Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 330/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Număr în format vechi 1911/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.330
Ședința publică de la 15.02.2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Iulica Popescu
JUDECĂTOR 2: Maria Speranța Cornea
JUDECĂTOR 3: Elisabeta
Grefier
*************
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta - CONSUL-L, în contradictoriu cu intimatele - SRL - prin lichidator judiciar - CONSUL-L, - ROMÂNIA SRL, - SRL, & CO. KG, G-U COM SRL, INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ B, - REUNITE SA, - INTERNAȚIONAL SA, - SRL, - ROMÂNIA SRL, împotriva sentinței comerciale nr.2600/14.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, care învederează Curții lipsa de procedură constatată cu intimata - SRL și lipsa părților.
Curtea face aplicarea disp.art. 98 civ. apreciază procedura completă și constatând cauza în stare de judecată o reține spre soluționare, având în vedere că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform disp.art. 242 pct.2 civ.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr. 2600/14.05.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială, judecătorul - sindic a respins cererea formulată de lichidatorul judiciar - CONSUL-L,împotriva pârâtului G, în temeiul dispozițiilor articolului 138 literele b și c din Legea nr.85/2006, ca neîntemeiată, deoarece în cauză nu s-a dovedit legătura de cauzalitate între faptele pârâtului și starea de insolvență, așa cum prevăd dispozițiile articolelor 998 - 999 Cod civil.
Împotriva acestei sentințe comerciale, lichidatorul judiciar - CONSUL-L, în termenul legal prevăzut de dispozițiile articolului 8 alineat 2 din Legea nr.85/2006, a declarat recurs pentru soluționarea căruia la Curtea de Apel București - Secția a Va Comercială la data de 30.07.2009 a fost înregistrat dosarul nr-.
Recurentul consideră că sentința atacată este nelegală deoarece judecătorul sindic analizând superficial materialul probator administrat a ajuns la concluzia greșită potrivit căreia în cauză nu s-ar fi făcut dovada existenței legăturii de cauzalitate între faptele intimatului și ajungerea debitoarei în stare de insolvență, când în realitate din rapoartele întocmite de către lichidatorul judiciar rezultă că acesta se făcea vinovat de săvârșirea faptelor prevăzute la articolul 138 litera b și litera c din Legea nr.85/2005 (articolul 304 punctul 9 Cod procedură civilă). Solicită admiterea recursului casarea sentinței atacate și admiterea cererii lichidatorului judiciar.
Intimații legali citați nu au formulat întâmpinări.
Nu au fost administrate probe noi în sensul dispozițiilor articolului 305 Cod procedură civilă.
Curtea verificând legalitatea lucrărilor dosarului de fond potrivit criticilor formulare constată că recursul este nefondat pentru următoarele motive:
Atât în doctrină, cât și în practică, s-a acceptat faptul că răspunderea civilă în temeiul dispozițiilor articolului 138 din Legea nr.85/2006 presupune îndeplinirea următoarelor condiții: săvârșirea unei fapte ilicite dintre cele enumerate de lege, existența prejudiciului, existența legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și culpa făptuitorului.
Jurisprudența este constantă în ceea ce privește necesitatea probării îndeplinirii condițiilor menționate.
Fapta prevăzută de dispozițiile articolului 138 litera b din Legea nr.85/2006 și anume: au fost efectuate acte de comerț în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice, presupune dovedirea faptului că administratorul societății debitoare prin săvârșirea unor fapte de comerț concrete, prin persoane interpuse a cauzat starea de insolvență.
În caz contrat o astfel de faptă poate constitui, atunci când sunt îndeplinite cerințele normei de incriminare, în fracțiunea prevăzută dearticolul 272 punctul 1 sau punctul 2dinLegea nr.31/1990,caz în care va fi angajată și răspunderea penală.
Faptul că în rapoartele de activitate lichidatorul judiciar a considerat că starea de insolvență a fost cauzată, atât prin insuficiența actului de administrare al societății cât și prin angajarea de obligații ce excedau posibilitatea de onorare a societății, nu este în măsură, în lipsa indicării concrete a faptelor de comerț pe care intimatul pârât le-a făcut în interesul său personal prin anumite persoane interpuse, și în lipsa unor dovezi din care să rezulte legătura de cauzalitate dintre insuficiența actului de administrare și ajungerea societății în stare de insolvență, să conducă la aplicarea sancțiunii prevăzute de articolul 138 alineat 1 din Legea nr.85/2006.
În consecință, în lipsa unor dovezi din care să rezulte îndeplinirea condiției legăturii de cauzalitate prevăzută de articolele 998-999 Cod civil, Curtea va respinge ca nefondat primul motiv de recurs fundamentat pe dispozițiile articolului 138 alineat 1 litera
Referitor la motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile articolului 138 alineat 1 litera c din Legea nr.85/2006, Curtea îl va respinge ca nefondat, apreciind că încadrarea unei fapte în această ipoteză juridică presupune stabilirea existenței unei situații în care debitorul, cu toate că avea dificultăți financiare a continuat activitatea, ceea ce până la urmă a determinat încetarea plăților și starea de insolvență.
Deși, nu poate fi angajată răspunderea persoanelor din conducerea societății debitoare în condițiile articolului 138 alineat 1 litera c, dacă nu se face dovada că acestea au cauzat starea de insolvență prin continuarea unei activități în folosul propriu.
În toate situațiile în care nu se administrează probe din care să rezulte că pârâtul a dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetare de plăți, soluția respingerii unei astfel de cereri este perfect legală.
Faptul că intimatul nu a solicitat deschiderea procedurii insolvenței în baza dispozițiilor articolului 27 alineat 1 din Legea nr.85/2006 nu poate constitui fundament juridic pentru aplicarea sancțiunii prevăzute de dispozițiile articolului 138 alineat 1 și fundamentată pe săvârșirea faptei menționate la litera
Nu trebuie confundată fapta prevăzută la articolul 138 alineat 1 litera c cu dispoziția de continuare a activității în situația în care insolvența este prezumată, deoarece, potrivit dispozițiilor articolului 27 alineat 1 din Legea nr.85/2006, numai debitorul aflat în stare de insolvență este obligat să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozițiilor acestei legi, în termen de 30 de zile de la data apariției stării de insolvență.
Or, dacă insolvența este iminentă( ca în cazul articolului 138 litera c) debitorul nu are o astfel de obligație.
Față de toate aceste considerente, Curtea în baza dispozițiilor articolului 312 alineat 1 Cod procedură civilă raportat la articolul 304 punctul 9 Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta - CONSUL-L, în contradictoriu cu intimatele - SRL - prin lichidator judiciar - CONSUL-L, - ROMÂNIA SRL, - SRL, & CO. KG, G-U COM SRL, INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ B, - REUNITE SA, - INTERNAȚIONAL SA, - SRL, - ROMÂNIA SRL, împotriva sentinței comerciale nr.2600/14.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 15.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
2 ex.
2.03.2010
Tribunalul București - Secția a VII a Comercială
Judecător sindic:
Președinte:Iulica PopescuJudecători:Iulica Popescu, Maria Speranța Cornea, Elisabeta
