Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 393/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 393/R-COM
Ședința publică din 10 aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Bătrînu judecător
JUDECĂTOR 2: Dumitru
JUDECĂTOR 3: Ioana Miriță
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței nr.115/F din 27 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, intimată-debitoare fiind SRL și lichidator judiciar, domiciliat în Curtea de A, str.-, -8,.A,.9, jud.A
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea ia în discuție actele de la dosar și constatând recursul în stare de judecată, se retrage pentru deliberare.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
La data de 07.10.2008, lichidatorul debitoarei SC SRL a formulat în temeiul art. 270/1 din Legea nr. 31/1990, republicată cerere de deschidere a procedurii simplificată de insolvență împotriva acestei debitoare, având în vedere că există o datorie fiscală în sumă de 64.383 lei, neachitată.
Prin sentința nr. 999/F din data de 11.11.2008, judecătorul-sindic a deschis procedura simplificată de insolvență împotriva debitoarei SC SRL și a desemnat în calitate de lichidator provizoriu pe practicianul.
Masa pasivă a debitoarei a fost compusă doar din creanța deținută de către creditoarea DGFP
În averea debitoarei, s-a dovedit cu actele aflate la dosar, că nu există bunuri.
În raportul asupra cauzelor și împrejurărilor ajungerii debitoarei în stare de insolvență, lichidatorul a remarcat că nu pot fi identificate fapte care să intre sub incidența art. 138 din lege.
În această situație de fapt, creditorul fiscal a declarat la termenul de continuare a procedurii din 27 ianuarie 2009, că nu oferă sume pentru continuarea procedurii.
Prin sentința nr.115/F din 27 ianuarie 2009, s-a admis cererea lichidatorului și în temeiul art.131 din Legea nr.85/2006, s- închis procedura de insolvență împotriva debitoarei C L și s-a dispus radierea sa din registrul comerțului.
În temeiul art.136 din lege, a fost descărcat lichidatorul de orice îndatorire sau responsabilitate, iar în temeiul art.135 din lege, s-a dispus notificarea sentinței, Direcției Generale a Finanțelor Publice A și Oficiului Registrului Comerțului A, în vederea efectuării mențiunii de radiere și publicare în Buletin.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut că sunt îndeplinite condițiile prev. de art.131 din Legea nr.85/2006, pentru închiderea procedurii de insolvență.
Împotriva acestei sentințe, a formulat recurs creditoarea A, motivat în temeiul dispozițiilor art.304 pct.9 Cod pr.civilă, și a susținut că, în cauză nu s-a respectat principiul maximizării valorii bunurilor din averea debitoarei și nici nu s-a realizat scopul prevăzut de lege, respectiv acoperirea pasivului, continuarea procedurii fiind posibilă prin utilizarea fondului de lichidare.
Examinând critica formulată se constată că ea este nefondată pentru cele ce se vor arăta mai jos.
Susținerile recurentei la nivel de principiu sunt valabile, însă aplicarea lor nu poate fi făcută dincolo de aspectele specifice ale fiecărei cauze.
În condițiile în care în averea debitoarei nu există bunuri care să poată fi valorificate, disponibilități bănești ori creanțe de recuperat, deci nu mai există active, este imposibil de maximizat un lucru care nu există.
Continuarea în aceste condiții a procedurii nu ar avea ca urmare decât o creștere a pasivului, fără nici o perspectivă de acoperire, cel puțin, a cheltuielilor ce astfel s-ar prilejui.
De altfel, dincolo de principii, Legea nr.85/2006 prevede expres că, procedura insolvenței poate fi închisă dacă s-a aprobat raportul final (art.132) și dacă nu există bunuri în averea debitoarei care să fie valorificate și astfel să se acopere cheltuielile de lichidare, iar nici unul dintre creditori nu se oferă să avanseze sumele necesare (art.131).
În ceea ce privește posibilitatea utilizării fondului de lichidare, pretențiile recurentei sunt nefondate. Acest fond va fi utilizat potrivit art.4 alin.4 din Legea nr.85/2006 "în lipsa disponibilităților în contul debitorului". Legiuitorul are astfel în vedere situația în care, în averea debitoarei există bunuri valorificabile (deci nu sunt incidente dispozițiile art.131 și 132 din Legea insolvenței), însă, pentru moment, lipsesc disponibilitățile.
Ar fi total lipsit de rațiune, în condițiile în care nu mai este nimic de valorificat, să se continue o procedură folosindu-se fondul de lichidare, deși, nu există perspectiva obținerii vreunor venituri, ci doar a efectuării unor cheltuieli inutile.
Pentru toate aceste considerente, se apreciază că recursul este nefondat și, în baza art.312 alin.1 Cod pr.civlă, urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței nr.115/F din 27 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, intimată-debitoare fiind SRL și lichidator judiciar, domiciliat în Curtea de A, str.-, -8,.A,.9, jud.A.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 aprilie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comecială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.
TC/2 ex.
28.04.2009
Jud fond.
Președinte:Ioana BătrînuJudecători:Ioana Bătrînu, Dumitru, Ioana Miriță
