Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 363/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator - 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 363
Ședința publică din 10 martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mircea Boar
JUDECĂTOR 2: Csaba Bela Nasz
JUDECĂTOR 3: Maria
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului -, cu sediul în B, str. -. -. Al., nr. 50, sector 1 împotriva sentinței comerciale nr. 2.173/S/4.12.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș privind pe debitoarea intimată Societatea Agricolă, reprezentată prin lichidator judiciar Management, cu sediul în T,-,. 7B.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, menționându‑se că au fost depuse la dosar de către lichidatorul judiciar al debitoarei intimate, concluzii scrise după care, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsa părților, potrivit art. 242 alin. 2 din Codul d e procedură civilă,
CURTEA
Constatând că prin sentința comercială nr. 2.173/S/4.12.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș s‑a dispus închiderea procedurii insolvenței debitoarei SOCIETATEA AGRICOLĂ, radierea acesteia din Registrul societăților agricole deschis la Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală T, a fost descărcat lichidatorul judiciar MANAGEMENT de orice îndatoriri și responsabilități, s‑a respins cererea privind suportarea pasivului debitoarei de către toți membrii Consiliului de administrație și ai Comisiei de cenzori ai debitoarei, respectiv, G, și, s‑a dispus notificarea sentinței debitoarei, creditorilor ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE T, - Banca Generală de Credit și Promovare SA, prin lichidatori SC SA și SC MANAGEMENT SRL, tuturor foștilor membrii ai Consiliului de administrație și ai Comisiei de cenzori ai debitoarei și la Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală T pentru efectuarea mențiunii de radiere, stabilindu‑se că debitoarea nu mai deține nici un fel de avere, că la sesizarea creditorului, lichidatorul judiciar s‑a pronunțat în sensul că nu solicită atragerea răspunderii patrimoniale a foștilor administratori și că judecătorul sindic nu a fost sesizat cu nici un fapt material care să poată fi încadrat în dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006,
Având în vedre că împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului -, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond în vedere discutării condițiilor de atragere a răspunderii patrimoniale a fostelor organe de conducere care au cauzat starea de insolveță, cu motivarea că:
iind îndreptat împotriva unei hotărâri care nu poate fi atacată cu apel, recursul nu este limitat la motivele prevăzute de art. 304 Cod procedura civilă, instanța de recurs având posibilitatea să examineze cauza sub toate aspectele, potrivit art. 3041Cod procedură civilă;
Judecătorul sindic a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă);
Judecătorul sindic nu a aplicat corect regulile răspunderii instituite de dispozițiile art. 138 și următoarele, fiind evident că aceste fapte trebuie privite în contextul stării de insolvență a debitoarei, ca fiind un complex de cauze sau condiții care au dus sau au favorizat ajungerea societății în încetare de plăți;
Prin aceste fapte debitoarea a fost lipsită de lichidității tocmai pentru că a fost administrată cu rea credință sau cu neglijență, creditorii ne mai putându-și recupera creanțele, scopul acestei dispoziții legale fiind tocmai punerea la îndemâna creditorilor a unor proceduri speciale, prin care să poată să-și acopere creanțele de la persoanele vinovate de ajungerea societății în incapacitate de plată, atât în ceea ce privește judecarea acestora, cât și în ceea ce privește probațiunea, legea instituind prezumții de culpă și de cauzalitate între faptă și prejudiciu;
Lichidatorul trebuia să menționeze persoanele din conducerea societății debitoare din vina cărora nu au fost plătite contribuțiile la fondul asigurărilor sociale de sănătate, el nefiind un executor judecătoresc care ar avea doar obligația de a vinde bunuri aflate în averea debitoarei (cum, din păcate mult prea adesea se confundă), ci atribuțiile sale sunt mult mai complexe;
Statul R, reprezentat în cauza de față prin a suferit un prejudiciu a cărui existenta certă se stabilește prin constatarea de către judecătorul sindic nu numai a faptului că societatea a ajuns în încetare de plăți ci și a împrejurării că obligațiile față de creditori nu pot fi plătite integral din averea debitorului;
Faptul ca instituția recurentă, în calitatea sa de creditor, este în situația imposibilității recuperării sumei cu care s-a înscris la masa credală, constituie o premisa concretă pentru a determina instanța de judecată să oblige persoanele responsabile la plată, aspect necercetat de instanța a cărei sentința se critică. În acest sens, se subliniază reaua credință de care a dat dovadă administratorul debitoarei în exercitarea atribuțiilor sale, atunci când a dus debitoarea spre o incapacitate de plăți de natură a prejudicia creditorii, persoane de bună credință, printre aceștia aflându-se și;
a suferit un prejudiciu a cărui existență certă este stabilită prin constatarea de către Tribunal a faptului că debitoarea a ajuns în încetare de plăți și că împotriva acesteia a fost declanșată procedura falimentului;
Prevederile art. 138 din Legea 85/2006 nu conțin în mod explicit cerința culpei sau a greșelii membrilor organelor de conducere ale societății comerciale ajunsă în încetare de plați, această omisiune, așa cum este apreciată și de literatura de specialitate nu este întâmplătoare, ci vine să sublinieze regimul agravat al răspunderii acestor membrii ai organelor de conducere;
