Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 327/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Număr în format vechi 11/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.327
Ședința publică de la 23.02.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Elisabeta Roșu
JUDECĂTOR 2: Iulica Popescu
JUDECĂTOR 3: Maria Speranța
Grefier
*************
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta - SRL - prin lichidator judiciar, în contradictoriu cu intimatele, - SRL, INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ B, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2 și DIRECȚIA VENITURI BUGET LOCAL SECTOR 2, împotriva sentinței comerciale nr.3257/10.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII- Comercială, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, care învederează Curții lipsa părților, faptul că au fost atașate dovezile de comunicare a sentinței, precum și faptul că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform disp.art. 242 pct.2 civ.
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr.3257/10.09.2008 pronunțată de Tribunalul București -Secția a VII a Comercială în Dosarul nr- s-a dispus de către judecătorul sindic, respingerea ca neîntemeiată a cererii formulate de lichidatorul judiciar al debitoarei - SRL, privind atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtului pentru pasivul debitoarei, în raport cu creditoarele - SRL, INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ B, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2 și sector 2. Prin aceeași sentință, judecătorul sindic a dispus închiderea procedurii falimentului în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006, precum și radierea debitoarei din Registrul Comerțului.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a reținut în esență, că cererea lichidatorului judiciar întemeiată pe dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 85/2006 este neîntemeiată pentru mai multe considerente:
Potrivit art. 138 din Legea 85/2006 ".Judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:. d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea."
Din informațiile furnizate de ORC B și din înscrisurile de la dosar rezultă că pârâtul a fost administratorul debitorului. În conformitate cu prevederile art.1169 civil creditoarea trebuia sa dovedească împrejurarea că paratul a săvârșit faptele menționate mai sus. Din conținutul cererii formulate în contradictoriu cu paratul rezultă ca reclamanta se rezumă în general la invocarea unor aspecte teoretice privind angajarea răspunderii în condițiile art. 138 din Legea 85/2006 fără să arate în concret care sunt faptele care se încadrează în aceste dispoziții.
Reclamanta nu numai ca nu face dovada faptelor invocate din punct de vedere teoretic dar nici nu arată care este legătura de cauzalitate dintre încălcarea unor norme dintr-o lege specială (Legea nr. 82/1991 republicata) și starea de insolvență a debitoarei.
Săvârșirea unei fapte ilicite dintre cele prevăzute limitativ de lege și existența unui prejudiciu sunt două dintre condițiile necesare, dar nu și suficiente pentru a putea fi antrenată răspunderea unei persoane în temeiul art.138. Instanța trebuie să rețină că insolvența a fost determinată în tot sau în parte de fapta ilicită a persoanei împotriva căreia este exercitată acțiunea în răspundere civilă.
Raportul cauzal trebuie sa existe intre vreuna dintre faptele prevazute de art. 138 alin. 1 din Legea 85/2006 si starea de insolventa a debitorului, in sensul ca prin savarsirea unei asemenea fapte debitorul a ajuns in imposibilitatea de a acoperi datoriile exigibile.
Din cererea formulata, Tribunalul a constatat că nu rezulta care este raportul cauzal dintre presupusele fapte invocate a fi fost savarsite de catre parata si starea de insolventa a debitoarei. Cu privire la fapta prevazută la art.138 lit d) din lege, aceasta cuprinde trei ipoteze. Primele două ipoteze se refera la faptul că pârâtii au ținut o contabilitate fictivă și au facut să dispară unele documente contabile, însă creditoarea nu a probat cele afirmate.
Cea de-a treia ipoteză prevăzută de lit.d) a art.138 din lege se referă la faptul că pârâtii nu au ținut o contabilitate în conformitate cu legea. Împrejurarea că debitorul nu a depus la dosar actele prevazute de art. 28 din Legea 85/2006 în termenul prevazut de art.35 din lege, ori ca nu a depus raportările contabile la organele fiscale, nu poate fi asimilată cu neîndeplinirea obligației de a ține contabiIitatea în conformitate cu legea, în lipsa unor probe certe.
