Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 342/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALA NR:342
Sedința publică din 25 februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Georgeta Guranda
JUDECĂTOR 2: Minodora Condoiu
JUDECĂTOR 3: Ana Maria
GREFIER -
****************
Pe rol judecarea cererilor de recurs, formulate de recurentele creditoare ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE SECTOR 5 și DIRECTIA VENITURI BUGET LOCAL SECTOR 2 împotriva sentinței comerciale nr.4297/17.10.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata debitoare SC SRL prin lichidator judiciar CONSUL-L, intimatul pârât LADAM și intimatele creditoare LEASING SA și MUNTENIA SUD SA.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurenta creditoare Sector 5 prin consilier juridic care depune delegație la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura nelegal îndeplinită cu intimata creditoare MUNTENIA SUD SA.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, care învederează lipsa de procedură cu intimata creditoare, în senul restituirii citației cu mențiunea "mutat de la adresă".
Curtea face aplicarea dispozițiilor art.98 pr.civ. și constată procedura legal îndeplinită,
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată dezbaterile închise, în baza art.150 pr.civ. și acordă cuvântul recurentei prezente, pe recursuri.
Recurenta prin consilier juridic, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii cererii așa cum a fost formulată. Solicită admiterea recursului formulat de DIRECTIA VENITURI BUGET LOCAL SECTOR 2.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului comercial d e față;
Prin cererea inregistrată la Tribunalul București - Secția a VII-a comercială, sub nr-, la data de 03.05.2007 creditoarea SC MUNTENIA SUD SA a solicitat deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei SC SRL.
In motivarea cererii s-a aratat că societatea-creditoare are impotriva debitoarei o creantă certă, lichidă și exigibilă in suma de 36.880,68 lei reprezentand debit principal, 11.620,80 lei penalitati de intarziere și 123,24 lei taxa deconectare-reconectare. S-a precizat că părțile au încheiat contractul de fumizare a energiei electrice in baza căruia creditoarea a livrat debitoarei energie in baza unor facturi fiscale, facturi care insa nu au fost achitate de debitoare.
S-a mai aratat că debitoarea se afla in insolvență.
Prin sentința comercială nr. 3405/21.09.2007, cererea creditoarei a fost admisă, așa incat s-a deschis procedura prevăzută de Legea nr. 85/2006 impotriva debitoarei și a fost numit lichidatorul judiciar.
Lichidatorul judiciar desemnat in cauza in indeplinirea atributiilor prevazute de lege a intocmit tabelele creditorilor si a aratat ca in urma demersurilor efectuate a constatat ca debitoarea nu are bunuri in patrimoniu, astfel ca se impune inchiderea procedurii conform art. 131 din Legea 85/2006.
La data de 22.05.2008, comitetul creditorilor reprezentat de creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5 formulat cerere de autorizare in vederea promovarii unei cereri de atragere a raspunderii patrimoniale și cerere de atragere a raspunderii patrimoniale impotriva paratului LADAM, reprezentant al societatii debitoare, actiune intemeiata pe dispozitiile art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006.
Prin incheierea de ședinta din 23.05.2008 a fost autorizat comitetul creditorilor reprezentat de creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5 pentru a formula cerere de atragere a raspunderii patrimoniale.
În motivarea actiunii, s-a arătat in esenta, ca, paratul nu a tinut o contabilitate in
conformitate cu legea prezumându-se că a tinut o contabilitate fictiva.
In cauza a fost administrata proba cu inscrisuri.
Tribunalul București - Secția a VII a Comercială, prin sentința comercială nr. 42947 din 17.10.2008, a respins cererea de atragere a răspunderii patrimoniale formulată de comitetul creditorilor SECTOR 5, DV- 2, LEASING SA, AMIRAL, în contradictoriu cu pârâtul LADAM, ca neintemeiata, și a dispus: -închiderea procedurii falimentului debitoarei SC SRL, în contradictoriu cu creditorul SC MUNTENIA SUD SA.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținiut că, pentru angajarea răspunderii potrivit prevederilor art.138 alin. 1 din legea 85/2006 în sarcina membrilor organelor de conducere trebuie îndeplinite cumulativ condițiile generale (existența unui prejudiciu; o faptă ilicită a unei persoane; existența raportului de cauzalitate între fapta ilicită a persoanei si prejudiciu; fapta ilicită să fi fost comisă cu una din formele de vinovăție). Pe langă condițiile generale, art.138 prevede și condiții speciale pentru angajarea acestei forme de raspundere: persoanele care au savarșit faptele ilicite trebuie să facă parte din organele de supraveghere sau de conducere ale unui debitor, persoană juridică, precum și orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului.
Faptele ilicite săvârșite de organele de conducere sunt expres si limitativ prevăzute la lit. a-g ale art.138 din lege.
Din formularea textului alin.1 al art.138 din lege rezultă că sunt raspunzatori civil, membrii organelor de conducere "care au cauzat" stare de insolvență prin una din faptele enumerate.
Recamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art 138 lit. d din Legea nr. 85/2006, fară să facă dovada săvarșirii de către parata a faptelor respective.
Potrivit art. 138 din Legea 85/2006. judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insoivență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:. d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea;
Din informațiile furnizate de ORC B și din înscrisurile de la dosar rezultă că pârât a fost administratorul debitorului.
In conformitate cu prevederile art.1169 civil creditoarea trebuia sa dovedeasca ca parat a savarsit faptele mentionate mai sus.
Din continutul cererii formulate in contradictoriu cu paratul rezulta ca reclamanta s-a rezuma in general la invocarea unor aspecte. teoretice privind angajarea raspunderii in conditiile art. 138 din Legea 85/2006 fara sa arate in concret care sunt faptele care se incadreaza in aceste dispozitii.
Reclamanta nu numai ca nu făcut dovada faptelor invocate din punct de vedere teoretic dar nici nu a arătat care este legatura de cauzalitate dintre incalcarea unor norme dintr-o lege speciala (Legea nr.82/1991 republicata) și starea de insolventa a debitoarei.
unei fapte ilicite dintre cele prevazute limitativ de lege si existenta unui prejudiciu sunt doua. dintre conditiile necesare, dar nu suficiente pentru a putea fi antrenata raspunderea unei persoane in temeiul. art.13 8.
Instanta trebuie sa retina ca insolventa a fost determinata in tot sau in parte de fapta ilicita a persoanei impotriva careia este exercitata actiunea in raspundere civila.
Raportul cauzal trebuie sa existe intre vreuna dintre faptele prevazute de art. 138 alin. 1 din Legea 85/2006 si starea de insolventa a debitorului, in sensul ca prin savarsirea unei asemenea fapte debitorul a ajuns in imposibilitatea de a acoperi datoriile exigibile.
Cu privire la fapta prevazută la art.138 lit d) din lege, aceasta cuprinde trei ipoteze. Primele două ipoteze se refera la faptul că pârâtul a ținut o contabilitate fictivă și au facut să dispară unele documente contabile, însă creditoarea nu a probat cele afirmate. Cea de-a treia ipoteză prevăzută de lit.d) a art.138 din lege se referă la faptul că pârâtul nu a ținut o contabilitate în conformitate cu legea. Împrejurarea că debitorul nu a depus la dosar actele prevazute de art.28 din Legea 85/2006 în termenul prevazut de art.35 din lege, ori ca nu a depus raportările contabile la organele fiscale, nu poate fi asimilată cu neîndeplinirea obligației de a ține contabilitatea în conformitate cu legea, în lipsa unor probe certe.
Oricum, în ceea ce privește obligația pârâtului de a ține registrele cerute de lege, condiția impusă de legiuitor este că neîndeplinirea acesteia, adică neținerea unei contabilități în conformitate cu legea, să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență.
Asadar, simplul fapt că pârâtul nu ar fi ținut contabilitatea potrivit legii române nu este de natură să ducă la angajarea răspunderii sale în lipsa dovedirii raportului de cauzalitate între această faptă și ajungerea societății în stare de insolvență. Or, în speță, reclamantul creditor nu a facut dovada acestui raport de cauzalitate.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5 B și DIRECȚIA VENITURI BUGET LOCAL SECTOR 2
În motivarea recursurilor s-a arătat că, dispozitiile art. 138 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei instituie condiții generale și speciale pentru admisibilitatea cererii. În acest sens s-a arătat că hotararea judecatoreasca atacată a fost pronuntata cu aplicarea gresita a legii (art. 304 pct. 9 din Codul d e Procedura Civila).
In considerentele hotarari recurate instanta a retinut ca, pentru a putea fi atrasa raspunderea, in conditiile art. 138 din lege, este necesar sa fie indeplinite patru conditii: prejudiciul, fapta ilicita legatura de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu si vinovatia persoanelor avizate.
Insa, pentru angajarea acestui tip de raspundere este necesara și întrunirea unor conditii speciale cumulative, respectiv: starea de insolventa a societatii debitoarei si savarsirea de catre persoanele vizate, a faptelor expres si limitativ prevazute de lege.
De asemenea instanta retinut faptul că, nu s-a facut dovada privind tinerea contabilitatii si aducerea societatii in stare de incetare de plati.
În acest sens a arătat că din informatiile existente in baza de date, debitoarea nu figureaza cu declaratii privind obligatiile de plata la bugetul general consolidat; deconturi privind taxa pe valoare adaugata; raportari/bilanturi contabile, astfelcă s-a solicitat admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii cererii în temeiul articolului 138 alin. 1 lit.
de aceste considerente recurentele au arătat că atata timp cat declaratiile privind obligatiile fiscale nu au fost depuse, conform obligatiei legale, la organul fiscal teritorial, rezulta ca nu a fost tinuta contabilitatea in conformitate cu legea 82/1991, fiind indeplinite cerintele art. 138 alin. 1 lit. d) din Legea nr.85/2006 privind procedura insolventei.
