Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 357/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL B - SECTIA a V-a COMERCIALA
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALĂ NR.357
Sedința publică de la 19 martie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dana Arjoca
JUDECĂTOR 2: Decebal Taragan
JUDECĂTOR 3: Minodora Condoiu
GREFIER - - -
Pe rol judecarea cererii de recurs, formulată de recurenții pârâți, împotriva sentinței comerciale nr.3274/12.09.2007 pronunțată de Tribunalul B Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata debitoare ASOCIATIA prin lichidator judiciar GRUP și intimatele creditoare DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE I, SC SRL și SC SRL.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurenții prin avocat cu împuternicire avocațială la dosar, intimata creditoare SC SRL prin director general și prin avocat cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind celelalte intimate.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care:
Intimata creditoare SC SRL prin apărător, depune la dosar înscrisuri, cu exemplare pentru a fi comunicate.
Curtea comunică înscrisurile recurenților prin apărător.
Recurenții prin apărător, solicită în cadrul probei cu înscrisuri, acordarea unui termen pentru depune înscrisuri în susținerea recursului.
Curtea având în vedere actele dosarului, apreciază sunt suficiente pentru a se pronunța asupra recursului și acordă cuvântul pe recurs.
Recurenții prin apărător, învederează că nu mai susțin primul motiv de recurs și solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru considerentele expuse prin motivele de recurs, fără cheltuieli de judecată.
Intimata creditoare prin apărător, solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată, sens în care, depune factură privind onorariul de avocat.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VII a Comercială la data de 26.09.2006, creditoarea ASOCIAȚIA prin lichidator SC SA a solicitat deschiderea procedurii simplificate a insolvenței împotriva sa.
Prin sentința comercială nr.2782 din 01.11.2006, tribunalul a admis cererea și a dispus deschiderea procedurii simplificate a falimentului împotriva debitoarei, numind lichidator judiciar pe SC GRUP SRL.
Prin sentința comercială nr.3274 din 12.09.2007, tribunalul a admis cererea formulată de creditoarea și a obligat pe pârâții, și să suporte pasivul debitoarei. A dispus și instituirea sechestrului asigurător asupra imobilului din Comuna,-, Județul I și asupra mărcii OSIM "Dimineața" aparținând pârâtului.
Pentru a pronunța această soluție, judecătorul-sindic a reținut că nu s-a depus bilanțul contabil așa cum prevede articolul 27 alin. 1, art.30 alin.1 din Legea 82/1991 rep. și articolul 73 lit. din Legea 31/1990 rep. obligație ce-i revenea administratorului societății debitoare așa cum prevede articolului 72 din Legea 31/ 1990 rep.
În conformitate cu prevederile articolului 11 din Legea 82/1991 rep. răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității la persoanele juridice revine administratorului.
Având în vedere faptul că potrivit articolului 71 din Legea 31/1990 rep. "obligațiile și răspunderile administratorului sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat", tribunalul trebuie să aibă în vedere și dispozițiile art.1540 Cod civil, potrivit căruia mandatarul este răspunzător nu numai pentru dol dar și de culpa comisă în executarea mandatului.
Or, potrivit art. 374 Cod comercial mandatul comercial este prezumat a fi cu caracter oneros, fiind cuprins in actul constitutiv (art.5) sau în hotărârea adunării generale și este acceptat prin semnarea în registrul comerțului.
Acceptând desemnarea, administratorul stabilește un raport juridic contractual de mandat comercial cu societatea.
Dispoziția articolului 35 alin. 3-4 din Legea 31/1954 prevede că faptele ilicite săvârșite de organele persoanei juridice obligă însăși persoana juridică, dacă au fost îndeplinite cu prilejul executării funcției lor.
Natura răspunderii va fi determinată de sursa obligației încălcate sau neîndeplinite, în unele cazuri va fi o răspundere civilă contractuală, iar în altele va fi o răspundere civilă delictuală.
Faptele ilicite atrag și răspunderea personală celui ce le-a săvârșit, atât față de persoana juridică cât și al treilea.
Potrivit principiilor dreptului civil, ca regulă generală, pentru a solicita răspunderea civilă a unei persoane este necesar să se dovedească raportul de cauzalitate dintre fapta culpabilă a persoanei respective și prejudiciul cauzat.
In cazul răspunderii contractuale, culpa pârâtului este prezumată potrivit articolului 1082 cod civil raportat la articolul 138 din Legea 85/2006.
În conformitate cu dispoziția art.1080 Cod civil coroborat cu art.1600 Cod civil, devine operativ criteriul obiectiv care presupune compararea activității administratorului societății debitoare cu activitatea unei persoane diligente (bonus familial) care-și subordonează măsurile luate exigențelor impuse de regulile de conviețuire socială.