În ceea ce privește obligația pârâtului de a ține registrele cerute de lege, condiția impusă de legiuitor este că neîndeplinirea acesteia, adică neținerea unei contabilități în conformitate cu legea, să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență,
Așadar, simplul fapt că pârâtul nu ar fi ținut contabilitatea potrivit legii române nu este de natură să ducă la angajarea răspunderii sale în lipsa dovedirii raportului de cauzalitate între această faptă și ajungerea societății în stare de insolvență, Or, în speță, reclamantul creditor nu a făcut dovada acestui raport de cauzalitate. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs lichidatorul judiciar al debitoarei, ce a fost înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI. În motivarea recursului se arată că lichidatorul judiciar a arătat în raportul de activitate nr. 4 că în urma demersurilor efectuate de acesta, a rezultat că societatea nu este înregistrată cu bunuri impozabile, iar diligențele lichidatorului pentru a contacta conducerea societății au eșuat, administratorul debitoarei rămânând în pasivitate la notificările lichidatorului. În atare situație, lichidatorul judiciar nu a fost în măsură să identifice cauzele și împrejurările În mod greșit, se consideră de către recurent, instanța nu a dat forță probantă suficientă acestui raport pentru antrenarea răspunderii patrimoniale a pârâtului în temeiul art. 138 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 85/2006. De aceea, consideră recurentul, hotărâre instanței este nelegală deoarece ignoră reaua-credință a administratorului debitoarei, care și-a încălcat mandatul și a adus societatea în stare de faliment. Analizând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin motivele de recurs, a probelor administrate în cauză și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea apreciază că recursul este nefondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente:
În ce privește aplicabilitatea art. 138 lit.d) din Legea nr. 85/2006 potrivit căruia membrii organelor de conducere pot fi obligați să suporte o parte din pasivul societății, dacă au contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență prin aceea că:". au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.",Curtea apreciază că sentința este legală și temeinică.
În primul rând, recurenta nu arată care dintre cele trei elemente materiale ale activității păgubitoare săvârșite de administrator ar fi incidente în cauză, iarîn al doilea rând, din actele existente la dosar, întocmite chiar de lichidatorul judiciar nu rezultă caracterul fictiv al evidențelor contabile, nici dispariția unor documente contabile și nici încălcarea dispozițiilor legale privind evidența contabilă.
În acest sens, Curtea reține ca și Tribunalul că pentru aplicarea art. 138 din legea nr. 85/2006 este nevoie de întrunirea cumulativă două condiții speciale:a) săvârșirea uneia sau mai multora dintre faptele prevăzute de acest text de legeșib) condiția ca acestea să fi fost cauzele stării de insolvență( la care se adaugă, desigur, condițiile generale ale răspunderii civile delictuale desprinse din art. 998-999 din civil).
Or, în cauză, așa cum corect reține și prima instanță, nu s-a făcut dovada săvârșirii faptelor reglementate de art. 138 alin. 1 lit. d) din legea nr. 85/2006 și a legăturii de cauzalitate dintre acestea și starea de insolvență, creditoarea invocând numai d) și, mai mult decât atât, cauzele esențiale ale insolvenței nu s-au datorat unor fapte imputabile administratorului, ceea ce exclude atragerea răspunderii acestuia.
Mențiunile recurentei referitoare la răspunderea pe care administratorii o au pentru neîndeplinirea unor obligații legale prevăzute de Legea nr. 31/1990 rep. ( neîndeplinirea mandatului) sunt lipsite de relevanță deoarece acestea privesc răspunderea generală a administratorului față de societate, în timp ce dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 reglementează orăspundere patrimonială specială, derogatorie de la dreptul comun( care îl constituie legea nr. 31/1990), condițiile prevăzute în legea specială fiind de strictă interpretare și aplicare, neputând fi extinse la alte situații prevăzute în legi generale ( potrivit principiuluiexceptio est strictissimae interpretationis aplicationis).
În fine, în ce privește susținerea recurentei cu privire la forța probantă a raportului de activitate nr. 4, Curtea apreciază că aceasta este vădit nefondată, deoarece la dosar nu există un raport al lichidatorului cu nr. 4, ultimul raport de activitate fiind raportul de activitate nr. 3 depus la ultimul termen de judecată din 10.09.2008 ( filele 161-162 din dosarul Tribunalului). În consecință, Curtea, în temeiul art. 312 alin. 1 rap. la art. 304 pct. 9 și art. 3041din proc civ. va respinge recursul declarat împotriva acestei sentințe, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta, lichidator judiciar al debitoarei - SRL împotriva sentinței comerciale nr. 3257/10.09.2008 pronunțată de Tribunalul București -Secția a VII a Comercială în Dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul-pârât și intimatele-creditoare - SRL, INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ B, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2 și sector 2, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată azi, 23.02.2009, în ședință publică.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
RED/DACT/RE/2 EX.
Sentința comercială nr. 3257/10.09.2008
Tribunalul București - Secția a VII a Comercială
Dosarul nr-
Președinte:Elisabeta RoșuJudecători:Elisabeta Roșu, Iulica Popescu, Maria Speranța
