Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 365/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ Operator 2928
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 365
Ședința publică din 10 martie 2009
PREȘEDINTE: Mircea Boar
JUDECĂTOR 2: Csaba Bela Nasz
JUDECĂTOR 3: Maria
GREFIER:
S-a luat în examinare, la a doua strigare, recursul declarat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S împotriva sentinței comerciale nr. 872/ din 6 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr- în contradictoriu cu debitoarea intimată C, reprezentată prin lichidator judiciar Reșița.
La apelul nominal nu se prezintă părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța, considerând pricina lămurită, în baza art. 150 din Codul d e procedură civilă închide dezbaterile și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 872/ din 6 noiembrie 2008 pronunțată în dosarul nr- judecătorul-sindic din cadrul Tribunalului C-S a aprobat raportul final întocmit de lichidatorul judiciar Reșița și a dispus, în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006, închiderea procedurii insolvenței debitoarei C, radierea acesteia din registrul comerțului de sub nr. J-, precum și respingerea cererii de antrenare a răspunderii patrimoniale a administratorului. De asemenea, tribunalul l-a descărcat pe practician de orice îndatoriri și responsabilități, notificând sentința direcției teritoriale a finanțelor publice și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul C-S, pentru efectuarea mențiunilor corespunzătoare, dispunând și publicarea acesteia în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că lichidatorul judiciar Reșița, desemnat să administreze procedura insolvenței față de debitoarea C, a solicitat închiderea procedurii colective deschisă prin sentința comercială nr. 1444//06.12.2007 a aceluiași tribunal. Reținând că în cauză au fost întocmite și comunicate notificările cerute de art. 61 din Legea nr. 85/2006, că la masa credală s-au înscris șase creditori, valoarea totală a creanțelor fiind de 167.942,06 lei, că deși practicianul a propus, în temeiul art. 138 lit. c), d) și f), antrenarea răspunderii patrimoniale a administratorului debitoarei, d-, învederând faptul că debitoarea nu mai desfășoară activitate la sediul social, că administratorul nu a fost găsit, că nu s-au identificat bunuri în patrimoniul falitei și că nu au fost depuse documentele contabile în conformitate cu prevederile art. 28 din lege, această propunere nu poate fi primită întrucât raportul lichidatorului, prin el însuși, nu are valoare probatorie suficientă pentru a putea conduce la angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere, la dosar neexistând alte probe sau înscrisuri în acest sens. Faptele de care s-ar face vinovat fostul administrator sunt enumerate fără a se enunța probele pe care se întemeiază cererea, iar răspunderea, având caracteristicile unei răspunderi delictuale, pentru a se putea angaja trebuie îndeplinite condițiile pretinse de art. 998-999 din Codul civil. Nefăcându-se dovada existenței acestor condiții și considerând că simpla invocare a prevederilor art. 138 nu poate atrage automat răspunderea administratorului social, judecătorul-sindic a respins cererea lichidatorului judiciar, iar în temeiul art. 131 din Legea insolvenței a dispus închiderea procedurii colective, cu toate consecințele care rezultă din aceasta.
Împotriva sentinței comerciale de mai sus, în termen legal, a declarat recurs creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S, solicitând angajarea răspunderii materiale a fostului administrator social și obligarea acestuia la plata sumei de 89.507 lei către recurentă reprezentând creanțe bugetare, fără cheltuieli de judecată, pentru următoarele motive:
Instituția recurentă are o creanță certă nerecuperată în sumă de 89.507 lei. În raportul de activitate prezentat judecătorului-sindic practicianul a arătat că societatea debitoare nu mai desfășoară nicio activitate la sediul declarat, că administratorul nu a fost găsit, că nu a identificat bunuri care prin valorificare să poată acoperi creanțele înscrise la masa credală și că nu i s-au pus la dispoziție documentele prevăzute de art. 28 din Legea nr. 85/2006.
Potrivit art. 138 din acest act normativ, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte din pasivul societății, ajunsă în încetare de plăți, să fie suportată de către membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte: - d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea. Întrucât debitoarea, prin administrator, nu a depus la dosar documentele contabile, lichidatorul nu a putut întocmi bilanțul contabil de lichidare, fiind astfel întrunită condiția cerută de norma suscitată.
În drept, a invocat prevederile art. 299, art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă și art. 12 din Legea nr. 85/2006.
Intimații, legal citați, nu s-au prezentat la dezbateri și nici nu au formulat întâmpinare.
Examinând recursul declarat, prin prisma criticilor formulate, a dispozițiilor art. 304 pct. 9 și art. 3041din Codul d e procedură civilă, cât și din oficiu în baza art. 306 alin. 2 din același cod, Curtea constată că acesta este nefondat, urmând să-l respingă ca atare, având în vedere următoarele considerente:
Singurele critici aduse de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S sentinței comerciale nr. 872/ din 6 noiembrie 2008 Tribunalului C-S se referă la neantrenarea răspunderii patrimoniale personale a numitului, fost administrator al societății debitoare, însă ele nu pot fi primite.
Aceasta, întrucât potrivit art. 138 din Legea nr. 85/2006, modificată, în cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin. 1 sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, de regulă, doar la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte: a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane; b) au făcut acte de comerț în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice; c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți; d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea; e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia; f) au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăți; g) în luna precedentă încetării plăților, au plătit sau au dispus să se plătească cu preferință unui creditor, în dauna celorlalți creditori. Prin excepție, în conformitate cu alin. 3 al acestui text, comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. 1, dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea în răspundere împotriva persoanelor la care se referă alin. 1 și aceasta amenință să se prescrie.
