Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 391/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 391/R-COM
Ședința publică din 10 aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Bătrînu judecător
JUDECĂTOR 2: Dumitru
JUDECĂTOR 3: Ioana Miriță
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâta,domiciliată în Rm.V,-, -0,.A,.13, jud.V, împotriva sentinței nr.1537 din 15 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea -Secția comercială și contencios administrativ fiscal, în dosar nr-, intimată-creditoare fiind DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE și intimată-debitoare SRL prin lichidator GRUP, cu sediul în Rm.V,-, - jud.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns avocat pentru recurentă și intimata DGFP V prin consilier juridic, lipsă fiind intimata-debitoare.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 20,00 lei, achitată cu chitanța nr.-/2009 emisă de Trezoreria Mun.Rm.V și cu timbre judiciare în valoare de 0,3 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul recurentei solicită proba cu acte, respectiv procesul verbal de predare-primire a contabilității și înscris din care să reiasă stocul de marfă existent și scăzut, prin vânzare în 2005.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea probei, recurenta având posibilitatea să le depună până la acest termen.
Curtea respinge proba cu acte, recurenta având posibilitatea să depună, de la data formulării recursului până în prezent, aceste înscrisuri. Constatând recursul în stare de judecată acordă cuvântul asupra acestuia.
Apărătorul recurentei solicită admiterea recursului, desființarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii, fără cheltuieli de judecată. În primul rând, acțiunea este inadmisibilă întrucât creditoarea putea formula acțiune în răspundere personală numai dacă erau îndeplinite cele două condiții prevăzute de art.138 alin.3 din Legea nr.85/2006: dacă administratorul judiciar a omis să indice în raportul său cauzele insolvenței și persoanele culpabile și dacă răspunderea persoanelor amenință să se prescrie. Și pe fond, acțiunea este netemeinică și nelegală, apreciindu-se în mod greșit că recurenta nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Reprezentantul intimatei DGFP V solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică, conform concluziilor scrise pe care le depune la dosar.
CURTEA
Constată că, prin sentința nr.1537 din 15 decembrie 2008 a Tribunalului Vâlcea - Secția comercială și contencios administrativ fiscal, a fost admisă cererea formulată de Direcția -ă a Finanțelor Publice V () și a obligat pe pârâta la plata sumei de 8.695 lei către debitoarea SRL Rm.V, cu titlu de cotă parte din pasivul social.
Pentru a decide astfel,judecătorul-sindica constatat că prin sentința nr.308 din 25 februarie 2008 a fost dispusă deschiderea procedurii simplificată de insolvență față de debitoarea SC SRL și că la 7 noiembrie 2008, a solicitat angajarea răspunderii pârâtei la plata sumei de 8.695 lei, sub motiv că pârâta, în calitate de administrator al societății debitoare, este vinovată de ajungerea acesteia în stare de faliment, deoarece nu a ținut contabilitatea potrivit legii.
Analizând cererea,judecătorul-sindica constatat că din bilanțul întocmit la 31 decembrie 2004, afișat pe site-ul Ministerului Finanțelor, rezultă că debitoarea figura cu un stoc de marfă de 18.799 lei, care nu a fost găsit în patrimoniul debitoarei de lichidator, iar registrele contabile nu i-au fost predate acestuia.
În concluzie,judecătorul-sindica constatat că sunt întrunite condițiile angajării răspunderii pârâtei pe temeiul art.138 lit.d din Legea nr.85/2006.
La 3 februarie 2009, a declarat recurs, criticând soluția instanței de fond ca nelegală.
1. Greșit instanța de fond nu a observat că acțiunea reclamantului este inadmisibilă, deoarece nu sunt întrunite condițiile art.138 alin.3 din Legea nr.85/2006, respectiv administratorul judiciar să fi omis a indica în raport cauzele de insolvență și existența unui risc de prescriere a răspunderii persoanelor.
2. Greșit instanța de fond a apreciat că sunt întrunite condițiile angajării răspunderii pe motiv că nu a fost ținută contabilitatea conform legii.
Se susține că judecătorul-sindic nu a indicat ce obligații a încălcat în calitate de administrator și asociat unic.
Se mai arată că la data întocmirii raportului lichidatorului recurenta nu predase actele contabile, însă, în toamna anului 2008, la întoarcerea sa în țară, a predat întreaga evidență contabilă și că odată cu aceasta a dovedit faptul că a vândut stocul de marfă existent în contabilitate în anul 2004.
Recursul nu este fondat.
1. Nu este fondată prima critică, încadrată din oficiu de curte în motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
Prima critică este artificială, dedusă dintr-o interpretare personală a dispozițiilor art.138 alin.3 din Legea nr.85/2006.
În realitate, din acest text rezultă că, în cazul în care lichidatorul nu formulează acțiunea în răspundere, comitetul creditorilor poate solicita judecătorului-sindic încuviințarea de a formula acțiune în răspundere.
În speță, reclamantul, fiind singurul creditor, a solicitat încuviințarea formulării cererii de angajare a răspunderii, admisă prin încheierea din 19 mai 2008 a judecătorului-sindic (147). Referirea făcută de text la "amenințarea de prescriere" nu împiedică comitetul creditorilor să formuleze acțiunea.
În concluzie, sunt întrunite condițiile de formulare a acțiunii în răspundere de către reclamantul
2. Nu este fondată nici a doua critică, încadrată din oficiu de curte în motivul prev.de art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
Din actele dosarului rezultă că soluția instanței de fond de angajare a răspunderii recurentei pe temeiul art.138 alin.1 lit.d din Legea nr.85/2006 este corectă, întrucât lichidatorul a reținut în raportul întocmit de el că pârâta, în calitate de administrator al societății, nu a predat actele contabile.
În recurs, pârâta susține că ar fi îndeplinit această obligație în toamna anului 2008, însă nu face nicio dovadă în acest sens.
În concluzie, recurenta a încălcat obligația de predare a actelor contabile prevăzută de art.35 și art.28 alin.1 din Legea nr.85/2006, și prin aceasta nu a putut dovedi că a ținut contabilitatea, astfel că sunt întrunite condițiile angajării răspunderii sale patrimoniale pe temeiul art.138 lit.d din aceeași lege.
Văzând și dispozițiile art.312 alin.1 Cod pr.civilă, se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta, domiciliată în Rm.V,-, -0,.A,.13, jud.V, împotriva sentinței nr.1537 din 15 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea -Secția comercială și contencios administrativ fiscal, în dosar nr-, intimată-creditoare fiind DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE și intimată-debitoare - prin lichidator GRUP, cu sediul în Rm.V,-, - jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 aprilie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
28.04.2009
Red.DV
EM/2 ex.
Jud.sindic.
Președinte:Ioana BătrînuJudecători:Ioana Bătrînu, Dumitru, Ioana Miriță
