Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 389/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția Comercială, de Contencios
Administrativ și Fiscal-
DOSAR NR.-
DECIZIA NR.389/C/2009 -
Ședința publică din 12 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Sotoc Daniela- -- JUDECĂTOR 2: Blaga Ovidiu
- -- JUDECĂTOR 3: Tătar Ioana
- -- judecător
- -- grefier
*********
Pe rol fiind soluționarea recursului comercial formulat de pârâta - O,-/A, jud. S M în contradictoriu cu intimata debitoareSC" O"SRL- O,-/A, J -, CUI - - prin lichidator - S M,-, jud. SMî mpotriva încheierii nr.715/F din 5 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr-, având ca obiect - angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere (Legea nr.64/1995) -.
Se constată că dezbaterea cauzei în fond a avut loc la data de 5 noiembrie 2009, când părțile prezente au pus concluzii consemnate în încheierea de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie și când s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 12 noiembrie 2009.
CURTEA D APEL
deliberând:
Asupra recursului comercial d e față, constată următoarele:
Prin încheierea nr.715/F din 5 martie 2009, Tribunalul Satu Mare - judecătorul sindic, a respins cererea petentei, domiciliată în O,-/A pentru obligarea practicianului de insolvență, desemnat lichidator judiciar în falimentul debitorului SC O SRL O de a acoperi prejudiciul în condițiile art. 22 alin. 3 și 4 din Legea nr. 85/2006.
A respins ca inadmisibilă cererea petentei de înlocuire a lichidatorului judiciar în temeiul art. 22 alin. 2 din Legea nr. 85/2006.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
În ipoteza prescrisă de art. 22 alin. 3 și 4 coroborat cu art. 24 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic va putea sancționa practicianul de insolvență cu amendă de la 1000 la 5000 lei, în cazul în care acesta, din culpă sau cu rea-credință nu își îndeplinește sau îndeplinește cu întârziere atribuțiile prevăzute de lege sau stabilite în cauză. De asemenea, legea prevede că la solicitarea oricărei părți interesate, practicianul de insolvență poate fi obligat de către judecătorul sindic să acopere prejudiciul cauzat prin fapta proprie.
Sub aspectul calității procesuale, judecătorul sindic a reținut că petenta în calitate de administrator al falitei și de creditor al procedurii de insolvență justifică un interes în formularea unei sesizări privind săvârșirea faptelor prevăzute de art. 22 alin. 3 și 4 din Legea nr. 85/2006.
Însă, deși calitatea procesuală activă ar fi verificată în persoana petentei, în mod real susținerile sale față de conduita practicianului de insolvență sunt lipsite de substanță și făcute cu evidentă rea-credință și denaturare a adevărului subiectiv al cauzei.
Nu rezultă în vreun fel din lucrările dosarului că soluția pronunțată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș în soluționarea plângerii penale privind pe făptuitorul s-ar întemeia pe o stare de fapt; de asemenea, nu există dovezi în cauza de față care să ateste necesitatea urmăririi unei creanțe față de moștenitorii numitului, aceasta în condițiile în care raporturile juridice au fost stabilite între societăți comerciale (bancă și persoanele juridice împrumutate).
Având în vedere lipsa oricărei dovezi care să permită reținerea în persoana practicianului de insolvență a săvârșirii vreunei fapte dintre cele prevăzute de art. 22 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 și, de asemenea, lipsa oricăror dovezi care să susțină afirmația localizării unui prejudiciu în patrimoniul falitei ca urmare a săvârșirii de către lichidator a unei fapte determinate, judecătorul sindic a respins ca nefondată cererea petentei având acest obiect.
În privința cererii de înlocuire a lichidatorului judiciar, petenta este lipsită de calitate, cererea putând fi formulată doar de comitetul creditorilor. Legea recunoaște judecătorului sindic competența de a înlocui pe practicianul de insolvență din oficiu, pentru motive temeinice.
