Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 40/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
Dosar nr-
DECIZIA NR. 40/
Ședința publică din 27 ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriel Ștefăniță JUDECĂTOR 2: Codruța Vodă
- - - - JUDECĂTOR 3: Carmen Bujan
- - - - judecător
- - - - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamanta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI și de pârâtul împotriva sentinței civile nr. 803/Sind din 24 septembrie 2008, pronunțate judecătorul-sindic în dosarul nr- al Tribunalului Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 20 ianuarie 2009, potrivit încheierii de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 27 ianuarie 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 804/24.09.2008 pronunțată de judecătorul-sindic în dosarul nr- al Tribunalului Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, s-a admis în parte acțiunea formulată de către reclamantul AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B, în numele comitetului creditorilor debitorului SC SRL - în faliment, autorizat prin încheierea judecătorului sindic din 05 03 2008 în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâtul și în consecință:
În baza art.138 al.1 lit.a și d din Legea nr.85/2006 a fost obligat pârâtul să suporte din averea personală suma de 40.194 lei, aceasta urmând să intre în averea debitorului.
S-au respins restul pretențiilor reclamantei până la concurența sumei de 76.069 lei.
S-au autorizat creditorii debitorului să procedeze la punerea în executare a prezentei.
A reținut judecătorul sindic că, față de debitorul - în faliment s-a deschis procedura simplificată a insolvenței în dosarul nr.- al Tribunalului Brașov, la cererea debitorului.
Reclamanta a formulat prezenta acțiune în numele comitetului creditorilor debitorului, conform art.138 al.3 din Legea nr.85/2006, cu autorizarea prealabilă a judecătorului sindic.
Din înscrisurile aflate în dosarul de faliment a rezultat că valoarea creanțelor înscrise în tabelul definitiv consolidat al creanțelor debitorului este de 76.069,48 lei.
Lichidatorul a întocmit raport asupra cauzelor și împrejurărilor insolvenței debitorului (fila 88 și urm. dosar faliment), iar din cuprinsul acestora rezultă că starea de insolvență a fost cauzată de "decalajul dintre lichiditatea creanțelor și exigibilitatea datoriilor". S-a constatat că valoarea creanțelor nerecuperate de către debitor este de 39.304,55 lei.
Lichidatorul a concluzionat că activitatea contabilă a debitorului a fost organizată și condusă în conformitate cu legea.
Prin rapoartele de activitate lichidatorul a menționat de mai multe ori că față de pârât nu s-au identificat elemente pentru atragerea răspunderii personale patrimoniale, conform art.138 din Legea nr.85/2006.
Lichidatorul nu a identificat faptic bunuri supuse valorificării în procedura insolvenței debitorului.
Analizând documentele de înființare ale debitorului a rezultat căci calitatea de administrator social al debitorului aparține pârâtului.
Analizând tabelul creditorilor debitorului s-a constatat că au calitatea de creditori înscriși în tabelul definitiv al creanțelor DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B cu suma de 68.455 lei, AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B cu suma de 7.419,65 lei și SC SERV SA cu suma de 194,83 lei.
Din declarația de creanță formulată de către creditorul DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B și înscrisurile anexate acesteia s-a constatat că debitorul a fost sancționat cu amenzi în valoare totală de 889 lei pentru activitate contabilă contrară prevederilor legale.
În consecință pârâtul a comis fapta prevăzută de art.138 al.1 lit.d din Legea nr.85/2006 și a cauzat un prejudiciu în valoare de 889 lei.
S-a constatat din raportul de gestiune întocmit de către pârât și anexat cererii de deschidere a procedurii insolvenței formulată de către debitor (fila 20 și urm. dosar faliment) că la data de 31 12 2006 debitorul înregistra active circulante în valoare de 16.718 lei și stocuri de marfă în valoare de 9.530 lei. Lichidatorul a constatat că bunurile care reprezentau aceste active au fost supuse valorificării în procedura de faliment a societății comerciale SC SRL, deoarece acestea se aflau în spațiile închiriate de debitor de la această societate, care avea calitatea de locator (raport final - fila 126 și urm.dosar faliment).
S-a constatat căci creanțele în valoare de 39.305 lei au fost de recuperat de către debitor de la SC SRL. Debitorul se afla în desfășurarea unor operațiuni comerciale cu această societate comercială, față de care s-a desfășurat procedura insolvenței.
