Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 41/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
Dosar nr-
DECIZIA NR. 41/
Ședința publică din 27 ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriel Ștefăniță JUDECĂTOR 2: Codruța Vodă
- - - JUDECĂTOR 3: Carmen Bujan
- - - judecător
- - - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâții și împotriva sentinței civile nr. 776/SIND din 22 septembrie 2008, pronunțate de judecătorul-sindic în dosarul nr- al Tribunalului Brașov - Secția Comercială și de contencios Administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 20 ianuarie 2009, potrivit încheierii de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 27 ianuarie 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 776/SIND/22.09.2008 Tribunalul Brașov prin judecătorul-sindic a admis acțiunea formulată de reclamantul lichidator judiciar R & și a obligat pârâtul să plătească 4294 lei și pârâții și la suma de 10.200 lei.
În motivarea hotărârii se arată că pârâții nu s-au preocupat de ținerea contabilității conforme cu legea, nu au înregistrat situațiile financiare la organele fiscale, iar ca urmare a încălcării acestor obligații, societatea debitoare a înregistrat datorii la bugetul statului. Prejudiciul stabilit în sarcina pârâților s-a apreciat la nivelul creanței înscrise în tabelul creditorilor debitoarei. Fapta de deturnare a activului societății nu a fost dovedită în cauză.
Împotriva hotărârii au declarat recurs pârâții și invocând interpretarea greșită a probelor. Amenda imputată pârâților nu are legătură cu fapta reținută în cauză, iar neținerea contabilității în conformitate cu legea nu a constituit cauza principală ce a determinat încetarea de plăți.
Analizând hotărârea recurată în raport cu motivele de recurs și actele dosarului, în baza art. 3041Cod procedură civilă se constată următoarele:
unei contabilități fictive, dispariția unor documente contabile sau neținerea evidenței contabile în conformitate cu legea nu reprezintă, în principiu, activități direct producătoare de prejudiciu, însă ele pot favoriza starea de insolvență prin plata cu întârziere a unor creanțe ceea ce generează dobânzi și penalități, ori pot fi puse în legătură cu creanțele neînregistrate în contabilitate și care nu au fost achitate. Această faptă contribuie la ajungerea în insolvență, deoarece debitoarea a renunțat voluntar la un instrument strict necesar conducerii activității sale.
Starea de insolvență a debitoarei a fost determinată, conform raportului întocmit de lichidatorul judiciar, de imposibilitatea controlului creditului acordat clienților, de creanțele nerecuperate, de lipsa capitalurilor proprii și de neîntocmirea evidențelor contabile.
Susținerile recurenților vizând inexistența raportului de cauzalitate dintre neținerea contabilității conforme și starea de insolvență a debitoarei sunt infirmate de raportul lichidatorului judiciar mai sus menționat, pentru cauzele de insolvență fiind și neîntocmirea evidențelor contabile. Prin urmare, raportul de cauzalitate dintre fapta reținută în sarcina pârâților și insolvența societății a fost identificat de lichidatorul judiciar, nici o altă probă neinfirmând concluziile acestuia. Pe de altă parte, prin neținerea unei contabilități conforme cu legea se prezumă că reprezentanții debitoarei nu au putut controla activitatea societății și nu au cunoscut iminența incapacității de plată a debitoarei. Această prezumție nu a fost înlăturată de recurenți cu nicio altă probă în cauză, dimpotrivă, deschiderea procedurii insolvenței confirmând incapacitatea de plată a debitoarei.
Stabilirea prejudiciului cauzat prin fapta prevăzută la art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006 la nivelul creanței creditoarei nu încalcă prevederile legale ce permit judecătorului-sindic să raporteze acest prejudiciu la pasivul societății debitoare, pasiv ce se constituie din creanțele creditorilor. Natura juridică a creanței constituită din amenda aplicată de organele fiscale, nu o înlătură din pasivul societății, astfel încât raportarea prejudiciului stabilit în sarcina pârâților funcție de această creanță respectă prevederile art. 138 alin. 1 din legea insolvenței.
Raportat la aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă urmează a respinge recursul declarat și a menține ca legală și temeinică hotărârea instanței de fond.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâții și împotriva sentinței civile nr. 776/SIND/22.09.2008 pronunțate de Tribunalul Brașov - secția comercială și contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 27 ianuarie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red./
28.01.2009
Dact./ - 2 ex.
Jud.fond:
Președinte:Gabriel ȘtefănițăJudecători:Gabriel Ștefăniță, Codruța Vodă, Carmen Bujan
