Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 361/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VI A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR.361
Ședința Publică de la 9.03.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Alina Sekely Popa
JUDECĂTOR 2: Aurică Avram
JUDECĂTOR 3: Cristina
GREFIER -
.
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5, împotriva sentinței comerciale nr.4517 din 28.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații și - SRL prin lichidator judiciar.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, după care:
Curtea constatând că recurenta a solicitat judecarea recursului și în lipsă potrivit art.242 alin.2 proc.civ. apreciază cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față, deliberând reține următoarele:
Prin cererea înregistrat pe rolul Tribunalului București sub nr-, reclamanta creditoare Administrația Finanțelor Publice sector 5 solicitat aplicarea procedurii prevăzute de legea nr.85/2006, împotriva debitoarei - SRL, pentru o creanță în sumă de 173.464 lei debite la bugetul de stat, învederând că de la data termenului scadent au trecut mai mult de 30 de zile.
Prin sentința comercială nr.1689/08.04.2008, Tribunalul Bucureștia admis cererea creditoarei și a dispus, în temeiul art.107 alin.1 raportat la art.33 alin.6 din lege deschiderea procedurii, desemnând lichidator judiciar.
Reclamanta creditoare a solicitat, prin cererea formulată la 18.06.2008 antrenarea răspunderii patrimoniale a pârâtului în temeiul art.138 lit.d din lege, susținând că prin neîndeplinirea obligației legale de întocmire a evidențelor contabile a cauzat insolvența societății.
În motivarea cererii au fost invocate dispozițiile Legii nr.82/2006, art.11 alin.2 ale Legii nr.31/1990 art.72 și 73 alin.2 precum și art.374 cod comercial și art.1082 cod civil.
În raport cu aceste dispoziții s-a susținut că nedepunerea actelor contabile pentru control și publicare echivalează cu nerespectarea dispozițiilor legale privind obligația ținerii contabilității, ceea ce conduce la concluzia că administratorul societății, cu intenție s-a sustras controlului privind modul în care au fost folosite bunurile societății, precum și disponibilitățile bănești ale acesteia; s-a susținut că prin săvârșirea faptelor susmenționate și omisiune îndeplinirii obligațiilor prevăzute de lege, pârâtul a cauzat insolvența societății.
Prin sentința comercială nr.4517/28.10.2008, pronunțată de Tribunalul Bucureștia fost respinsă ca neîntemeiată cererea creditoarei sector 5 privind atragerea răspunderi patrimoniale; în temeiul art.131 din lege s-a dispus închiderea procedurii insolventei; s-a dispus radierea societății debitoare din Registrul Comerțului.
Pentru a hotărî astfel, instanța a apreciat ca neîntrunite condițiile de admisibilitate ale cererii de antrenare a răspunderii patrimoniale a administratorului societății, reclamanta neprobând în condițiile art.1169 cod civil, săvârșirea cu vinovăție a faptelor prevăzute de textul de lege invocat, cauzarea stării de insolvență.
S-a mai arătat că nu a fost probat nici raportul cauzal ce trebuie să existe între fapta ilicită și starea de insolvență a debitoarei.
Cu privire la măsura închiderii procedurii, instanța a reținut cele consemnate în raportul de activitate, din verificările efectuate de către lichidatorul judiciar rezultând că debitoarea nu dispune de bunuri a căror valorificare să asigure continuare procedurii și nici un creditor nu a oferit sumele necesare.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta creditoare sector 5 invocând motive de nelegalitate și netemeinicie circumscrise art.304 pct.9 pr.civ.
În esență, au fost reluate argumentele prezentate în cererea introductivă, s-a susținut că urmare a interpretării greșite a legii instanța nu a reținut ca fiind îndeplinite dispozițiile art.138 alin.1 lit.d din lege, raportat la dispozițiile art.72 și 73 alin.1 din Legea nr.31/1990, fiind în prezența unei fapte ilicite prezumat culpabile a administratorului societăți debitoare, care avea atribuții de verificare și avizare a activității contabile.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea apreciază recursul nefondat pentru următoarele considerente:
Instanța va înlătura susținerile recurentei privind incidența dispozițiilor art.72 și art.73 alin.1 din Legea nr.31/1990, art.374 cod comercial și art.1082 cod civil, întrucât prin art.138 din Legea nr.- este reglementată o răspundere patrimonială specială, de natură extracontractuală și cu privire la faptele săvârșite de administratori societății, aceștia fiind ținuți a răspunde patrimonial pentru fapte ce exced contractului de mandat în condiții probări cerințelor art.998 - 999 cod civil.
Așa cum rezultă din textul de lege, răspunderea personală poate fi atrasă numai în condițiile în care pentru săvârșirea faptelor prevăzute limitativ de lege s-a determinat insolvența societăți debitoare, condiții în care, sunt incidente dispozițiile art.998 - 999 cod civil.
Astfel, pentru a antrena răspunderea patrimonială a administratorului societății debitoare, întrucât legea nu instituie o prezumție legală de vinovăție și răspundere, este necesară a se administra probe concludente și pertinente care să dovedească atât săvârșirea uneia din faptele prevăzute de art.38 din lege cât și întrunirea condițiilor prevăzute de art.998 - 999 cod civil, privind săvârșirea faptei ilicite cu vinovăție, prejudiciul constând în insolvența societăți debitoare și legătura de cauzalitate.
Reclamanta creditoare nu a probat decât faptul neîndeplinirii obligației de înregistrare la organele fiscale a evidențelor contabile, în cei trei ani anterior deschiderii procedurii insolvenței precum și faptul nedepunerii actelor prevăzute de art.28 din lege.
Însă nu au fost administrate probe în dovedirea legăturii de cauzalitate dintre activitatea culpabilă a administratorului care nu a procedat la întocmirea contabilității în conformitate cu legea și starea de insolvență a societății.
În consecință, nu s-a dovedit că administratorul prin fapta sa culpabilă a cauzat starea de insolvență, aspect de altfel relevat de către lichidatorul judiciar în rapoartele de activitate întocmite.
Apreciind legală și temeinică sentința atacată, nefiind întrunite cerințele art.304 pct.9 pr.civ. în temeiul art.312 pr.civ. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5, împotriva sentinței comerciale nr.4517 din 28.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații și - SRL prin lichidator judiciar.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 09.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud. - 24.03.2009
2 ex.
Tribunalul București - Secția a VII a Comercială
Judecător sindic:
Președinte:Alina Sekely PopaJudecători:Alina Sekely Popa, Aurică Avram, Cristina
