Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 325/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Număr în format vechi 3/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.325
Ședința publică de la 23.02.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Elisabeta Roșu
JUDECĂTOR 2: Iulica Popescu
JUDECĂTOR 3: Maria Speranța
Grefier
*************
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5, în contradictoriu cu intimatele, și SC - SRL - prin lichidator judiciar, împotriva sentinței comerciale nr.5038/21.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta prin consilier juridic care depune delegație la dosar, lipsind intimatele.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, care învederează Curții faptul că a fost atașată dovada comunicării sentinței.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea în baza art. 150 civ. constată dezbaterile încheiate și acordă cuvântul pe recurs.
Recurenta prin consilier juridic solicită admiterea recursului astfel cum fost formulat, modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul admiterii cererii și obligarea pârâtelor la plata datoriilor restante.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr.5038/21.11.2008 pronunțată de Tribunalul București -Secția a VII a Comercială în Dosarul nr- a fost respinsă cererea formulată de creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5 împotriva pârâților și privind atragerea răspunderii patrimoniale a acestora conform art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006 pentru pasivul debitoarei SC - SRL. De asemenea, în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006 s-a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei, radierea acesteia din Registrul Comerțului, notificarea sentinței către ORC și Direcția Teritorială a Finanțelor Publice a Municipiului B și plata onorariului lichidatorului din fondul prevăzut de art. 4 alin. 4 din aceeași lege.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a reținut că deși pârâții au fost administratorii debitoarei, creditoarea nu a dovedit că aceștia au săvârșit faptele menționate în cerere. Aspectele teoretice privind angajarea răspunderii în condițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 nu sunt suficiente pentru atragerea acestei răspunderi, fiind necesar ca reclamanta să arate și să facă dovada concretă a faptelor care se încadrează în aceste dispoziții. Săvârșirea unei fapte ilicite dintre cele prevăzute limitativ de lege și existența unui prejudiciu sunt două dintre condițiile necesare, dar nu suficiente pentru a putea fi antrenată răspunderea unei persoane întemeiată pe art. 138. În speță, reclamanta creditoare a făcut doar afirmații generice referitoare la încălcarea unor dispoziții privind contabilitatea. Cu privire la fapta prevăzută de art. 138 lit. d) din lege, Tribunalul a reținut că aceasta cuprinde trei ipoteze. Primele două se referă la faptul că pârâtul a ținut o contabilitate fictivă și a făcut să dispară unele documente contabile, însă creditoarea nu a făcut dovada celor afirmate. Cea de-a treia ipoteză prevăzută de lit.d) se referă la faptul că pârâții nu au ținut o contabilitate în conformitate cu legea. Faptul că aceștia nu au depus la dosar actele prevăzute de art. 28 din Legea nr. 85/2006 în termenul prevăzut de art. 35 din lege ori nu a depus raportările contabile la organele fiscale, nu poate fi asimilat cu neîndeplinirea obligației de a ține contabilitatea în conformitate cu legea, în lipsa unor probe certe. Oricum, reține judecătorul sindic, condiția impusă de legiuitor este ca neîndeplinirea acestor obligații să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență.
În privința art. 138 alin. 1 lit. f) din lege, Tribunalul a reținut că reclamanta a făcut doar afirmații generice referitoare la utilizarea de mijloace ruinătoare pentru a procura societății fonduri, în scopul întârzierii de plăți, fără a indica în concret elemente care să conducă la incidența art. 138 alin. 1 lit. f din lege.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5, ce a fost înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI -Secția a Va Comercială.
În motivarea recursului se arată că sentința recurată este nelegală și netemeinică pentru mai multe considerente:
Astfel, se susține, în considerentele hotararii recurate instanta retine ca, pentru a putea fi atrasa raspunderea, in conditiile art. 138 din lege, este necesar sa fie indeplinite patru conditii: prejudiciul, fapta ilicita, legatura de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu si vinovatia persoanelor avizate.
Insa, pentru angajarea acestui tip de raspundere este necesara intrunirea a doua conditii cumulative: starea de insolventa a societatii debitoarei si savarsirea de catre persoanele vizate, a uneia din faptele expres si limitativ prevazute de lege.
De asemenea, instanta retine faptul ca, nu s-a facut dovada privind tinerea contabilitatii si aducerea societatii in stare de incetare de plati. Din informatiile existente in baza de date a creditoarei, debitoarea nu figureaza cu: raportări/bilanțuri contabile nedepuse da la 30.06.2003 până în prezent. de aceste considerente recurenta invederează instantei ca, atata timp cat declaratiile privind obligatiile fiscale nu au fost depuse, conform obligatiei legale, la organul fiscal teritorial, rezulta clar ca nu a fost tinuta contabilitatea in conformitate cu legea, fiind indeplinite cerintele art. 138 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei.
In conformitate cu prevederile art. 11 din Legea nr. 82/1991 republicata, " raspunderea pentru organizarea si conducerea contabilitatii la persoanele juridice revine administratorului".
Or, in cazul raspunderii contractuale: culpa paratilor este prezumata potrivit art. 1082 cod civil raportat la art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 82/1991:"Societatile comerciale, societatile/companiile nationale, regiile autonome, institutele nationale de cercetare-dezvoltare, societatile cooperatiste si celelalte persoane juridice au obligatia sa organizeze si să conduca contabilitatea proprie, respectiv contabilitatea financiara, potrivit prezentei legi, si contabilitatea de gestiune adaptata la specificul activitatii.
Recureta mentionează ca, obligativitatea intocmirii si depunerii bilanturilor/raportarilor contabile semestriale este prevazuta in Legea nr. 31/1990, privind societatile comerciale, precum si in Legea contabilitatii nr. 82/1991 ( art. 27 alin. 1).
