Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 323/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VI A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR.323
Ședința Publică de la 17.03.2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cristina Scheaua
JUDECĂTOR 2: Alina Sekely Popa
JUDECĂTOR 3: Georgeta
GREFIER - -
Pe rol fiind, soluționarea cererii de recurs, formulată de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3, împotriva sentinței comerciale nr.2391 din 15.06.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - TOTAL SRL, - SA, - SRL, - SA și - -.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Curtea față de împrejurarea că recurenta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă potrivit art.242 alin.2 proc.civ. constatând cauza în stare de judecată, o reține spre soluționare.
CURTEA:
Asupra recursului de față, deliberând, constată:
Prin sentința comercială nr. 2391/15.06.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială s-a dispus, în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006, închiderea procedurii insolvenței împotriva debitorului Total în contradictoriu cu creditorii SA, - SRL, - SA, - 93 SRL. și Administrația Finanțelor Publice Sector 3 S-a dispus radierea debitoarei din registrul comerțului și, în baza art. 131 din lege, notificarea sentinței de închidere a procedurii Direcției Generale a Finanțelor Publice B, și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București pentru efectuarea mențiunii. S-a dispus și plata către lichidatorul judiciar Activ Lichidator a sumei de 1.500 lei reprezentând remunerație/cheltuieli de procedură din fondul prevăzut de art. 4 lin.4 din lege.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială cu nr-, creditorul a solicitat, în baza Legii nr. 64/1995, republicată și modificată, deschiderea procedurii împotriva debitorului Total, care se află în stare de insolvență și față de care deține o creanță certă, lichidă și exigibilă în sumă de 124.497,91 lei.
Prin sentința comercială nr. 1080/05.05.2006 a Tribunalului București - Secția a VII-a Comercială a fost admisă cererea creditorului și s-a deschis procedura insolvenței împotriva debitorului, iar prin sentința comercială nr. 1791/11.08.2006 Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială a dispus, în baza art. 107 alin.1 lit. a din Legea nr. 85/2006, intrarea în faliment a debitoarei prin procedura generală, iar în baza art.107 alin.2 din lege a ridicat dreptul de administrare al debitorului și a dispus dizolvarea societății debitoare, a numit lichidator judiciar, cu atribuțiile prevăzute de art. 25 din lege.
S-a reținut că lichidatorul judiciar a arătat în mod expres că nu formulează cerere întemeiată pe dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Analizând prevederile art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, judecătorul delegat a arătat că, exceptând cazul în care există un singur creditor, cererea de autorizare pentru introducerea cererii întemeiate pe dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, în condițiile prevăzute de lege, trebuie făcută de către Comitetul creditorilor
S-a arătat că cererea de autorizare depusă de către creditorul Administrația Finanțelor Publice Sector 3 B, în calitate de președinte al comitetului creditorilor, a fost respinsă pentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006. În condițiile în care lichidatorul judiciar a arătat că nu sunt întrunite elementele pentru ca o parte din pasivul debitorului ajuns în stare de insolvență să fie suportat de membrii organelor de conducere și a menționat expres că nu înțelege să formuleze o astfel de cerere, nefiind incidente în cauză dispozițiile art. 138 din lege, s-a apreciat că cererea de autorizare a Comitetului creditorilor nu putea fi admisă, nefiind îndeplinite condițiile art. 138 alin.3 din Legea nr. 85/2006. Mai mult s-a considerat că decizia Comitetului creditorilor de a solicita autorizarea în vederea introducerii acțiunii prevăzute de art. 138 alin. 1 nu a fost luată cu respectarea dispozițiilor art. 17 alin. 4 din lege, la ședință participând doar unul dintre cei trei creditori care au fost desemnați de comitetul creditorilor.
În practicaua sentinței s-a reținut, cu privire la respingerea cererii de autorizare, că verbul " a omite" are înțelesul de " a lăsa intenționat la o parte, a neglija, a trece cu vederea, a uita ceva ce trebuie făcut". Însă din raportul lichidatorului judiciar rezultă că acesta nu a omis să indice persoanele vinovate de ajungerea debitoarei în stare de insolvență, ci a arătat că nu sunt întrunite elementele pentru ca o parte din pasivul debitorului în stare de insolvență să fie suportat de membrii organelor de conducere, deci nu a omis să formuleze o astfel de cerere, ci a arătat expres că nu înțelege să formuleze asemenea cerere, nefiind îndeplinite condițiile art. 138 alin.3 din Legea nr. 85/2006.
Pe de altă parte, s-a menționat că autorizarea ar fi dus la prelungirea nejustificată a procedurii și că nici o dispoziție din Legea nr. 85/2006 nu condiționează închiderea procedurii de soluționarea tuturor cererilor aferente procedurii, iar titularii acestora trebuie să uzeze de aceste cereri cu bună credință.
Deoarece lichidatorul a arătat că nu a identificat faptic în patrimoniul debitoarei bunuri mobile sau imobile care să fie valorificabile, s-a considerat că se impune închiderea procedurii în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006. S-a precizat că raportul final și bilanțul general trebuie întocmite de lichidatorul judiciar conform art. 129 din Legea nr. 85/2006, doar în situația în care bunurile din averea debitorului au fost lichidate, în acest caz procedura fiind închisă potrivit art. 132 alin.2 din lege.