Analizând activitatea lichidatorului în prezenta cauză, judecătorul sindic nu a găsit motivație pentru măsura înlocuirii și în consecință, a respins în baza art. 22 alin. 2 din lege cererea petentei ca fiind inadmisibilă.
Judecătorul sindic a omis obligarea petentei care a pierdut procesul la plata cheltuielilor de judecată, acestea nefiind solicitate.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a încheierii, în sensul admiterii cererii formulate și de a obliga practicianul de insolvență, desemnat lichidator judiciar în falimentul debitorului SC " O" SRL, în condițiile art.22 slin.3 și 4 din Legea nr.85/2006, iar în consecință înlocuirea lichidatorului judiciar în temeiul art.22 alin.2 din Legea nr.85/2006. În subsidiar, solicită casarea încheierii recurate și trimiterea cauzei la instanța de fond spre rejudecare.
În motivarea recursului, se arată că hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii, ori străine de natura pricinii, motiv de recurs prevăzut de art.304 pct.7 Cod procedură civilă.
Astfel, arată recurenta că instanța de fond netemeinic și neprobat a motivat cele sesizate de ea prin cererea formulată, respectiv neîndeplinirea în termen de către practicianul de insolvență a atribuțiilor sale prevăzute de art.25 alin.1 lit.g din Legea nr.85/2006, așa cum a precizat și demonstrat prin cererea formulată la data de 17.11.2008 și prin răspunsul la întâmpinarea formulată de. În acest context, instanța de fond nu a putut constata fapte în sarcina lichidatorului, incriminate și de prevederile art.22 alin.3 din Legea nr.85/2006, dacă nu a cercetat pe fond cele reclamate de ea.
Instanța de fond nu a cercetat și nu s-a pronunțat asupra prejudiciului cauzat de, prin neintroducerea unor acțiuni civile în pretenții față de moștenitorii numitului, autor al infracțiunilor de înșelăciune, prin care a prejudiciat falita prin emiterea două file CEC fără acoperire, conform plângerilor penale nr.115P/2003 de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare și nr.662/P/2003 de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, așa cum prin probatoriul depus instanței de fond, a dovedit și sesizat judecătorului sindic.
Localizarea prejudiciului se putea realiza prin cercetarea actelor justificative anexate plângerilor penale, împotriva lui fost administrator la SC " " SRL și SC "" SRL, probe depuse la dosar.
În consecință, arată că lichidatorul era obligat să-și îndeplinească atribuțiile prevăzute de art.25 alin.1 lit.g din Legea nr.85/2006, iar neîndeplinirea acestor atribuții au dus la prescrierea dreptului ca acțiuni în pretenții în beneficiul falitei.
Arată recurenta că, hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Astfel, instanța de fond în motivarea soluției nu ține cont de faptul că latura civilă la plângerile penale nr.115/P/2003 și nr.662/P/2003, nu a fost soluționată de organele abilitate, care au soluționat cu plângerile penale formulate împotriva lui, vinovat de săvârșire infracțiunilor de înșelăciune prevăzute de art.215 alin.1 și 4 Cod penal, întrucât acesta a decedat anterior soluționării plângerilor penale.
Întrucât latura civilă nu a fost soluționată, iar prejudiciul creat de, nu a fost recuperat, conform prevederilor art.25 alin.1 lit.g din Legea nr.85/2006, arată că era obligat ca în numele falitei și în interesul creditorilor, să întreprindă acțiuni în pretenții pentru recuperarea pagubei, mai ales că nu intervenise prescripția dreptului la acțiune, iar lichidatorul era în drept și obligat să întreprindă astfel de acțiuni.
Mai arată că, a sesizat și solicitat repetat lichidatorului, în scris dar și prin judecătorul sindic, despre oportunitatea, necesitatea și legalitatea formulării acestor acțiuni civile în interesul falitei, punând la dispoziția lichidatorului probe în acest sens.