Judecătorul sindic a apreciat că nerecuperarea acestei creanțe de către debitor de la propriul său debitor SC SRL, constituie fapta prevăzută de art.138 al.1 lit.e din Legea nr.85/2006. Pentru a ajunge la această concluzie judecătorul sindic a reținut că debitorul a închiriat spații comerciale de la SC SRL, față de neplata unor datorii față de acest debitor, bunurile debitorului aflate în spațiile închiriate fiind valorificate în procedura falimentului SC SRL. Pârâtul se face vinovat de deturnarea activelor debitorului și mărirea pasivului acestuia atâta timp cât nu a procedat la recuperarea creanței debitorului de la SC SRL, aceasta fiind prescrisă la data deschiderii procedurii insolvenței debitorului. Pârâtul avea obligația conservării patrimoniului debitorului și se face răspunzător pentru integralitatea și integritatea patrimoniului debitorului. În consecință nerecuperarea creanței debitorului de la SC SRL și nerecuperarea bunurilor debitorului de la această societate comercială reprezintă încălcarea obligațiilor specifice administratorului social al unei societăți comerciale, stabilite prin Legea nr.31/1990 și Legea nr.82/1991.
Răspunderea întemeiată pe prevederile art.138 al.1 din Legea nr.85/2006 este o răspundere civilă delictuală care prezintă anumite particularități.
În speță s-a constatat că sunt îndeplinite condițiile impuse de art.998, 999 cod civil cu aplicarea art.138 al.1 lit. d și din Legea nr.85/2006, în ceea ce privește comiterea faptei ilicite și în consecință judecătorul sindic urmând să fie admisă în parte acțiunea formulată.
Referitor la prejudiciu acesta se compune din suma de 889 lei (art.138 al.1 lit.d din Legea nr.85/2006) și 39.305 lei (art.138 al.1 lit.e din Legea nr.85/2006), având în vedere constatările lichidatorului și documentele contabile ale debitorului aferente la 31. 12. 2006.
Referitor la restul pretențiilor reclamantei acțiunea a fost respinsă ca nefondată.
În baza art.142 din Legea nr.85/2006 creditorii debitorului sunt îndreptățiți să procedeze la punerea în executare a sentinței, după închiderea procedurii falimentului debitorului.
Împotriva acestei soluții au declarat recurs reclamanta și pârâtul aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul obligării intimatului pârât la suportarea pasivului neacoperit, în cuantum de 76.069 lei, iar pârâtul, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii în răspundere patrimonială, ca nefondată.
În expunerea motivelor de recurs, reclamanta critică soluția instanței de fond, motivat de constatarea faptului că nu s-a preocupat de recuperarea creanțelor societății în cuantum de 39.305 lei, lipsind-o astfel de lichidități. În acest mod, s-a creat prezumția potrivit căreia, în calitate de administrator, în exercitarea atribuțiilor sale, abuzând de prerogativele conferite de lege, a mărit în mod fictiv pasivul societății.
De asemenea, s-a mai arătat că, la inventariere s-a constatat lipsa unor bunuri în valoare de 26.248 lei, ce-au fost valorificate în cadrul procedurii de insolvență a COM, urmând a se reține art. 138 alin. 1 lit.
Totodată, se mai precizează că, pârâtul a fost acționar și administrator al COM, astfel încât, abuzând de prerogativele conferite de lege a folosit bunurile și creditele societății în interes personal, putând fi reținută fapta de la art. 138 alin. 1 lit.
Se continuă, în sensul că, pentru încălcarea dispozițiilor legale privitoare la legala ținere a evidenței contabile, există prezumția de culpă, întrucât neținerea evidenței contabile conduce la necunoașterea modului de administrare a patrimoniului, aspect reținut și de instanța de fond.
Astfel, funcționarea societății nu s-a desfășurat în condiții de legalitate, existând legătură cauzală între faptele ilicite și prejudiciul adus creditorilor. În fine, se arată că prejudiciul real se ridică la nivelul pasivului debitoarei, rămas neacoperit în cadrul procedurii insolvenței.
În expunerea propriilor sale motive de recurs, pârâtul arată că-n mod greșit se consideră că activele societății s-au înstrăinat de societatea, ele fiind în fapt valorificate în procedura insolvenței
În ceea ce privește activele lipsă, reprezentând stocuri de marfă în valoare de 9.530 lei, ele au fost valorificate în procesul de producție, ori în activitatea curentă a societății.