În lipsa disponibilităților bănești din contul debitorului, s-a dispus plata către lichidatorul judiciar a remunerației/cheltuielilor administrative din fondul prevăzut la art. 4 alin.4 din lege.
Împotriva sentinței comerciale nr. 2391/15.06.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a declarat recurs în termen legal recurenta Administrația Finanțelor Publice Sector 3 Aceasta a criticat-o pentru nelegalitate, invocând motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9.pr.civ. A susținut astfel că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, respectiv a art. 138 alin.3 din Legea nr. 85/2006 în sensul că nu a fost autorizată creditoarea Administrația Finanțelor Publice Sector 3 B, în numele comitetului creditorilor, de a formula cerere de atragere a răspunderii patrimoniale întemeiate pe dispozițiile art. 138 din lege.
Analizând recursul prin prisma motivului de recurs expus, se constată că nu este fondat.
În conformitate cu dispozițiile art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar au calitate procesuală activă de a formula cererea întemeiată pe dispozițiile art. 138 din lege.
Art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 dispune: "Comitetul creditorilor poate cere judecătorului sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin.1, dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin.1 și răspunderea persoanelor prevăzută la alin.1 amenință să se prescrie".
Din interpretarea acestui text de lege reiese că două sunt ipotezele care sunt avute în vedere de către legiuitor atunci când dă legitimare procesuală activă Comitetului creditorilor de a formula cerere de autorizare în vederea intentării acțiunii având ca obiect antrenarea răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere ale debitoarei.
O primă ipoteză se referă la situația în care administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele vinovate de ajungerea debitoarei în această stare, față de condițiile impuse de art. 138 alin.1 in Legea nr. 85/2006. Termenul "a omite" în această ipoteză vizează cazul în care administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar nu a analizat existența premiselor angajării răspunderii, în condițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, a persoanelor cărora le-ar fi imputabilă ajungerea debitoarei în stare de insolvență. În consecință, nu a formulat o opinie cu privire la existența răspunderii întemeiate pe dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 și cu privire la persoanele care ar fi vinovate de ajungerea societății în insolvență.
Cea de-a doua ipoteză prevăzută de lege are în vedere situația în care, administratorul sau lichidatorul judiciar a indicat, în raportul său asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la insolvență pe debitoare, săvârșirea uneia dintre faptele prevăzute de art. 138 din Legea nr. 85/2006 și persoana vinovată de ajungerea debitoarei în insolvență. Cu toate acestea, a omis să formuleze acțiunea prevăzută de art. 138 din lege și răspunderea persoanelor prevăzută la alin. 1 al articolului amenință să se prescrie.
Folosirea de către legiuitor a termenului " a omite" în această ipoteză este în sensul că, deși în raportul asupra cauzelor și împrejurărilor insolvenței, s-au arătat fapte de natură să atragă răspunderea persoanelor vinovate de ajungerea debitoarei în stare de insolvență, indicându-se aceste persoane, s-a omis, adică nu s-a formulat de către administratorul judiciar sau de către lichidatorul judiciar acțiune în baza art. 138 din Legea nr. 85/2006. Este exclusă situația în care administratorul sau lichidatorul judiciar, în mod intenționat, nu a formulat acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, întrucât a apreciat că nu sunt întrunite condițiile legale ale formulării unei asemenea acțiuni.
Numai în aceste două ipoteze Comitetul creditorilor poate să fie autorizat de către judecătorul sindic să introducă acțiunea întemeiată pe dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006.
În cauză nu sunt întrunite nici una dintre aceste ipoteze prevăzute de art. 138 alin.3 din Legea nr. 85/2006, deoarece lichidatorul judiciar a analizat, în cadrul raportului depus la data de 29.03.2008, posibila incidență dispozițiilor art. 138 din lege și a ajuns la concluzia, motivată, în sensul că nu sunt întrunite elementele pentru ca o parte a pasivului debitoarei să fie suportată de membrii organelor de conducere sau de supraveghere din cadrul societății debitoare.
Față de această concluzie a lichidatorului judiciar, se constată că în mod legal a aplicat judecătorul sindic dispozițiile art. 138 alin.3 din Legea nr. 85/2006, considerând că nu poate fi autorizat Comitetul creditorilor să introducă acțiunea prevăzută de art. 138 din lege, întrucât nici una dintre ipotezele avute în vedere de către textul de lege menționat nu este îndeplinită în speță.
Având în vedere aceste considerente, se apreciază că recursul nu este fondat și, în baza art. 312 alin.1 pr.civ. va fi astfel respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMLE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3, împotriva sentinței comerciale nr.2391 din 15.06.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - TOTAL SRL, - SA, - SRL, - SA și - -.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 17.03.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
GREFIER,
Red. / 2 ex. /17. 04.2008
Președinte:Cristina ScheauaJudecători:Cristina Scheaua, Alina Sekely Popa, Georgeta