Prin înscrisurile depuse la dosar a demonstrat că, a lăsat moștenire bunuri mobile și imobilul în sat. în valoare de 400.000 lei, care puteau fi valorificate pentru falită, după ce s-ar fi întreprins de lichidator acțiuni în pretenții față de moștenitorii lui, și, așa cum a motivat și dovedit prin plângerea penală.
În consecință, solicită a se vedea plângerea penală formulată împotriva numitului, nr.4465/P/2008, aflată în curs de soluționare la. S M, dar și adresa nr.21/10.11.2006 primită de la.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, Cabinetul Individual de Insolvență, în calitate de lichidator judiciar al SC " O" SRL, solicită respingerea recursului și menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică.
Se arată că, administratorul societății nu a respectat reglementările art.35 coroborat cu art.28 alin.1 din Legea nr.85/2006, nepunând la dispoziția lichidatorului documentele care să reflecte activitatea desfășurată de falită. În aceste condiții, orice speculație legată de eventualele prejudicii create de către acesta în dauna societății este lipsită de temei. Nici CEC-urile anexate recursului nu au ajuns în posesia lichidatorului, decât în momentul în care reclamantei i-a venit ideea de a mai formula o cerere pentru tergiversarea derulării procedurii de falimentare și de a se sustrage de la responsabilitatea de a fi cauzat falimentarea societății, atât prin acte de natură economică, dar mai ales de natură penală.
Filele CEC anexate la cerere, arată că nu sunt însoțite de acte doveditoare, contract, factură, aviz de expediere marfă, care să ateste o obligație a societății emitente față de societatea SC " O" SRL. Asemenea obligații nici nu există, fapt constatat și de către Parchetul Național Anticorupție în rechizitoriul din anul 2003, luna iulie, ziua 10, de trimitere în judecată a reclamantei.
Lichidatorul arată că, nu deținea nici un argument care să justifice formularea de pretenții față de societățile numitului, care de altfel, între timp a decedat și a fost scos de sub urmărire penală.
În aceste condiții, motivarea judecătorului sindic prin "lipsa oricăror dovezi care să susțină afirmația localizării unui prejudiciu în patrimoniul falitei, ca urmare a săvârșirii de către lichidator a unei fapte determinante", de respingere a cererii de stabilire a unui prejudiciu în favoarea reclamantei, este absolut corectă.
Concluzionează că, plângerea penală nr.4465/P/2008 formulată de recurentă a rămas fără urmări, reclamanta fiind bine cunoscută ca o persoană ce se folosește de toate tertipurile pentru a obține tergiversarea proceselor pe care le are în instanță.
Instanța de recurs, analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, reține că este nefondat, urmând ca în baza prevederilor art.8 din Legea nr.85/2006, art.312 Cod procedură civilă, să dispună respingerea lui ca atare și menținerea în totalitate a sentinței atacate, pentru următoarele considerente:
Conform prevederilor art.22 alin.3 și 4 raportat la art.24 din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic va putea sancționa cu amendă judiciară pe practicianul în insolvență în cazul în care acesta, din culpă sau cu rea credință nu îndeplinește sau îndeplinește cu întârziere atribuțiile prevăzute de lege sau stabilite în cauză.
La solicitarea oricăror părți interesate, judecătorul sindic poate dispune obligarea practicianului în insolvență pentru acoperirea prejudiciului cauzat prin fapta proprie.
Recurenta petentă a solicitat judecătorului sindic obligarea lichidatorului judiciar al falitei debitoare la acoperirea prejudiciului cauzat prin necercetarea aspectelor invocate de petentă în privința numitului și prin neintroducerea unor acțiuni în recuperarea unui prezumtiv prejudiciu cauzat de acesta în contradictoriu cu moștenitorii săi.
Hotărârea pronunțată în cauză nu cuprinde motive străine de natura pricinii, ori contradictorii, cum invocă, prin prisma prevederilor art.304 pct.7 Cod procedură civilă, recurenta prin recursul declarat, atâta vreme cât din lecturarea considerentelor hotărârii atacate rezultă că acestea sunt clare, concise și la obiectul cauzei deduse judecății.