Greșit a constatat judecătorul-sindic că pârâtul se face vinovat de mărirea pasivului, cât timp nu a procedat la recuperarea creanței, aceasta fiind prescrisă, întrucât din probele la dosar rezultă că, pentru creanța de 39.305 lei, s-a depus declarație de creanță de recuperat de la societatea Celelalte creanțe, sunt într-adevăr prescrise fiind consemnate în raportul lichidatorului din 2007, însă, nu creanța de 39.305 lei.
În fine, se arată că, între considerentele hotărârii atacate și dispozitivul acesteia există contradicții. Astfel, deși se susține în considerente că sunt aplicabile art. 138 lit.d și e, în dispozitiv este atrasă răspunderea pentru fapte prevăzute de art. 138 lit.a și
Recursurile sunt parțial întemeiate.
În ceea ce privește creanțele nerecuperate în sumă de 39.304,55 lei, reținem că art. 138 alin. 1 lit. e din Legea nr. 85/2006 sancționează situația în care administratorii au deturnat ori ascuns pasivul societății. Ori creanțele nerecuperate de debitoarea de la diverși creditori, se constituie în active circulante ce n-au fost deturnate ori ascunse, fiind corect înregistrate în contabilitate, astfel, cum a conchis chiar lichidatorul judiciar, ce apreciază că, activitatea contabilă a fost organizată și condusă în conformitate cu legea.
Astfel, critica recurentei relativ la nerecuperarea creanțelor nu se susține, iar cea a pârâtului se susține.
Potrivit bilanțului contabil din 31.12.2006 (anterior momentului deschiderii procedurii 2.05.2007), societatea deținea active în sumă de 39.305 lei, stocuri în sumă de 9.530 lei și 3 lei în casă și conturi la bănci, însă lichidatorul judiciar numit în cauză nu a identificat mijloace fixe ori circulante care să poată face obiectul vânzării în vederea recuperării sumelor înscrise la masa credală. Ne regăsim astfel în ipoteza prevăzută de art. 138 alin. 1 lit.e din Legea nr. 85/2006, administratorul fiind ținut la plata fondurilor deturnate în sumă de 48.838 lei (39.305 lei active imobilizate + 9.530 lei stocuri și 3 lei casa și conturi la bănci, respectiv 4.883,8 lei, urmare a denominării. Nu pot fi primite susținerile recurentului, întrucât acesta avea obligația conservării patrimoniului, fiind răspunzător pentru integralitatea și integritatea patrimoniului debitorului Ori lichidatorul a stabilit doar că ele nu mai există fără însă ca recurentul să administreze probe conform art. 305, în sensul că acestea au fost folosite în procesul de producție.
Critica recurentei, privitoare la atragerea răspunderii pârâtului, în condițiile art. 138 alin. 1 lit.a nu se susține, întrucât activele circulante și stocurile de marfă ale n-au fost destinate folosinței, ci acestea au fost supuse valorificării în procedura de faliment (raport final și urmat dosar de faliment).
Se susțin însă, criticile pârâtului privitoare la greșita aplicare a dispozițiilor art. 138 lit.d din Legea nr. 85/2006, întrucât lichidatorul judiciar a concluzionat că, activitatea contabilă a debitorului a fost organizată și condusă în conformitate cu legea.
Pentru rațiunile de fapt și de drept sus amintite, conform art. 312 alin. 3 raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă va admite în parte ambele recursuri, modificând în parte sentința recurată, în sensul că, în baza art. 138 alin. 1 lit.e, va obliga pe pârât să suporte din averea personală suma de 4.883,8 lei, aceasta urmând să intre în averea debitorului.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite, în parte, recursurile declarate de reclamanta și pârâtul împotriva sentinței civile nr. 803/24.04.2008 pronunțată de judecătorul-sindic în dosar nr- al Tribunalului Brașov, pe care o modifică în parte, în sensul că:
În baza art. 138 alin. 1 lit.e obligă pârâtul să suporte din averea personală suma de 4.883,8 lei aceasta urmând să intre în averea debitorului.
Menține celelalte dispoziții ale instanței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 ianuarie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red./25.02.2009
Dact./26.02.2009/3 ex.
Jud.sindic:
Președinte:Gabriel ȘtefănițăJudecători:Gabriel Ștefăniță, Codruța Vodă, Carmen Bujan