Potrivit principiilor generale ale răspunderii, fapta ilicită nu trebuie neapărat să constea într-o acțiune, dar și omisiunea, inacțiunea ilicită, neîndeplinirea unei activități, ori neluarea unei măsuri, atunci când această activitate sau această măsură trebuia să fie întreprinsă de către anumite persoane.
Faptele enumerate de art.138 din Legea 85/2006 atrag răspunderea civilă delictuală specială a conducătorilor societății pentru plata pasivului acesteia doar dacă au contribuit la starea de insolvență a societății și este o stare de fapt care se asociază acțiunii sau omisiunii delictuoase a conducătorilor ei pentru a fundamenta răspunderea lor pentru pasivul societății.
Legiuitorul nu așează în cuprinsul art.138 din Legea 85/2006 verbul "a cauza" ci verbul "a contribui" pentru a desemna legătura de cauzalitate între conduita conducătorilor societății și starea de insolvență comercială.
Aceasta nu însemnă că ne-am aflat în prezența unei cauzalități parțiale, cauzalitatea juridică nu coincide cu cauzalitatea fizică.
Faptul că legiuitorul a folosit verbul a contribui denotă intenția de a da valoare cauzală și acelor fapte care, deși n-au cauzat direct starea de insolvență, au contribuit la producerea ei. Doar așa se explică de ce răspund și cenzorii sau administratorii care prin omisiunea îndeplinirii atribuțiilor prevăzute de lege au favorizat activitățile păgubitoare comise de alți administratori care au condus societatea.
Textul nu distinge între conducătorii în funcție la data deschiderii procedurii și conducătorii anteriori, lăsând la suveranitatea judecătorului sindic să stabilească dacă atât unii, cât și alții au contribuit la ajungerea societății în această situație, în calitate de autori ai unora dintre faptele enumerate.
Împrejurarea că persoanele față de care se cere stabilirea răspunderii nu aveau calitate de administrator la data nașterii creanței, este irelevantă față de dispozițiile art.138, care nu condiționează răspunderea de prezența acestei calități la data nașterii creanței ci numai de săvârșirea în timpul mandatului de administrator, a unor fapte enumerate în art.138 al.1 din lege.
Așa cum s-a arătat în jurisprudență, pentru aplicarea dispozițiilor art.138, nu este necesară ca învestirea în funcția de conducere să fi fost efectuată cu respectarea tuturor formelor prescrise de lege, dacă în fapt s-au executat atribuțiile acestei funcții.
Nu va fi înlăturată aplicarea acestor norme legale chiar dacă învestirea administratorului sau cenzorului nu a fost publicată în Monitorul Oficial al României și nu a fost înscrisă în registrul comerțului pentru a produce efecte "erga omnes".
Din economia articolului 138 rezultă că administratorul ar putea fi obligat să suporte numai parțial pasivul societății dar tribunalul nu este limitat în ceea ce privește partea din pasiv rămasă neacoperită din averea debitoarei întrucât acest "pasiv" cuprinde toate creanțele creditorilor care sunt evidențiate în tabelul final, și chiar în condiția în care nu toți creditorii au formulat cerere de atragere la răspundere patrimonială, având în vedere caracterul colectiv al executării silite reglementate de Legea 85/2006, cât și solidaritatea creditorilor reglementată de art. 1034 Cod civil și art.1059 Cod civil.
Din analiza probatoriului administrat în cauză și din rapoartele de activitate întocmite de lichidatorul judiciar, tribunalul a reținut că: starea de insolvență a debitoarei este imputabilă pârâților întrucât pârâții n-au făcut o infuzie de capital pentru redresarea economică a debitoarei și au continuat activitatea debitoarei știind că se îndreaptă spre încetare de plăți și nici nu au solicitat deschiderea procedurii voluntare în condițiile art.27 din Legea 85/2006.
Prin urmare, dovada legăturii dintre fapta ilicită, culpabilă a administratorilor societății debitoare este dovedită în condițiile prevăzute de art.1169-1170 Cod civil, astfel că cererea formulată în temeiul art.138 lit."a, c "din Legea 85/2006 a fost admisă.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții, care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a Va Comercială sub nr-.
În motivarea recursului, se invocă lipsa calității procesuale active a Direcției Generale a Finanțelor Publice a Județului I, față de cererea de atragere a răspunderii formulate.
Astfel, pentru a fi atrasă răspunderea potrivit literelor de mai sus ale art. 138 din Legea 85/2006, legea a instituit condiția potrivit cu care, cererea de atragere a răspunderii să fie formulată de administratorul judiciar sau de lichidator. În speță, cererea de angajarea a răspunderii a fost formulată de către Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I, adică de către unul dintre creditori. Totodată, date fiind dispozițiile imperative și exprese ale legii, se consideră că, și în situația în care lichidatorul și-ar însuși cererea, o asemenea conduită procesuală nu ar putea acoperi nulitatea actului încheiat în nerespectul art. 138 din Legea 85/2006.
