr-, pe rolul Tribunalului București, comitetul creditorilor debitoarei - SRL, prin creditorul Administrația Finanțelor Publice sector 1, formulat cerere pentru atragere răspunderii patrimoniale împotriva pârâtei, asociat administrator al debitoarei, solicitând obligarea acesteia la suportarea pasivului societății în sumă de 40 623, 74 lei.
În motivarea cererii au fost invocate dispozițiile art.138 alin 1 lit. c din Legea nr.85/2006, susținându-se că administratorul debitoarei a continuat activitatea care ducea în mod evident la insolvență; au fost invocate dispozițiile art.1082 civ. afirmând că nu este necesară probarea tuturor elementelor răspunderii civile delictuale, în cauză culpa administratorului urmând a fi apreciată în raport cu dispozițiile ce reglementează mandatul comercial, art.374 com. potrivit căruia mandatul nu este gratuit, iar culpa este prezumată.
Prin sentința comercială nr. 4805/13.12.2007, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Bucureștia respins cererea formulată de comitetul creditorilor.
Pentru a hotărî astfel, instanța reținut ca nefiind întrunite condițiile art.998 - 999 civ.; din cuprinsul rapoartelor de activitate întocmite de lichidatorul judiciar rezultând că insolvența a fost determinată de împrejurări obiective, ce exclud culpa administratorului; a fost reținută și preocuparea pârâtei pentru acoperirea pagubelor cauzate creditorilor.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs creditoarea Administrația Finanțelor Publice sector 1invocând motive de nelegalitate ce se circumscriu dispozițiilor art.304 pct.9 pciv. și art.304 indice 1 civ.
În esență s-a susținut că instanța de fond a procedat la interpretarea greșită a dispozițiilor art. 138 alin 1 lit. a raportat la art. 27 alin.1 din Legea nr.85/2006 potrivit cărora răspunderea administratorilor intervine în cazul în care au dispus continuarea activității în interes personal, deși aceasta conducea vădit la încetare de plați.
S-a susținut că pârâtei îi revenea obligația sesizării instanței cu cerere de declanșare a procedurii insolvenței în maximum 30 de zile de la apariția stării de insolvență,inacțiunea administratorului reprezentând fapta ilicită cauzatoare de prejudicii.
Au fost invocate și dispozițiile art.72 din Legea nr.31/1990 raportat la art.1540 civ. potrivit cărora mandatarul este răspunzător de culpa în executarea mandatului.
De asemenea, s-a învederat probarea raportului de cauzalitate existent între fapta administratorului, care a manifestat dezinteres pentru desfășurarea normală și în condiții de legalitate a societății și prejudiciul cauzat creditorilor, prin cauzarea stării de insolvență.
Prin întâmpinarea formulată la 13.03.2008, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică.
Analizând actele și lucrările dosarului,Curtea reține următoarele:
Acțiunile întemeiate pe dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 privesc antrenarea răspunderii patrimoniale a persoanelor ce se fac vinovate de cauzarea insolvenței societății debitoare și intră sub incidența dispozițiilor art.998-999 civ.fiind necesară dovedirea raportului de cauzalitate dintre faptele săvârșite cu vinovăție și prejudiciul cauzat.
În cauză nu a rezultat culpa pârâtei în gestionarea activității societății cu consecința cauzării stării de insolvență.
Așa cum s-a reținut, în primă instanță, insolvența s-a datorat unor cauze independente de voința pârâtei, lichidatorul judiciar învederând, în raportul final de activitate că aceasta a fost determinată de imposibilitatea de a mai desfășura activitate comercială, ca urmare a inundării spațiului în care își desfășura activitatea, în anii 2002; august, septembrie și octombrie 2005 și iunie 2006, loc în care se aflau depozitate mărfurile achiziționate, ulterior datorită pierderilor mari nu a mai fost posibilă reluarea activității; produsele aflate pe stoc nu au putut fi valorificate ca urmare a deteriorărilor produse.
Încercarea de redresare a activității societății nu poate fi asimilată dispozițiilor art.138 alin.1 lit.c din lege, în sensul dispunerii continuării activității, care ducea în mod evident la insolvență, în interes personal.
Activitatea comercială nu s-a dovedit a fi fost neprofitabilă în sine; întrucât împrejurările ce au determinat insolvența sunt extrinseci faptului de comerț, de natură fortuită nu poate fi reținută culpa administratorului care a hotărât continuarea activității.
De asemenea, raportarea art.138 alin.1 lit. c la prevederile art.27 alin 1 din Legea nr. 85/2006 nu este relevantă decât în măsura în care se stabilește cu certitudine data a care a survenit încetarea plăților, cu condiția ca aceasta să fie anterioară celei indicate de către creditorul reclamant, în cererea sa de deschidere a procedurii.
Din probatoriul administrat a rezultat că societatea a înregistrat profituri semnificative raportat la cheltuielile efectuate, încetarea plăților survenind în anul 2006 când societatea debitoare nu a mai dispus de lichiditățile necesare achitării creanțelor bugetare.
În consecință pârâta nu a dispus continuarea unei activități neprofitabile, în interes propriu, insolvența societății nu se datorează gestiunii frauduloase, astfel că în mod corect, prima instanță a reținut ca nefiind incidente dispozițiile art.138 alin.1 lit.c din Legea nr.85/2006.
În consecință, nefiind întrunite cerințele art.304 pct.9 civ. în temeiul art.312 alin 1 civ. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECID E:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1, împotriva sentinței comerciale nr.4805 din 13.12.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - SRL prin lichidator judiciar ADMINISTRARE și.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 17.03.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red. Jud.
Tehnored.
2 ex.
Președinte:Cristina ScheauaJudecători:Cristina Scheaua, Alina Sekely Popa, Georgeta