Instanța de fond, în cuprinsul motivării a analizat aspectele invocate de recurent raportat la probatoriul existent în cauză, constatând că în sarcina practicianului în insolvență nu se poate reține săvârșirea vreunei fapte cauzatoare de prejudicii. Nemulțumirea recurentei petente, izvorâte din faptul că susținerile sale au fost considerate neprobate și neîntemeiate de prima instanță, nu poate duce la concluzia că hotărârea recurată cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, câtă vreme instanța a analizat tocmai aspectele invocate de recurentă. Prima instanță în hotărârea recurată a arătat că în cauză nu au rezultat indicii și motive care să fi generat necesitatea introducerii unei acțiuni civile în contradictoriu cu moștenitorii numitului, situație în care nu se poate invoca cu drept temei că instanța nu a cercetat și nu s-a pronunțat asupra acestui aspect.
După cum în mod judicios a reținut prima instanță, raporturi comerciale au existat între debitoare și societatea comercială la care a fost asociat și nu între debitoare și acesta în nume propriu. Ori, între fapta unei persoane juridice și a răspunderii ei în caz de prejudiciu și fapta proprie a unei persoane fizice există diferențe doar sub aspect juridic, neputându-se pune semnul egalității între cele două persoane, respectiv între persoana fizică ce conduce și deține părți sociale într-o societate și persoana juridică - societatea comercială.
Formularea unei plângeri penale la adresa administratorului societății, soluționată prin neînceperea urmăririi penale, datorită decesului persoanei respective nu poate duce în mod automat la concluzia că acea persoană este vinovată și că ea a produs un prejudiciu în sarcina altei persoane fizice ori juridice.
Abia după stabilirea, conform prevederilor legale, a vinovăției persoanei respective și a prejudiciului cauzat de acesta, s-ar putea pune problema în caz de deces a recuperării prejudiciului din masa succesorală acceptată de moștenitorii legali ai persoanei respective.
Răspunderea penală și cea civilă delictuală este una personală, caz în care abia după stabilirea unei asemenea răspunderi s-ar putea pune problema oportunității sau nu a formulării vreunei acțiuni civile de recuperare a prejudiciului de la moștenitori.
Însă, în speță din probatoriul administrat nu a rezultat existența unei asemenea situații, caz în care nu se poate susține cu drept temei necesitatea formulării unei asemenea acțiuni civile ori a prejudiciului cauzat ca urmare a neintroducerii ei.
Drept urmare, nu se poate reține în cauză incidența motivului de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, prima instanță aplicând corect prevederile legale incidente cauzei, hotărârea pronunțată fiind legală și temeinică.
De asemenea, nefiind dovedită în cauză existența vreunei fapte ce ar atrage răspunderea patrimonială a lichidatorului, nu se impune în cauză administrarea probei cu expertiza contabilă judiciară pentru dovedirea prejudiciului și nici casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei în acest scop.
Cât privește capătul de cerere privind înlocuirea lichidatorului judiciar, se reține că în mod judicios prima instanță a reținut că recurenta nu are, potrivit art.22 alin.3 din Legea nr.85/2006, calitate procesual activă pentru a solicita înlocuirea lichidatorului, înlocuire care nici nu s-a impus, având în vedere activitatea desfășurată de acesta în cauză.
Pentru aceste considerente, instanța de recurs va dispune respingerea ca nefondat a recursului și menținerea în totalitate a sentinței atacate.
Instanța de recurs nu va acorda cheltuieli de judecată, deoarece acestea nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondatrecursul declarat de recurenta,împotriva încheierii nr.715/F din 5 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 12 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red. dec. -
- în concept - 17.11.2009
- jud. fond -
- tehnoredact. - / - 4 ex.
- 27.11.2009
2 com. __________ cu:
-
- SC " O" SRL - prin lichidator
Președinte:Sotoc DanielaJudecători:Sotoc Daniela, Blaga Ovidiu, Tătar Ioana