Se invocă și încălcarea dreptului la apărare, deoarece pentru termenul din 12.09.2007 recurentul a solicitat să se dispună acordarea unui alt termen de judecată, pentru a-și angaja apărător. În ciuda acestui demers legal, instanța a dispus judecarea cauzei, deși data de 12.09.2007 reprezenta primul termen la care fusese legal citat și în temeiul art. 156 pr.civ. instanța putea acorda un termen pentru lipsă de apărare sau, în cazul în care refuza amânarea judecății pentru acest motiv, urma să amâne pronunțarea pentru a depune note de concluzii scrise, ceea ce nu s-a întâmplat. Lipsa apărării într-un proces civil este motiv de nulitate - chiar dacă relativă și virtuală, însă vătămarea, chiar dacă nu este prezumată, în speță poate fi ușor dovedită, prin aceea că recurentul nu și-a putut face nici o apărare în această cauză și nu a putut prezenta nici o probă.
Sentința recurată este netemeinică și pentru că, pe fondul cauzei, art. 138 din Legea 85/2006 instituie o serie de condiții pentru atragerea răspunderii și anume:
a) dacă au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folos propriu;
b) au dispus, în interes personal, continuarea unei activității . Creditoarea reclamantă în speță, nu a dovedit nicăieri că bunurile sau creditele au avut o destinație care să-i favorizeze pe cei trei asociați sau că ar fi continuat activitatea într-un interes personal, dovada contrară a susținerilor reclamantei reieșind cu precădere din faptul că obiectul de activitate al acestei asociații era acela să producă un ziar, și anume ziarul Dimineața.
O altă dovadă în favoarea susținerilor recurenților constă în aceea că, în Adunarea Generală a Asociaților din 15.05.2006, s-a decis "încetarea activității Asociației " ca urmare a hărțuirii prin instanțe a celuilalt creditor SC SRL.
În drept se invocă articolul 3041Cod Procedură Civilă.
În dovedire au fost depuse înscrisuri.
La 1.02.2008, intimata SC SRL a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, depunând înscrisuri în susținere.
Analizând sentința atacată în raport de criticile formulate, văzând și dispozițiile articolului 3041Cod Procedură Civilă, Curtea constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Excepția lipsei calității procesuale active a a Județului I în formularea cererii de atragere a răspunderii patrimoniale conform articolului 138 din Legea nr. 85/2006 nu este întemeiată (de altfel nici nu a mai fost susținută), instanța autorizând creditoarea să formuleze cererea la 16.05.2007.
Nici cel de-al doilea motiv de recurs nu poate fi reținut din moment ce, chiar dacă a fost expediată prin fax, cererea de amânare pentru angajarea unui apărător nu a fost înregistrată în dosar iar judecătorul-sindic nu putea din oficiu amâna cauza pentru acest motiv și nu era nici obligat să amâne pronunțarea.
Curtea apreciază însă că hotărârea recurată este practic nemotivată, judecătorul-sindic neefectuând o cercetare temeinică a fondului cauzei.
Judecătorul dezbate pe larg aspecte teoretice generale ale răspunderii reglementate de articolul 138 din Legea insolvenței dar lasă nelămurite problemele concrete ale litigiului.
Invocă faptul că pârâții nu au făcut o infuzie de capital pentru redresarea economică a debitoarei dar lit. a-g ale articolului 138 nu se referă la asemenea faptă.
Se impută pârâților continuarea activității debitoarei știind că se îndreaptă spre încetare de plăți, dar lit. vorbește de continuarea activitățiiîn interes personal,aspect pe care judecătorul-sindic nu îl analizează.
Mai reține că nu s-a solicitat deschiderea procedurii în condițiile articolului 27 din Legea nr.85/2006, or procedura a fost deschisă tocmai la cererea asociației prin lichidator.
Cererea creditoarei nu a fost analizată sub aspectul faptei prevăzute de articolul 138 lit. a din Legea nr.85/2006 iar componența pasivului pe care pârâții au fost obligați să-l suporte prin dispozitivul hotărârii nu se regăsește în tabelul creanțelor întocmit de lichidatorul judiciar până la pronunțarea hotărârii.
Față de cele arătate, conform articolului 312 alin.1,2,3,5 raportat la articolul 304 pct. 7 și articolul 8 din Legea nr.85/2006, Curtea va admite recursul, va casa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
./.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurenții pârâți, împotriva sentinței comerciale nr.3274/12.09.2007 pronunțată de Tribunalul B Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata debitoare ASOCIATIA prin lichidator judiciar GRUP și intimatele creditoare DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE I, SC SRL și SC SRL.
Casează hotărârea atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 19 martie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
- -
Red.Jud.
Tehnored.
Ex.2
25.03.2008
Președinte:Dana ArjocaJudecători:Dana Arjoca, Decebal Taragan, Minodora Condoiu