Potrivit principiilor dreptului civil, pentru a se solicita raspunderea civila a unei persoane este necesar sa se dovedeasca raportul de cauzalitate dintre fapta culpabila a persoanei respective si prejudiciul cauzat.
Din rapoartele lichidatorului judiciar s-a facut dovada legaturii de cauzalitate dintre fapta ilicita, culpabila a administratorului, constand in dezinteresul aratat in ceea ce priveste functionarea normala si in conditii de legalitate a societatii si prejudiciul cauzat creditorilor prin neplata datoriilor catre acestia.
Creditorii au suferit un prejudiciu a carei existenta certa este stabilita prin constatarea de catre tribunal a faptului ca debitoarea a ajuns in incetare de plati si ca impotriva acesteia a fost declansata procedura falimentului.
Acesta este raportul de cauzalitate intre fapta culpabila a administratorilor, constand in nerespectarea si neaplicarea legii si prejudiciul adus creditorilor prin intrarea in faliment a societatii.
Pentru aceste considerente recurenta solicită instantei, admiterea recursului si modificarea hotararii recurate in sensul de a admite cererea formulata de creditoare.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor invocate de recurentă în motivele de recurs, Curtea apreciază că recursul este nefondat și, în temeiul art. 312 alin. 1 rap. la art. 304 pct. 9 și art. 304 1 din pr. civ. urmează a fi respins, pentru următoarele considerente:
În ce privește aplicabilitatea art. 138 lit.d) din Legea nr. 85/2006 potrivit căruia membrii organelor de conducere pot fi obligați să suporte o parte din pasivul societății, dacă au contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență prin aceea că: ". au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.", Curtea apreciază că sentința este legală și temeinică.
În primul rând, recurenta-creditoare nu arată care dintre cele trei elemente materiale ale activității păgubitoare săvârșite de pârți în calitatea lor de administratori ar fi incidente în cauză, iar în al doilea rând, din actele existente la dosar, întocmite de lichidatorul judiciar nu rezultă caracterul fictiv al evidențelor contabile, nici dispariția unor documente contabile și nici încălcarea dispozițiilor legale privind evidența contabilă.
În acest sens, Curtea reține ca și Tribunalul, că pentru aplicarea art. 138 din legea nr. 85/2006 este nevoie de întrunirea cumulativă două condiții speciale: a) săvârșirea uneia sau mai multora dintre faptele prevăzute de acest text de lege și b) condiția ca acestea să fi fost cauzele stării de insolvență ( la care se adaugă, desigur, condițiile generale ale răspunderii civile delictuale desprinse din art. 998-999 din civil).
Or, în cauză, așa cum corect reține și prima instanță, nu s-a făcut dovada săvârșirii faptelor reglementate de art. 138 alin. 1 lit. a)-g) din Legea nr. 85/2006 și a legăturii de cauzalitate dintre acestea și starea de insolvență, creditoarea invocând numai lit. d) și f) și, mai mult decât atât, cauzele esențiale ale insolvenței nu s-au datorat unor fapte imputabile administratorilor, ceea ce exclude atragerea răspunderii acestora.
Mențiunile recurentei referitoare la răspunderea pe care administratorii o au pentru neîndeplinirea unor obligații legale prevăzute de Legea nr. 31/1990 rep. sunt lipsite de relevanță deoarece acestea privesc răspunderea generală a administratorului față de societate, în timp ce dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 reglementează o răspundere patrimonială specială, derogatorie de la dreptul comun ( care îl constituie legea nr. 31/1990), condițiile prevăzute în legea specială fiind de strictă interpretare și aplicare, neputând fi extinse la alte situații prevăzute în legi generale ( potrivit principiului exceptio est strictissimae interpretationis aplicationis).
Mai mult, nedepunerea bilanțurilor contabile la organul fiscal nu echivalează nicidecum cu neținerea contabilității sau cu caracterul fictiv al acesteia.
De asemenea, susținerea recurentei cu privire la faptul că simpla continuare a activității debitoarei de către administratori ar atrage incidența în speță a dispozițiilor art. 138 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 85/2006, este vădit nefondată, deoarece fapta constând în aceea că administratorii "au dispus în interes personal, continuarea unei activități care ducea în mod vădit persoana juridică la încetarea de plăți.", dacă și numai dacă, prin aceasta ". au contribuit la ajungerea debitorului în această situație- în stare de insolvență- " este reglementată de dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 85/2006, text ce nu a fost invocat de creditoare în susținerea cererii introductive formulate în fața Tribunalului ( Tribunalul nefiind învestit și cu fapta prevăzută la art. 138 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 85/2006 - a se vedea cererea de la filele 96-98 din dosarul Tribunalului, motivată expres doar pe dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. d) și f).
În fine, în motivarea recursului, recurenta nu mai face nici o referire la dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. f) din Legea nr. 85/2006, nu critică cele reținute de Tribunal cu privire la inaplicabilitatea acestui temei al răspunderii, ceea ce atrage concluzia că acesta nu constituie un motiv de recurs.
În consecință, Curtea, în temeiul art. 312 alin. 1 rap. la art. 304 pct. 9 și art. 304 1 din proc civ. va respinge recursul declarat împotriva acestei sentințe, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta-creditoare ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5 împotriva sentinței comerciale nr. 5038/21.11.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială în Dosarul nr- în contradictoriu cu intimații-pârâți și și debitoarea SC - SRL, prin lichidator judiciar, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată azi, 23.02.2009, în ședință publică.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
RED/DACT/RE/2 EX.
Sentința comercială nr. 5038/21.11.2008
Tribunalul București -Secția a VII a Comercială
Dosarul nr-
Jud. sindic:
Președinte:Elisabeta RoșuJudecători:Elisabeta Roșu, Iulica Popescu, Maria Speranța
