Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 326/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Număr în format vechi 2068/2008
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.326
Ședința publică de la 23.02.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Elisabeta Roșu
JUDECĂTOR 2: Iulica Popescu
JUDECĂTOR 3: Maria Speranța
Grefier
*************
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta - SRL, în contradictoriu cu intimata - AUTO & SRL, împotriva încheierii din data de 6.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta prin reprezentant, lipsind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, după care, Curtea consideră procedura completă cu intimata și nemaifiind alte cereri de formulat, în baza art. 150 civ. constată dezbaterile încheiate și acordă cuvântul pe recurs.
Recurenta prin reprezentant solicită admiterea recursului, depunând note scrise la dosar.
CURTEA
Prin încheierea din 06.10.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială în Dosarul nr-, s-a dispus în temeiul art. 1551din pr. civ. suspendarea judecării cauzei privind pe reclamanta - SRL și -. SRL, având ca obiect să se constate nulitatea absolută a contractului de executări de lucrări invocat de către pârâtă și, în principal, obligarea pârâtei să restituie autovehiculului în starea în care se află acesta în prezent, fără nici o obligație din partea reclamantei și obligarea pârâtei la plata de daune interese rezultate din prejudiciul cauzat prin nefolosirea mașinii și venitul nerealizat, în valoare de 1000 lei, modificată la data de 26.05.2008, în sensul solicitării ca, în cazul în care se va aprecia de către instanță că există un contract, să dispună anularea cestuia pentru motive de nulitate absolută și repunerea părților în situația anterioară și, în secundar, anularea contractului pentru viclenie ( dol) și în subsidiar, obligarea pârâtei la restituirea autovehiculului ce le-a fost remis pentru service sau obligarea să remită un autoturism similar în stare identică cu cea a autovehiculului care le-a fost încredințat sau achitarea sumei precizate în acțiune.
Pentru a pronunța această încheiere Tribunalul a reținut că desfășurarea procesului este împiedicată din pricina reclamantei, prin neîndeplinirea obligațiilor stabilite de instanță în sarcina sa, respectiv obligația citării pârâtei prin Publicitate.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamanta, ce a fost înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a Va Comercială.
În motivarea recursului se arată că încheierea recurată este dată cu aplicarea greșită a legii astfel că în temeiul art. 312 alin. 3 din pr. civ. solicită casarea în întregime a acesteia și redeschiderea judecății.
În detalierea motivelor de recurs, se susține că în mod ilegal și neîntemeiat instanța a dispus efectuarea citării pârâtei prin publicitate, deoarece potrivit art. 95 alin. 1 din pr. civ. citarea în acest fel se face numai atunci când reclamantul, deși a făcut tot ce i-a stat în putință, nu a izbutit să afle domiciliul pârâtului. Ca atre, citarea prin publicitate se face numai atunci când reclamantul nu a reușit să afle domiciliul pârâtului. Or, în cauză, potrivit informației de la Registrul Comerțului, pârâta are un sediu cunoscut, respectiv în B,-, sector 5, adresă indicată și de reclamant în cererea de chemare în judecată. a contrario, în cazurile în care sediul sau domiciliul pârâtului este cunoscut, instanța nu are temei legal să dispună efectuarea citării prin publicitate.
Recurenta enunță prevederile art. 92 alin. 2 din pr. civ. ale art. 92 alin. 3 din pr. civ. în raport cu care recurenta apreciază că procedura de citare prin afișare la sediul cunoscut al pârâtei era legal îndeplinită.
În al doilea rând, se susține că nu a existat o bază legală pentru efectuarea citării prin publicitate și pentru termenul de judecată la care s-a dispus suspendarea, deoarece reclamanta efectuase procedura de citare prin publicitate pentru termenul anterior, dovada acesteia fiind la dosar.
În al treilea rând, în mod ilegal și neîntemeiat, susține recurenta, s-a dispus suspendarea judecății, întrucât nu exista o obligație legală în sarcina reclamantei ce nu a fost îndeplinită. Astfel, deși reclamanta a efectuat procedura de citare prin publicitate pentru termenul anterior, iar instanța nu a dispus la acel termen efectuarea din nou a citării în acest fel, cu toate acestea a dispus suspendarea. În lipsa unei încheieri prin care instanța să fi dispus citarea prin publicitate, judecătorul nu putea dispune suspendarea, deoarece se putea efectua citarea prin afișare la ușa instanței.
În fine, recurenta susține că dispozițiile art. 1551din pr. civ. și art. 114 din pr. civ. se interpretează restrictiv prin prisma prevederilor art. 242 alin. 1 din pr. civ. și nu se aplică în ipoteza în care una dintre părți nu a efectuat procedura de citare prin publicitate, mai ales că instanța nu a pus în vedere reclamantei pentru acel termen să depună la dosar dovada citării prin publicitate și nici nu a dat un termen acesteia pentru a depune această dovadă.
În drept, se invocă art. 92-95 din pr. civ. art. 1551din pr. civ. art. 242, art. 304, art. 312 din pr. civ.
În dovedirea recursului, recurenta susține proba cu înscrisuri, declarații, prezumții etc.
Analizând încheierea recurată prin prisma criticilor invocate de recurentă în motivele de recurs, a dispozițiilor legale aplicabile suspendării judecării cauzei precum și a probelor administrate în cauză, Curtea apreciază că recursul este fondat și urmează a fi admis ca atare pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 95 alin. 1 din pr. civ. enunțat și de recurentă în motivele de recurs: " Când reclamantul învederează că, deși a făcut tot ce i-a stat în putință, nu a izbutit să afle domiciliul pârâtului, președintele instanței va dispune citarea acestuia prin publicitate."