În acest sens se evidențiază faptul că legiuitorul, în textul legii, folosește expresia "au contribuit" la ajungerea societății în stare de insolvență, ceea ce sugerează aplicabilitatea textului și in situația în care fapta a constituit numai condiția favorabilă pentru realizarea efectului;
Astfel, atât din cuprinsul cererii de chemare în judecată, cât și din documentele depuse ulterior de către părți, se impune concluzia existenței unei cauzalități necesare și indivizibile cu faptele ilicite, fiind evident că faptele săvârșite de către intimați au favorizat apariția prejudiciului, chiar dacă nu l-au produs în mod nemijlocit;
Din perspectiva reglementarii prevăzute de Legea nr. 85/2006, răspunderea membrilor organelor de conducere ale societăților ajunse în încetare de plați, așa cum este prevăzută de art. 138 din lege, este o răspundere specială care pune la îndemâna creditorilor și a instanței mijloacele juridice cele mai adecvate pentru a se asigura acoperirea în tot sau în parte a pasivului debitorului;
Responsabilitatea civilă a administratorilor este o responsabilitate subsidiară și indiferent dacă este individuală sau solidară, este una integrală atât pentru damnum emergens cât și pentru lucrum cessans;
persoanelor chemate să răspundă patrimonial pentru falimentul societății când activele sociale sunt insuficiente este circumscrisă categoriei administratorilor în funcțiune la data încetării plăților sau persoanelor din conducerea debitoarei care s-au comportat în fapt ca veritabili administratori. Obligația subzistă dacă situația care a dus la insuficiența activului a luat naștere în timpul exercitării mandatelor.
Văzând că lichidatorul judiciar al debitoarei a formulat concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului arătând că creditoarea nu a dovedit îndeplinirea cerințelor necesare atragerii răspunderii patrimoniale a administratorilor debitoarei și că fiind în imposibilitatea constatării unor fapte din cele prevăzute de art. 138 din Legea nr. 85/2006 nu putea fi obligat să introducă o asemenea acțiune,
Reținând că, în fapt, la termenul de judecată din data de 24 aprilie 2008, la cererea creditoarei recurente s‑a dispus citarea membrilor Consiliului de Administrație și ai Comisiei de Cenzori a debitoarei, cu mențiunea că "se va discuta angajarea răspunderii personale și patrimoniale, potrivit prevederilor art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006", că deși prin notele scrise înregistrate la data de 17 noiembrie 2008 lichidatorul judiciar a arătat că principala cauză a insolvenței a constat în pierderea sediului social ca urmare a retrocedării imobilului în care acesta se afla, ceea ce a dus la imposibilitatea continuării activității și că în lipsa unor probe, lichidatorul nu poate introduce o acțiune prin care să solicite antrenarea răspunderii fostului administrator, cu prilejul adunării creditorilor din data de 17 noiembrie 2008 creditorul prezent - Banca Generală de Credit și Promovare SA, prin lichidatorii săi, a solicitat antrenarea răspunderii, cerere la care a achiesat, după închiderea ședinței și creditoarea T care, cu ocazia cuvântului în fond, la termenul de judecată de la data de 20 noiembrie 2008 și solicitat antrenarea răspunderii, în solidar, a organelor de conducere ale debitoarei, pentru suma cu care a fost înscrisă la masa credală,
Că, potrivit dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin săvârșirea anumitor fapte anume prevăzute de textul lege respectiv,
Că potrivit aceluiași text de lege și comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea, dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea menționată și răspunderea amenință să se prescrie,
Că, în fapt, prima instanță nu a fost sesizată cu o atare acțiune de către lichidatorul judiciar, cererea formulată de creditoarea recurentă viza numai aspectul citării membrilor Consiliului de Administrație și ai Comisiei de Cenzori a debitoarei, în vederea discutării angajării răspunderii personale și patrimoniale iar cererea creditoarei, formulată în condițiile menționate, privea numai creanța acesteia,
Considerând că în măsura în care prima instanță nu a fost sesizată cu o cerere privind suportarea unei părți a pasivului societății de către membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, din parte lichidatorului judiciar, a comitetului creditorilor sau, în cazul în care acesta nu ar fi fost constituit, a creditorilor individuali, având autorizația judecătorului sindic, pe de o parte, abstracție făcând de soluția dată cererii cu privire la care instanța de recurs nu are a se pronunța în recursul, motivele invocate în recurs cu privire la incidența dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 precum și regulilor generale și speciale referitoare la răspunderea membrilor organelor de conducere nu sunt concludente și pertinente cauzei,
Că astfel, recursul fiind neîntemeiat, prin aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, trebuie respins,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului -, cu sediul în B, str. -. -. Al., nr. 50, sector 1 împotriva sentinței comerciale nr. 2.173/S/4.12.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș privind pe debitoarea intimată Societatea Agricolă, reprezentată prin lichidator judiciar Management, cu sediul în T,-,. 7B.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red. /Tehnored.
2 ex./8.04.2009
Prima instanță: Tribunalul Timiș
Judecător
Președinte:Mircea BoarJudecători:Mircea Boar, Csaba Bela Nasz, Maria