Într-adevăr, lichidatorul judiciar Reșița la termenul de judecată din 5 iunie 2008 depus la dosarul cauzei (filele 161-162) o cerere prin care a solicitat judecătorului-sindic, în temeiul art. 138 alin. 1 lit. c), d) și f) din Legea insolvenței, antrenarea răspunderii patrimoniale a d-lui, considerând că aceste norme sunt incidente în speță deoarece respectiva persoană s-ar face vinovată de ajungerea societății debitoare în stare de încetare de plăți. Totuși, prima instanță a apreciat că cererea lichidatorului nu poate fi admisă deoarece această formă de răspundere, având caracteristicile unei răspunderi civile delictuale, pentru a se putea antrena trebuie îndeplinite condițiile pretinse de art. 998-999 din Codul civil, condiții care nu au fost dovedite, simpla invocare a prevederilor art. 138 neputând atrage automat răspunderea administratorului social.
Așa cum s-a arătat mai sus, acțiunea în răspundere reglementată de Legea nr. 85/2006 poate fi promovată numai de administratorul judiciar ori de lichidator, după caz, sau, în situațiile prevăzute de alin. 3, de comitetul creditorilor și nu de către oricare dintre creditorii care au înscrisă o creanță la masa credală. În speță, lichidatorul judiciar, deși a solicitat judecătorului-sindic să dispună angajarea răspunderii patrimoniale personale a administratorului societății debitoare, el nu a mai înțeles să declare și calea de atac prevăzută de lege împotriva soluției primei instanțe, ci doar instituția creditoare a formulat prezentul recurs criticând hotărârea tribunalului sub acest aspect.
Este adevărat că art. 73 din Legea societăților comerciale statuează că dministratorii sunt solidar răspunzători față de societate pentru: a) realitatea vărsămintelor efectuate de asociați; b) existența reală a dividendelor plătite; c) existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere; d) exacta îndeplinire a hotărârilor adunărilor generale; e) stricta îndeplinire a îndatoririlor pe care legea, actul constitutiv le impun. Acțiunea în răspundere împotriva administratorilor aparține și creditorilor societății, care o vor putea exercita numai în caz de deschidere a procedurii reglementate de Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, republicată, în prezent Legea nr. 85/2006. Însă, noua Lege a insolvenței reglementează expres persoanele care pot promova o astfel de cerere de antrenare a răspunderii patrimoniale, respectiv doar administratorul judiciar sau lichidatorul desemnat în cauză, comitetul creditorilor dacă, în prealabil, a solicitat judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea, întrucât practicianul a omis să indice în raportul său asupra cauzelor insolvenței persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori acesta a omis să formuleze acțiunea în răspundere împotriva persoanelor la care se referă alin. 1 al art. 138 și aceasta amenință să se prescrie sau, în acele situații în care, dat fiind numărul redus de creditori înscriși la masa credală, nu se poate constitui comitetul creditorilor, oricare dintre cei doi creditori.
Cu alte cuvinte, potrivit textului menționat, pe de o parte, numai comitetul creditorilor poate formula o asemenea cerere, creditorii nemaiavând calitatea cerută în mod expres de lege pentru această solicitare decât în situația de excepție la care s-a făcut referire mai sus, iar pe de altă parte, legiuitorul a arătat fără echivoc că pentru a se putea cere de către comitetul creditorilor autorizarea judecătorului-sindic este necesar fie ca administratorul judiciar sau lichidatorul să omită să indice în raportul său asupra cauzelor insolvenței persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică, fie ca practicianul să omită să formuleze acțiunea prevăzută la alin. 1 și răspunderea persoanelor să amenințe să se prescrie, condiții care, în speță, nu sunt îndeplinite. Așadar, norma cuprinsă în art. 73 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările ulterioare, nu poate fi interpretată în sensul dorit de recurenta creditoare, ea reglementând doar faptul că acțiunea în răspundere aparține și creditorilor societății, care însă, o vor putea exercita numai în condițiile prevăzute de actuala Lege a insolvenței, fiind evident faptul că dacă în primă instanță creditoarea nu putea să ceară aplicarea dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, ea nu poate solicita nici în recurs acest lucru. Deși niciunui creditor în procedura insolvenței nu i se poate nega interesul de a solicita angajarea răspunderii personale a membrilor organelor de conducere ale debitoare falite, aceasta nu înseamnă că un astfel de participant la procedură are și posibilitatea concretă de a cere aplicarea textului art. 138, fiindcă legiuitorul, în noua reglementare, a înțeles să modifice condițiile în care creditorii, prin comitetul creditorilor, au dreptul să solicite judecătorului-sindic o astfel de antrenare de răspundere.
Cum în cauză practicianul nu a declarat recurs împotriva soluției de respingere de către judecătorul-sindic a cererii sale întemeiate de dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, Curtea constată că recursul formulat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S nu poate fi primit, astfel că el urmează să fie respins, conform dispozitivului ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S împotriva sentinței comerciale nr. 872/ din 6 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr- în contradictoriu cu debitoarea intimată C, reprezentată prin lichidator judiciar Reșița.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red. - 20.03.2009
Tehnored. - 23.03.2009/2 ex.
Prima instanță: Tribunalul C-
Judecător-sindic:
Președinte:Mircea BoarJudecători:Mircea Boar, Csaba Bela Nasz, Maria