2 al aceluiași text de lege stabilește: " Citarea prin publicitate se face afișându-se citația la ușa instanței. se publică și în Monitorul Oficial al României sau într-un ziar răspândit, în cazurile în care președintele instanței sau completul de judecată apreciază că o asemenea măsură este necesară:"
În speță, așa cum susține și recurentul, cererea de chemare în judecată cuprinde mențiuni privind sediul pârâtei, acesta fiind cunoscut, conform informațiilor de la Registrul Comerțului depuse la dosar (fila 5 din dosarul Tribunalului), obținerea acestor relații fiind demersul legal la îndemâna reclamantului pentru aflarea sediului pârâtei, societate comercială.
În atare situație, nu ne aflăm în ipoteza prevăzută de art. 95 alin. 1 din pr. civ. deoarece reclamantul a indicat domiciliul pârâtei, făcând și dovada acestui domiciliu (din această perspectivă obligația legală a reclamantului prevăzută de art. 112 alin. 1 pct. 1 din pr. civ. de a preciza în cerere, sediul pârâtei, fiind îndeplinită.
Împrejurarea că dovada de îndeplinire a procedurii de citare a pârâtei s-a restituit cu mențiunea" destinatar mutat "nu poate fi imputabilă reclamantei, deoarece orice schimbare a sediului unei societăți comerciale care nu este menționată în Registrul Comerțului, este inopozabilă terților.
De asemenea, în raport de dispozițiile art. 95 alin. 2 din pr. civ. citarea prin publicitate se face, în principiu,prin afișare la ușa instanței.Numai în situații excepționaleșinumai dacă instanța apreciază motivat de anumite împrejurări rezultate din dosar, că se impune, se va dispune citarea și prin publicarea înMonitorul Oficialsauîntr-un ziar de largă răspândire.
În cauză însă instanța nu a motivat dispoziția sa excepțională și mai mult,nu a pus în vedere reclamantei să facă ea însăși citarea prin publicitate( a se vedea încheierea din 23.06.2008 -fila 17).
În încheierea din 23.06.2008, instanța apreciind că procedura de citare este nelegal îndeplinită, a dispus citarea prin publicitate ( în ambele modalități procedurale, prin afișare la ușa instanței și prin Publicitate)însă nu a pus în vedere reclamantei să facă ea însăși citarea prin Publicitate.
De altfel, Curtea subliniază și împrejurarea că potrivit art. 86 alin. 1 din pr. civ." Comunicarea cererilor și a tuturor actelor deprocedură se va face, din oficiu, prin agenți procedurali ai instanțeisau prin orice alt salariat al acesteia, precum și prin agenți ori salariați ai altor instanțe, în ale căror circumscripții se află cel căruia i se comunică actul."Ca atare, procedura de citare nu va putea fi îndeplinităde însuși reclamantul, în legislația românească neexistând nici un text de lege care să îngăduie acest lucru, ba mai mult, din conținutul art. 86 alin. 1 enunțat mai sus rezultă cănumai de către instanță ( prin agenții săi) se va putea realiza procedura de citare.
Iată deci că,pe de o parte,citarea pârâtei nu era o obligația procedurală legală în sarcina reclamantei, care a indicat în mod corect sediul pârâtei, acela care figura la Registrul Comerțului ( neexistând nici o culpă a reclamantei pentru neprelungirea sediului sau modificarea acestuia de către pârâtă, fără asigurarea publicității la Registrul Comerțului), ci obligația instanței de judecată ( în condițiileart. 86 alin. 1 din pr. civ.), iarpe de altă parte, instanța de judecatănici nu a pus în vedere reclamantei această obligație cu caracter judecătoresc( fila 17), pentru ca ulterior reclamanta să fie sancționată cu suspendarea judecății.
Dispozițiile art. 1551din pr. civ. au indiscutabil un caracter sancționator pentru reclamantul care" din vina sa"împiedică"desfășurarea normală a procesului".
În speță, nu numai cădesfășurarea normală a procesului nu era împiedicată, de vreme ce pârâta fusese citată atât la ultimul sediu cunoscut, cu care aceasta figurează înregistrată la Registrul Comerțului, dar și prin afișare la ușa instanței ( deși dispozițiile art. 95 alin 1 prevăd această posibilitate numai în caz dedomiciliu necunoscut), astfel că nu se justifica neapărat citarea pârâtei și prin Publicitate, dar pe de altă parte chiar dacă am aprecia că suntem în atare situație, reclamantei nu i se poate imputavreo culpă.
De aceea, Curtea consideră că Tribunalul a aplicat greșit dispozițiile art. 1551din pr. civ. sancționând excesiv pe reclamantă căreia nu i s-a pus în vedere obligația ce se susține a nu fi fost îndeplinită, obligație însă nelegală devreme ce reclamantul a indicat în mod corect sediul pârâtei, făcând și dovada acestuia cu extras de la Registrul Comerțului.
În atare situație, în temeiul art. 312 alin. 3 rap. la art. 304 pct. 5 din pr. civ. și art. 3041din pr. civ., va admite recursul, va casa încheierea recurată și va trimite cauza spre continuarea judecății, aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurenta - SRL, în contradictoriu cu intimata - AUTO & SRL, împotriva încheierii din data de 6.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-.
Casează încheierea recurată și trimite cauza aceleiași instanțe pentru continuarea judecății.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 23.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red. Tehnored Jud.
Ex.2/3.04.2009
.
Tribunalul București
Secția a VI a Comercială
Judecător fond:
Președinte:Elisabeta RoșuJudecători:Elisabeta Roșu, Iulica Popescu, Maria Speranța