De asemenea în aprecierea vinovăției administratorului debitoarei trebuie avute în vedere și prevederile art. 72 din Legea nr. 31/1990 conform cărora "obligațiile și răspunderea administratorilor sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat", acestea coroborate cu dispozițiile art. 1540 cod civil potrivit cărora "mandatarul este răspunzător nu numai pentru dol dar încă și de culpa comisă în executarea mandatului.
Totodată, potrivit alin. 2, al aceluiași articol,"în cazul în care mandatul are caracter oneros răspunderea mandatarului se apreciază cu mai multă rigurozitate.
Or, potrivit art. 374 Cod Comercial mandatul comercial este prezumat a fi cu caracter oneros, în cauza nefăcându-se dovada contrarie.
Aflându-ne pe tărâmul răspunderii civile contractuale culpa este "prezumată, potrivit art. 1082 Cod Civil, iar răspunderea trebuie apreciată in abstracto, cu mai multă rigurozitate, avându-se în vedere că s-a acționat în temeiul unui mandat comercial.
Curtea verificând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu urmează a respinge recursurile ca nefondate.
Răspunderea reglementată de articolul 138 din Legea nr.85/2006 este o răspundere personală care intervine numai atunci când prin săvârșirea faptelor enumerate s- ajuns la starea de insolvență.
Natura juridică a răspunderii membrilor organelor de conducere este aceea a unei răspunderi speciale care prezintă multe din caracteristicile răspunderi delictuale.
Pentru a fi angajată această răspundere trebuie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale conform articolului 198-999 Cod civil, condiții care în această situație unele conotații speciale.
Prin urmare trebuie să se probeze că pârâtul prin fapta lui culpabilă în una din formele prevăzute de articolul 138 a contribuit la aducerea societății în stare de insolvență.
Existența raportului de cauzalitate între fapta culpabilă, insolvență și prejudiciul suferit de creditor trebuie dovedită, nefiind prezumată.
De asemenea faptul că pe parcursul procedurii falimentului creditorii nu au fost îndestulați nu este de natură antrena în mod automat răspunderea pârâtului întrucât răspunderea pentru insuficiența activului poate fi angajată numai dacă prejudiciul a rezultat direct din greșeala de gestiune iar la starea de insolvență a contribuit și fostul administrator prin fapta lui culpabilă.
Referitor la cazul prevăzut de articolul 138 lit. d teza finală din Legea nr.85/2006 republicată, în sensul că administratorul societății debitoare nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea Curtea constată că recurentele nu au probat acest aspect invocând doar nedepunerea unor raportări contabile la administrația financiară și la ORC, ceea ce nu echivalează cu neținerea contabilității.
De altfel, recurentele creditoare denaturează semnificația organizării și conducerii contabilității proprii care se realizează prin intermediul registrelor prevăzute de codul comercial și de Legea nr. 82/2001 nicidecum prin intermediul raportărilor contabile, care au altă funcțiune și pentru a căror nerespectare legea prevede alte sancțiuni, fiind de reținut sub acest din urmă aspect că acestea nu au făcut nici un demers legal de sancționare, deși știa sau trebuia să știe potrivit propriilor evidențe că societatea debitoare nesocotește obligația legală a depunerii situațiilor financiare.
Prin urmare, reținând, așa cum a făcut și judecătorul - sindic, că în cauză nu au fost dovedite cumulativ toate elementele răspunderii civile delictuale speciale prevăzută de articolul 138 din legea nr.85/2006, Curtea apreciază că soluția pronunțată de judecătorul - sindic este legală și temeinică, fiind întemeiată pe o situație de fapt corect reținută și dată cu stricta respectare a prevederilor legale incidente.
Având în vedere și rapoartele întocmite de lichidator, în care se precizează expres că nu pot fi stabilite cauzele ajungerii societății debitoare la insolvență, Curtea reține în plus și că, chiar dacă s-ar fi făcut dovada existenței faptei într-una din modalitatea prevăzută de articolul 138 litera d din legea insolvenței, răspunderea patrimonială nu putea fi antrenată, întrucât nu a fost determinată relația de cauzalitate dintre această faptă și starea de insolvență.
Nefiind îndeplinite condițiile articolului 304 pct.9 Cod procedură civilă coroborat cu articolul 312 alin. 1 Cod procedură civilă Curtea va respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de recurentele creditoare ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE SECTOR 5 și DIRECTIA VENITURI BUGET LOCAL SECTOR 2 împotriva sentinței comerciale nr.4297/17.10.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata debitoare SC SRL prin lichidator judiciar CONSUL-L, intimatul pârât LADAM și intimatele creditoare LEASING SA și MUNTENIA SUD SA.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 25.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
-
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
2 ex./11.05.2009
Tribunalul București - Secția a VII a Comercială
Judecător sindic:
Președinte:Georgeta GurandaJudecători:Georgeta Guranda, Minodora Condoiu, Ana Maria
